Liderul Bisericii Ortodoxe Ruse, în centrul ambiţiilor imperiale ale lui Putin

Liderul Bisericii Ortodoxe Ruse, în centrul ambiţiilor imperiale ale lui Putin

Vladimir Putin şi Patriarhul Kirill I FOTO EPA-EFE

În contextul invadării Ucrainei de către Rusia, Patriarhul Kirill I, liderul Bisericii Ortodoxe Ruse, a avut o discuţie incomodă pe Zoom cu Papa Francisc, liderul Bisericii Catolice.

Ştiri pe aceeaşi temă

Până la declanşarea războiului de către Vladimir Putin împotriva ţării vecine, la 24 februarie, cei doi lideri religioşi au lucrat împreună pentru a face o punte la o schismă veche de aproape 1.000 de ani între bisericile creştine din Orient şi Occicent. Dar discuţia de la mijlocul lui martie i-a găsit în părţi diametral opuse, pe marginea prăpastiei. Kirill I a citit timp de 20 de minute o serie de observaţii pregătite din timp şi care coincid cu punctele de vedere ale lui Putin în justificarea invaziei, printre care combaterea „naziştilor” din Ucraina şi a extinderii NATO.
 
Evident, Papa Francisc s-a arătat nedumerit. „Frate, nu suntem clerici ai statului”, i-a spus Suveranul Pontif liderului Bisericii Ortodoxe Ruse. „Patriarhul nu poate deveni băiatul de altar al lui Putin”, a atras atenţia el.
 
Susţinând agresiunea lui Putin, Kirill I nu se distanţează doar de Papa Francisc, dar şi de majoritatea lumii creştine. Lider peste aproximativ 100 de milioane de credincioşi, Kirill I, în vârstă de 75 de ani, mizează pe o alianţă strânsă şi reciproc avantajoasă cu Vladimir Putin. În schimbul unor resurse însemnate, Kirill I aduce laude pentru liderul de la Kremlin în biserica sa şi îi permite astfel să-şi extindă influenţa în lumea ortodoxă. 
 
Spre exemplu, Kirill I a calificat mandatul îndelungat al lui Putin la conducerea Rusiei ca „un miracol de la Dumnezeu”. „Toţi oamenii noştri de astăzi trebuie să se trezească - să se trezească -, să înţeleagă că a venit un moment special de care poate depinde soarta istorică a poporului nostru”, a spus Kirill I într-o predică susţinută în aprilie. „Am fost crescuţi de-a lungul istoriei noastre să ne iubim patria şi vom fi gata să o protejăm, deoarece numai ruşii îşi pot apăra ţara”, li s-a adresat el soldaţilor într-o altă predică.
 
Potrivit detractorilor, prin acest aranjament, Kirill I este mai mult decât un aparatcik, oligarh şi facilitator al lui Putin, mai exact o componentă esenţială a ideologiei naţionaliste aflate în centrul planurilor expansioniste ale actualei conduceri de la Kremlin.
 
Rolul lui Kirill în încurajarea războiului din Ucraina este atât de important, încât Comisia Europeană l-a inclus pe lista persoanelor pe care intenţionează să le vizeze în următoarea rundă de sancţiuni în vederea descurajării agresiunii militare ruse.
 
O astfel de măsură ar fi una nemaivăzută împotriva unui lider religios, antecedentul său cel mai apropiat fiind probabil sancţiunile impuse de Statele Unite împotriva liderului suprem al Iranului, ayatollahul Ali Khamenei.
 
Timp de mai bine de un deceniu, criticii lui Kirill I au susţinut că experienţa în represiunea religioasă din timpul erei sovietice l-a condus în mod tragic în îmbrăţişarea regimului Putin, transformând Biserica Ortodoxă Rusă sub conducerea sa într-o ramură spirituală coruptă a unui stat autoritar.
 
Deşi sancţiunile ar putea fi interpretate ca o nouă dovadă a ostilităţii Occidentului „decadent” la adresa Rusiei, totuşi acestea ar urma să pună presiuni în cadrul Bisericii Ortodoxe Ruse, adesea amar divizată, relatează „The New York Times” (NYT).
 
„Este ceva nou”, spune pentru NYT Enzo Bianchi, un prelat catolic italian care l-a cunoscut pe Kirill I la o conferinţă organizată în deceniului 1970 - 1980 în vederea reconcilierii cu Biserica Ortodoxă.
 
Cu toate că este îngrijorat că sancţionarea lui Kirill I ar putea crea un precedent periculos cu privire la „interferenţa politicului în biserică”, părintele Bianchi nu acceptă alianţa dintre liderul Bisericii Ortodoxe Ruse şi liderul de la Kremlin, numind-o dezastruoasă.
 
De ce s-a aliniat atât de tare Kirill I în spatele lui Putin, dictatorul Rusiei? O parte a răspunsului, spun observatori apropiaţi dosarului, are de-a face cu succesul lui Putin de a-l atrage de partea sa. De asemenea, nu pot fi excluse nici ambiţiile personale ale lui Kirill I.
 
Kirill I a tins în ultimii ani să extindă influenţa bisericii sale, bazându-se în acest demers pe continuarea ideii medievale precum că Moscova are destinul de a fi „A Treia Romă”.
 
Este un proiect măreţ care se potriveşte perfect  - şi inspirat - cu imperialismul cu tentă mistică al lui Putin numit „Russkii Mir” („Lumea rusă”).
 
„El a reuşit să vândă conceptul de valori tradiţionale, conceptul unei Russkii Mir al lui Putin, care priveşte către ideologia conservatoare”, spune Serghei Ciapnin, cercetător principal în studii creştin-ortodoxe la Universitatea Fordham.
 
Născut Vladimir Mihailovici Gundiaev, la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, Kirill I a crescut, la fel ca Putin, într-un mic apartament din Sankt Petersburg. În timp ce Putin îşi zugrăveşte o imagine de bătăuş de cartier, Kirill I ţine să arate proximitatea sa cu biserica, punându-l în centrul devenirii sale pe bunicul trimis în gulag pentru convingerile sale religioase.
 
„Când s-a întors, mi-a spus: <<Să nu-ţi fie frică de nimeni în afară de Dumnezeu>>”, a spus Kirill I cândva la televiziunea de stat din Rusia.
 
La fel ca întreaga elită a clericilor ruşi din epoca sovietică, Kirill I este suspectat de colaborare cu KGB. A reprezentat Biserica Ortodoxă la Consiliul Mondial al Bisericilor desfăşurat la Geneva în 1971.

„Era deschis dialogului”, îşi aduce aminte părintele Bianchi.
 
Tradiţionaliştii s-au ferit iniţial de stilul reformist al lui Kirill, care se făcea cunoscut în anii '90 prin evenimente de amploare pe stadioane şi printr-o emisiune săptămânală la televiziune.
 
Dar această deschidere era făcută doar pentru transmiterea unui conservatorism profund. El s-a opus vehement admiterii femeilor la preoţie şi drepturilor omului, văzând în acestea din urmă drept un atac împotriva valorilor creştine.
 
În anul 2000, când Vladimir Putin a preluat puterea în Rusia, Kirill I a publicat un articol  - în mare parte trecut cu vederea - în care vorbea despre promovarea valorilor tradiţionale creştine în faţa liberalismului ca „o chestiune de păstrare a civilizaţiei noastre naţionale”.
 
După moartea predecesorului său, Aleksei al II-lea, în decembrie 2008, a petrecut două luni în turnee - în campanie, spun criticii - în mănăstirile din Rusia care ţineau flacăra doctrinei conservatoare. Turneul a funcţionat. În 2009, a moştenit o biserică aflată în mijlocul unei retreziri post-sovietice.
 
Preluând conducerea Bisericii Ortodoxe Ruse, a evocat necesitatea ca instituţia sa se ocupe de cele sfinte, iar Kremlinul de treburile lumeşti. La sfârşitul lui 2011, s-a alăturat vocilor critice la adresa alegerilor parlamentare frauduloase din acel an, apărând „reacţia negativă legală” faţă de corupţie şi spunând că ar fi „un semn foarte rău” dacă Kremlinul nu îi va acorda atenţie.
 
La scurt timp după exprimarea acestor critici, în presa rusă au apărut informaţii despre apartamentele de lux deţinute de Kirill I şi familia sa. Un site de ştiri a descoperit o fotografie din 2009 în care Kirill I putea fi văzut purtând un ceas Breguet Réveil du Tsar în valoare de aproximativ 30.000 de dolari, un semn al apartenenţei la elita rusă. În plus, liderul Bisericii Ortodoxe Ruse era acuzat că deţine miliarde de dolari în conturi bancare secrete, cabane şi iahturi.
 
După publicarea acestor articole, Kirill I a schimbat drastic direcţia, oferindu-şi susţinerea pentru regimul Putin.
 
„El şi-a dat seama că era o şansă pentru biserică să intervină şi să ofere idei Kremlinului”, explică părintele Hovorun, care a demisionat pe atunci din funcţia de asistent personal al Patriarhului în semn de protest faţă de colaborarea dintre şeful său şi conducerea de la Kremlin. „Kremlinul a adoptat brusc limbajul lui Kirill I, al bisericii şi a început să vorbească despre valorile tradiţionale” şi despre cum „societatea rusă trebuie să-şi recapete grandoarea”, adaugă el.
 
„Pentru el, colaborarea cu Kremlinul este o modalitate de a proteja un fel de libertate a bisericii. În mod ironic, însă, se pare că sub mandatul său ca patriarh biserica a ajuns într-o situaţie de captivitate”, comentează părintele Hovorun.
 
În ciudat faptulu că războaiele lui Putin au diminuat rolul Bisericii Ortodoxe Ruse în străinătate, Kirill I stă lângă liderul de la Kremlin. Unii spun că nu are de ales dacă vrea să supravieţuiască.
 
„Este un fel de concept mafiot. Odacă ce ajungi în interior, rămâi acolo. Nu poţi să ieşi”, afirmă Serghei Ciapnin.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările