Cum să îţi educi copilul în armonie: zece sfaturi de la psiholog pentru a le creşte micuţilor încrederea în sine
0Încrederea în sine se vede din afară şi transmite celor din jurul nostru un mesaj care va avea un efect de bumerang. Îi va determina pe cei din jurul nostru să acţioneze în funcţie de acest mesaj. Psihologii spun că e mai uşor să formăm armonios personalitatea unui copil, decât să reparăm ulterior dezechilibrele care se formează în lipsa armoniei, a echilibrului emoţional.
Meseria de părinte este o provocare, zi de zi, care ne pune în situaţii din cele mai neprevăzute. Însă încercând să ne ”educăm copilul cum ştim mai bine”, de multe ori putem fi tentaţi să exagerăm, să alunecăm în extremă şi să criticăm copilul prea mult. Ori, din contra, să îl lăudăm prea mult. Psihologul clinician Dana Crişan spune, însă, că niciunul dintre aceste tipuri de educaţie nu fac bine copilului, arătând că în situaţia în care este prea des criticat acesta îşi pierde încrederea în el, în schimb, laudele nejustificate duc la o atitudine superficială a celui mic. ”Încrederea în sine a copilului se construieşte treptat, atât prin intermediul experienţelor de viaţă, cât şi prin feedback-ul în legătură cu acţiunile sale, pe care-l primeşte de la persoanele de referinţă – membrii familiei, educatorii, prietenii”, precizează psihologul.
Aceasta ne-a dezvălui zece sfaturi pentru părinţi, pentru a-i ajuta să crească un copil echilibrat psihic şi emoţional. Dacă în primii ani de viaţă, sarcinile se referă la lucruri simple precum mâncatul sau îmbrăcatul, pe măsură ce creşte, şi sarcinile vor fi mai mari.
1 – Implică-l în activităţi casnice precum gătitul, curăţenia, grădinăritul.
Copiilor le place să îşi imite părinţii. În funcţie de vârsta copilului, poţi să-i dai sarcini simple sau complexe
2 - Lasă-l să mănânce, să se îmbrace ori să se dezbrace singur.
Asta e valabil în copilăria mică, atunci când e foarte curios. Îţi va studia gesturile cu atenţie. Lasă-l să experimenteze mâncarea, chiar dacă face mizerie. Dacă doreşte să mănânce singur, nu îl opri. Mai bine ştergi mizeria decât să îl frustrezi că nu poate mânca singur. Încurajează-l să se îmbrace ori să se dezbrace singur, dacă dă semne că ar fi interesat de asta.
3 - Nu îl întrerupe când se joacă.
Este o greşeală pe care deseori o facem involuntar, intervenind în jocul copiilor şi îi întrerupem, ori le arătăm noi cum se face. Pentru copii, joaca este o treabă serioasă. Prin joc, ei învaţă. Întrerupându-i, stopăm procesul de învăţare şi frustrăm copilul. Doar aşa copilul îşi va forma un set de reuşite la care să se raporteze când va fi confruntat cu o nouă încercare. Fiecare succes îi va consolida încrederea în resursele sale.
4 - Evită laudele în exces, judecăţile de valoare
Comentariile de genul „foarte bine”, „bravo” pot fi înlocuite cu oglindirea sentimentelor copiilor : „Ai reuşit ! Cred că eşti foarte mândru, sau bucuros etc.” Sau „turnul pe care l-ai construit astăzi este cel mai înalt turn pe care l-ai făcut până acum”. Sau „văd că ai desenat …Ce ai vrut să faci în acest desen ? Cum te-ai simţi când… ?” Laudele în exces pot avea rezultat contrar celui aşteptat.
5 - Stabileşte reguli sau limite clar, ferm cu blândeţe
Limitele sunt importante, pentru că stabilesc repere pentru copil. Dar important este să vedem dacă limitele impuse sunt într-adevăr necesare pentru copilul nostru, pentru sănătatea şi siguranţa lui. Limitele trebuie stabilite cu fermitate, dar cu blândeţe fără a se recurge la sistemul de pedepse sau recompense. Când dorim să dezvoltăm anumite deprinderi, este important să ne concentram pe ceea ce face bine şi să recompensăm de fiecare dată, prin laude şi încurajări, actele sau manifestările care conduc spre comportamentul dorit. În acelaşi timp, este util să stimulăm creativitatea şi să-i permitem copilului să-şi elaboreze originalitatea
6 - Lasă-ţi copilul să exploreze
Mergi cât de des poţi în natură şi lasă-i libertatea copilului tău să eploreze mediul înconjurător. Nu îţi face griji pentru haine, sigur maşina de spălat îţi va sări în ajutor. Copiii care îşi petrec mai mult timp afară sunt mai fericiţi şi se dezvoltă mai repede şi mai sănătos decât ceilalţi.
7 - Citeşte cu el !
Cărţile trebuie să fie parte integrantă din viaţa copilului încă de la naştere. Încet, încet, copilul va manifesta curiozitate pentru cărţi şi de la imaginile viu colorate va trece apoi la cărţile cu poveşti mai complexe.
8 - Nu îl forţa să împartă o jucărie, să socializeze sau să participe la activităţi pe care nu şi le doreşte
Desigur că ne dorim să avem copii generoşi, prietenoşi, activi. Dar forţându-i să împartă jucării, să se joace cu anumiţi copii sau să participe la activităţi care nu le sunt pe plac, nu facem decât să înrăutăţim situaţia. Dacă sunt lăsaţi să aleagă, copiii vor învăţa să împartă atunci când vor dori şi nu din obligaţie, vor învăţa să selecteze oamenii care li se potrivesc şi activităţile care îi reprezintă.
9 - Nu face lucruri în locul lui
Copilul trebuie lăsat să facă ceea îi stă în putinţă, singur. Nu îl ajuţi dacă faci totul în locul lui, dacă eşti supraprotectoare. Rolul părinţilor este să ghideze, să fie un sprijin, copilul să ştie că se poate baza oricând pe ei. Orice nereuşita este o experienţă din care învaţă ceva nou; Într-un mediu securizat, copilul învaţă prin întărire pozitivă că vor exista piedici în viaţă, dar va reuşi să meargă mai departe
10 - Lasă-l să facă alegeri
Una dintre cauzele comportamentului inacceptabil la copii este impunerea a prea multor reguli. Copilul simte că el nu are nimic de spus, iar refuzul şi negarea sunt forme de revoltă şi de manifestare a voinţei proprii. Oferă-i întotdeauna copilului alternative : „Te îmbraci cu bluza roşie sau cu cea albastră ?”, „Vrei să mănânci brocoli sau conopidă ?” , „Strângi jucăriile înainte sau după masă ?” etc.
Dincolo de sfaturile psihologului, iubirea şi căldura unui cămin sunt lucuri care pot ajuta un copil să crească în armonie şi echilibru. ”Independenţa va răsări cu siguranţă pe un teren propice, udat cu iubire, acceptare, încredere în copil, respect şi atenţie la nevoile sale, înţelegere şi acceptare a fazelor prin care acesta trece, să i se permită să exploreze mediul înconjurător şi să-şi testeze resursele. Astfel, învaţă să se evalueze corect şi să-şi construiască o imagine sănătoasă a potenţialului său“, precizează Dana Crişan, psiholog clinician.
Mai puteţi citi:
Se încarcă comentariile...
