Mai mult, joi, 9 iulie, Consiliul se va reuni pentru a asculta raportul domanei Agnes Callamard (foto mai jos), actualul Raportor Special desemnat de ONU, dar care nu vorbeşte în numele instituţiei, asupra atacului american cu dronă care a dus la uciderea generalului iranian Soleimani, eveniment pe care americanii l-au prezentat ca act suprem de justiţie istorică binemeritată, iar iranienii ca pe un asasinat ordinar, ignorând toate prevederile existente pe plan internaţional. Întrebarea nu este de a şti dacă victima era vinovată de crime multiple, ci dacă pedepsirea sa ar fi trebuit să se facă cu respectarea legislaţiei internaţionale. Dacă nu e aşa, atunci actul de justiţie se reduce în realitate, aşa cum s-a întâmplat de atâtea ori, la dreptul celui mai puternic, mai rapid şi mai bine înarmat de a desemna un duşman şi de a-l executa sumar, scăpând lumea de cheltuielile unui proces inutil. Poate este foarte bine aşa, cum agumentează adepţii acestui tip de justiţie expeditivă denumită odinioară în Far West "fronteer justice", limitată la decizia foarte promptă a unui grup de cetăţeni că un individ oarecare trebuia să fie executat cât mai rapid, ceea ce se şi făcea imediat, adeseori în uralele entuziaste ale participanţilor. De partea ceallată, avem susţinătorii ideii că evoluţia socială a timpului nostru ar trebui să însemne şi referirea continuă, obligatorie, la un sistem de legi valabile pe plan internaţional şi care pun nişte limiteări serioase "dreptului de a desemna o ţintă şi a ordona uciderea ei".

Poziţia de joi a doamnei Callamar va fi extrem de limpede, a fost făcută deja publică:  a afirmat că lovitura americană din Irak care a provocat moartea generalului Soleimani şi a altor nouă persoane reprezintă o încălcare a legislaţiei internaţionale. Din punctul de vedere al Raportorului special al ONU, Statele Unite nu au oferit suficiente dovezi asupra unui atac imenient sau în desfăşurare care să justifice lovitura împotriva lui convoiului în care se afla Soleimani în apropierea aeroportului din Beirut. Din această cauză, atacul respectiv reprezintă o violare clară a Cartei ONU: "Lumea se află într-un moment critic, şi poate chiar într-un punct de cotitură atunci când se pune problema folosirii dronelor...Consiliul de Securitate lipseşte cu desăvârşire, iar comunitatea internaţională, că vre sau nu, rămâne straniu de tăcută".

În consecinţă, raportul ce va fi prezentat joi se va ocupa de o chestiune extrem de sensibilă în sine, legalitatea acţiunii respective, totul în contextul în care diverse instanţe internaţionale, în primul rând Curtea Penală Internaţională, au anunţat deschiderea unor acţiuni împotriva unor militari americani şi operatori CIA pentru presupuse crime de război, genocid sau purificare etnică.

În lumina dovezilor furnizate până în prezent de SUA, desemnarea ca ţintă a generalului Soleimani şi moartea tuturor celor care-l însoţeau, constituie un asasinat arbitrar de care sunt responsabile Statele Unite în virtutea dreptului internaţional umanitar...nu a fost adusă niciun fel de dovadă că generalul Soleimani planifica în mod specific un atac iminent împotriva intereselor americane, mai ales în Irak, caz în care ar fi fost necesară o acţiune imediată ar fi fost justificată...nimic nu dovedeşte că Irakul nu era în măsură sau n-ar fi dorit să apere forţele americane aflate pe teritoriul său...în absenţa unei ameninţări imediate care să pună în primejdie viaţa oamenilor, modul de acţiune al Statelor Unite a fost ilegal...niciun fel de probă nu a fost prezentată pentru a demonstra că SUA nu au avut timpul de a solicita ajutorul comunităţii internaţionale, inclusiv al Consiliului de Securitate, pentru a face faţă unor ameninţări iminente.

Agnes Callard, Raportor special pe tema execuţiilor extra-judiciare, sumare sau arbitrare, Raport trimis azi presei prin intermediul ONU.

Întrebarea de bază este următoarea: există oare criterii juridice deja formulate în legislaţia internaţională în funcţie de care asemnea acţiuni ca aceea de la Bagdad să fie declarate legale sau, dimpotrivă, actele respective chiar pot fi sever penalizate de o instanţă internaţională, spre exemp0lu Curtea Penală Internaţională, ca violând Carta ONU şi, în consecinţă, posibil de penalizat?

Pentru ca lucrurile să fie foarte clare, trebuie menţionat un lucru esenţial: americanilor puţin le pasă şi de ce zice Raportorul Special sau de deciziile care vor fi luate joi, pur şi simplu deoarece, după bunul obicei, au părăsit instanţa respectivă în 2018 şi nu mai depind cu nimic de structura respectivă. Asta fiind spuse, este la fel de evident că deciziile de acolo au o valoare fie şi numai morală, deoarece, episod după episod, le-ai afectat credibilitate şi au contribuit la accentuarea tensiunilor cu diverse zone din lume. În acelaşi timp, în funcţie de decizia de joi, se crează un precedent privind poziţia generală a ONU şi Consiliului său pentru drepturile omului în problematica folosirii dronelor fie în zone de război şi mai ales în afara acestora, în operaţiuni care ţin doar de deciziile unor lideri militari sau, după caz, a şefilor unui serviciu de informaţii.

Drept care să vedem ce spune legislaţia internaţională, într-o explicaţie in extenso dată chiar de Raportorul Special într-un material care a avut o circulaţie restrânsă, iniţial publicat pe JustSecurity pe 8 ianuarie 2020.

Aminteşte că, ""în temeiul art.51 al Cartei ONU şi al legislaţiei internaţionale, un stat poate invoca auto-apărarea, inclusiv -chiar dacă mai controversat - posibilitatea de auto-apărare anticipativă, pentru a folosi forţa împotriva teritoriului unui alt stat în momentul când împotriva sa se petrece sau este iminent un atac armat care să depăşească un anume nivel de gravitate....În plus faţă de caracterului de iminenţă, ordinul de asasinarea a lui Soleimani mai trebuie să răspundă şi la alte două cerinţe în cadrul Jus Bellum: necesitatea şi proporţionalitatea. Necesitate înseamnă că nu mai exista altă alternativă decât folosirea forţei. Iar proporţionalitatea înseamnă că forţa trebuie folosită doar la nivelul necesar. Din această cauză, SUA trebuie să dovedească faptul că uciderea lui Soleimani ar fi prevenit un atac iminent şi că rănăsese doar această acţiune pentru a preveni atacul".

Găsiţi aici întreaga pledoarie, foarte interesantă doarce aliniază coordonatele unei pledoarii de procuror al acuzării folosind temeiuri legislative din toate domeniile relaţiilor internaţionale, inclusiv din cel al drepturilor omului şi al legislaţiei internaţionale din domeniul umanitar. Foarte interesant dar, pe fond, nu se dă un răspuns la chestiunea de fond: se simnt oare statele obligate să se conformeze limitărilor conţinute în arhitectura legislativă pe care ele însele au creat-o după finele celui de-al Doilea Război Mondial?

Nu se dă un răspuns şi nici nu se va deoarece s-a văzut că se poate şi fără. Se poate ca un stat puternic sau mai multe dintre cele vasale lui, să ignore orice lege şi să impună tuturor acceptarea unui tip de comportament care, dacă ar fi venit din partea unei mţări mici şi dependente, ar fi fost sancţionat la modul cel mai nemilos. Pe de altă parte, istoria asta are un dublu tăiş deoarece state care pe drept cuvânt sunt socotite ca teroriste şi sponsor ale terorismului profită din plin de ambiguitatea creată, ieşind demagogic la atac în numele aceloraşi drepturi ale omului. Dpă informaţiile mele, de decizia de joi depinde deschiderea unui lanţ întreg de acţiuni internaţionale în jurul aceleiaşi teme - comportamentul soldaţilor americani - ceea ce ar putea readuce în atenţie dosare mai vechi, toate deja reunite în pachete care fie au fost trimise Procurorului general al CPI , fie sunt gata de a fi reanalizate de diverse instanţe. Spre exemplu, pentru a culege doar un singur dosar de pe o listă foarte lungă, va putea fi vorba despre asasinatele şi torturile de care se spune că s-ar face vinovate unităţi speciale ale americanilor (dar numai), în "războiul contra terorii". Ceea ce-i scuză moral, dar tehnic a decretat cineva "stare de război" între naţiunea care a trimis dronele şi toate din cadrul cărora au fost nominalizate ţintele? Dacă nu, apar probleme conexe care ar putea să se extindă mai ştii pe unde.