Teroarea de stat, practica perfecţionată de Stalin şi continuată de Putin: De la Holodomor la abisul cecen şi lichidarea criticilor

Teroarea de stat, practica perfecţionată de Stalin şi continuată de Putin: De la Holodomor la abisul cecen şi lichidarea criticilor

Un bărbat ţinând în mână o pancardă cu Putin şi Stalin într-o încercare de a sugera că actualul lider de la Kremlin este la fel ca fostul dictator sovietic, pe care de altfel îl apără cu orice prilej care i se iveşte FOTO EPA-EFE

Utilizarea terorii de stat la scară mare pentru exterminarea sau reducerea la tăcere a adversarilor, o politică ce aduce aminte de epoca dictatorilor sovietic Iosif Visarionovici Stalin şi nazist Adolf Hitler, inspiră regimurile autoritare din prezent.

Ştiri pe aceeaşi temă

La 7 octombrie 2020, preşedintele rus Vladimir şi-a celebrat a 68-a zi de naştere. În aceeaşi zi, unii ruşi au comemorat 14 ani de la asasinarea Annei Politkovskaia, o jurnalistă neînfricată a ziarului „Novaia Gazeta” care s-a făcut cunoscută prin dezvăluirea atrocităţilor comise de regimul Putin în Cecenia. Politkovskaia a fost împuşcată în plină zi în faţa apartamentului ei de la Moscova, cel mai probabil de asasini plătiţi. A murit la 48 de ani, scrie jurnalistul nipon Tsutomu Saito într-un articol publicat pe „Japan Forward” în care subliniază similitudinile dintre practicile folosite de Stalin şi de Putin pentru perpetuarea puterii lor.

Atât ucigaşii ei reali, cât şi comanditarii crimei rămân necunoscuţi până în prezent. Într-o carte referitoare la acest caz, „The Assassination State of Russia”, continuă jurnalistul japonez, Masami Fukuda scrie: „Unele surse spun că autorii sunt indivizi care fie au dorit să-i facă pe plac lui Putin, fie au acţionat la ordinele sale. Aceşti indivizi au considerat că acesta ar fi cel mai bun cadou pe care l-ar putea oferi lui Putin de ziua lui de naştere”.

Un abis al suferinţei

Ceaţa care s-a aşternut peste Cecenia în deceniul 1990 - 2000 a fost una foarte densă. După destrămarea Uniunii Sovietice, armata rusă lansat - între 1994 şi 1999 - invazii devastatoare pentru a preveni înfiinţarea unei republici independente cecene în Caucazul de Nord. Aceste atacuri militare au fost însoţite de răpiri, tortură, crime şi alte atrocităţi abominabile soldate cu peste 100.000 de victime.

A doua invazie a fost însă precedată de o serie de explozii misterioase vizând imobile de locuit din Moscova şi din alte oraşe. Circa 300 de oameni au murit în aceste explozii puse de statul rus pe seama teroriştilor ceceni. Astfel, Putin, un fost agent KGB, şi-a găsit o justificare pentru atac şi o cale spre a accede definitiv la putere.

Sub Putin, Serviciul Federal de Securitate (FSB), succesorul KGB, a obţinut o influenţă imensă.

În afară de Politkovskaia, detalii în acest sens au fost furnizate din interior de către fostul locotenent-colonel FSB Aleksandr Litvinenko, care a dezertat în Marea Britanie. Potrivit lui Litvinenko, exploziile puse pe seama teroriştilor ceceni au fost de fapt orchestrate de FSB. Cu alte cuvinte, au fost atacuri purtate sub „steag fals”. În plus, Litvinenko a acuzat spionajul rusesc că a oferit sprijin teroriştilor din întreaga lume.

Devenit un persoanaj foarte incomod pentru regimul Putin, Litvinenko a fost redus la tăcere pentru totdeauna. Otrăvit cu o substanţă radioactivă la Londra, dezertorul rus a murit la 23 noiembrie 2006 la vârsta de 44 de ani.

Tot la 44 de ani, opozantul rus Aleksei Navalnîi a fost otrăvit cu un agent neurochimic de tip Noviciok. Evacuat de urgenţă în Germania, opozantul a supravieţuit tentativei de asasinat. Un caz care a stârnit dezaprobare la nivel internaţional, în timp ce Rusia a negat orice implicare.

Holodomorul

Toate aceste cazuri aduc aminte, însă, de epoca lui Stalin, cel mai sângeros dictator al secolului XX.

Una dintre practicile terorii staliniste a fost exterminarea, implementată împotriva mai multor categorii sociale sau popoare subjugate de Uniunea Sovietică.

Dornic să încheie cât mai repede colectivizarea agriculturii, Stalin a dat ordin, de exemplu, pentru lichidarea „kulacilor” (ţăranii înstăriţi). În Ucraina, această politică de exterminare a rămas în istorie sub denumirea de „Holodomor” (1932 - 1933), o „teroare prin înfometare” dezvăluită întregii lumi de jurnalistul galez Gareth Jones.

Supravegheat de poliţie la Moscova, Jones s-a aventurat să se agaţe de un tren de marfă şi să se ducă într-un teritoriu total interzis străinilor. Scenele surprinse de el din împrejurimile oraşului Doneţk erau infernale, cu sate goale, mulţimi înfometate şi cazuri de canibalism. Peste trei milioane de persoane au căzut victime acestei politici.

În cele din urmă, poliţia secretă sovietică l-a ajuns din urmă pe Jones şi l-a expulzat în Regatul Unit. Jurnalistul a murit în scurt timp de la episodul Ucraina în Manciuria, la nici 30 de ani, fiind împuşcat în cap în condiţii obscure. Unii susţin că ucigaşii săi au acţionat la ordinele NKVD, precursorul KGB. De altfel, acesta era un mod de operare specific lui Stalin, care vâna în întreaga lume pe oricine putea expune atrocităţile regimulu său dictatorial. Una dintre cele mai celebre victime ale „Ţarului roşu” a fost Leon Troţki, principalul său rival, asasinat la 21 august 1940 în Mexic de către un asasin angajat de Moscova.

„Întunericul roşu” introdus de Stalin continuă să inspire Rusia lui Putin. Actualul lider de la Kremlin a fost destul de clar într-o zi în această privinţă: „Îi vom duce pe terorişti într-un depozit şi le vom veni de hac acolo!”. „Terorist” poate fi oricine atâta timp cât nu este de partea preşedintelui rus. În China lui Xi Jinping este fa fel, doar că acolo inspiratorul este Mao Zedong.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările