De ce America e unică…

În decembrie 2009, un candidat la preşedinţie, dat câştigător de către exit-polluri se bucura sărind în sus de bucurie strigând: "Mihaela, dragostea mea!", bucurie care îi va trece subit a doua zi dimineaţa, la anunţarea numărătorii oficiale.

În noiembrie 2012, un alt candidat anunţat câştigător spunea Michelle niciodată nu te-am iubit mai mult decât acum ! iar bucuria lui va dăinui mult timp de acum încolo.

Nu vreau să intru în amănunte legate de cele două culturi politice, de procesul electoral. Vreau doar să subliniez, dacă mai e cazul cât de unic este actul politic dincolo de Ocean. In timpul campaniei se fac acuzaţii, fie că vorbim în competiţia locală dinaintea nominalizării, fie că vorbim de dezbaterile televizate, dar, la anunţarea câştigătorului totul revine la normal.

Desigur că probleme au fost şi acolo, de vreme ce preşedintele Nixon a trebuit să demisioneze în urma scandalului Watergate sau când s-au renumărat voturile cu ocazia alegerii lui George Bush Jr., dar odată pronunţat verdictul, toţi ştiau ce au de făcut de a doua zi.

Bucuria lui Barack Obama, resemnarea lui Mitt Romney sunt cuvintele de ordine ale celor două discursuri.  In afară de insinuările răutăcioase referitoare la veridicitatea certificatului de naştere al lui Obama, lupta politică nu a avut accente de mahala ca pe malurile Dâmboviţei.

Practic,  America va merge încă patru ani pe linia deschisă de Barack Obama, aceea a reformelor, necesare de altfel, unui mecansim care funcţionează de peste două secole. De la mica bolnavă de leucemie, până la militarii din teatrele de operaţiuni, de la imigranţi, la americanii care dimineaţa tund gazonul, fac jogging, muncesc, plătesc taxe şi înalţă steagul pe catargul din faţa casei sau se relaxează la un grătar cu prietenii, toţi se bucură, indiferent de cine va locui la Casa Albă pentru alţi patru ani. Se bucură  pentru că America lor e unică, drapată în culorile alb şi  roşu, cu cele 51 de stele albe pe fond albastru.

Se bucură pentru că acolo democraţia, drepturile cetăţeanului sunt inalienabile aşa cum le-au gândit părinţii fondatori. Pentru că indiferent de schimbările care vor avea loc, „opoziţia” nu-şi va muşca buzele de invidie că nu a ajuns la pârghiile de conducere iar „puterea” nu-şi  va freca mâinile bucuroasă că a rămas „la butoane”.

De aceea cred că America e unică şi îşi merită din plin clipele de bucurie.