Corespondentul care a transmis pentru Moscova de la Bucureşti în decembrie 1989: „România nu este o poveste de succes“

Corespondentul care a transmis pentru Moscova de la Bucureşti în decembrie 1989: „România nu este o poveste de succes“

FOTO Arhivă

Reinterpretând scrierile şi spusele unor cunoscuţi istorici români, omul care a transmis pentru agenţia de presă Itar-Tass (în prezent TASS) de la Bucureşti în decembrie 1989 comentează într-o cunoscută revistă din Rusia cât de norocoasă este România şi de ce nu poate fi considerată o poveste de succes la 100 de ani de la realizarea Marii Uniri.

Ştiri pe aceeaşi temă

„Despre cum România nu a ajuns mare“, îşi începe Nikolai Morozov articolul-fluviu publicat în contextul Centenarului Marii Unirii în ediţia nr. 46 a revistei „Ogoniok“.

Cu toate că a pierdut în Primul Război Mondial, România şi-a dublat suprafaţa în urma negocierii păcii. Unii văd în acest lucru împlinirea unui vis românesc vechi de secole, în timp ce alţii sunt de părere că a fost vorba de noroc. Dezbaterea stârneşte în continuare pasiuni, scrie autorul, întrebându-se apoi: „Cum a fost cu adevărat?“.

Nikolai Morozov nu răspunde direct la această întrebare, dar strecoară răspunsuri citând păreri emise în spaţiul public de istorici români. În opinia sa, românii nu au fost uniţi în momentele-cheie. El îşi sprijină această teză recurgând în principal la Lucian Boia, pe care îl prezintă drept un istoric „credibil“, „cu peniţa ascuţită“, care abordează temele ce îl preocupă după principiul „Sine ira et studio“ („Fără ură şi părtinire“), lansat de istoricul roman Tacit (circa 55-115 d.Hr.).

Sfârşitul Primului Război Mondial a fost uimitor pentru România. În pofida înfrângerilor suferite, istoria i-a adus toate cele trei provincii aflate în joc: Basarabia, Bucovina şi Transilvania. Nici câştigătorii nu au avut parte de o extindere teritorială atât de însemnată, scrie el, catalogând drept un „mit“ ideea precum că înfăptuirea Marii Uniri ar fi fost o aspiraţie veche românească.

„România are atâta noroc că nu mai are nevoie de politicieni!“, subliniază Morozov, citându-l pe fostul lider conservator român Petre P. Carp (1837-1919).

Şi se întoarce la Boia pentru a denunţa „idealul naţional“ românesc: „Românii sunt uniţi astăzi nu datorită lui Burebista, nu datorită lui Mihai Viteazul, sunt uniţi fiindcă aşa vor ei şi aşa gândesc ei în prezent“.

Apoi îşi continuă insinuarea răspunsului cu înşiruirea unor „contradicţii“ ale României Mari.

Tratând unirea Basarabiei cu România, votată la data de 27 martie (9 aprilie) 1918 de către Sfatul Ţării de la Chişinău, Nikolai Morozov susţine că a fost un proces „destul de dezordonat“, din cauza ameninţării bolşevice, intrării armatei române şi intervenţiei directe a politicienilor de la Bucureşti. Potrivit lui, Basarabia era dominată la acea vreme de un puternic sentiment antiunionist.

Aplecându-se asupra unirii Transilvaniei cu România, autorul menţionează că acest act este redus de regulă la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, ţinută la 1 decembrie 2018. Însă, insistă el făcând referire la Boia, nu toţi locuitorii Transilvaniei au participat la vot, ci numai românii, care reprezentau 53,8% din populaţie. De fapt, adaugă el, la acea vreme, românii transilvăneni îşi doreau mai mult să aibă drepturi egale în Austro-Ungaria decât să se unească cu România. Ei considerau Bucureştiul prea balcanic şi bizantin şi se percepeau drept diferiţi faţă de românii din Vechiul Regat.

În cele din urmă, Nikolai Morozov încearcă să inducă ideea că România „nu este o poveste de succes“.

„Să recunoaştem, dintre toate ţările care au moştenit imperiile prăbuşite, România a rezistat cel mai bine testului timpului. Este singura care a rămas în frontierele anterioare, cu excepţia Basarabiei şi a Bucovinei de Nord“, afirmă el.

Dar cum a gestionat acest succes istoric? „Din păcate, nu strălucit“, răspunde el, după care enumeră problemele României de astăzi. România este ţara cu cea mai mică speranţă de viaţă şi cu cel mai mare număr de oameni săraci din UE. De asemenea, nu are decât 750 de kilometri de autostradă, la fel ca Bulgaria, dar cu o suprafaţă de două ori mai mică. Mai mult, peste 40% din gospodăriile româneşti au WC-ul în curte şi nu au canalizare. Colac peste pupăză, este cea mai coruptă ţară din UE, sau cel puţin aşa este percepută în străinătate, iar 3,5 milioane de români au emigrat, pe locul doi după Siria.

„Pe scurt, România nu este o „poveste de succes“, conchide el, afirmând totodată că asta nu opreşte sărbătoarea.

În opinia sa, toate discursurile pompoase, tăierile de panglici şi sticlele de şampanie deshise în acest an au doar conotaţii politice, în perspectiva următoarelor alegeri europene, prezidenţiale, locale şi parlamentare. În încheiere, autorul aduce în atenţie o reflecţie a scriitorului şi publicistului Stelian Tănase: „2018 putea fi un an sobru. Cu o meditaţie aprofundată asupra destinului nostru naţional şi a trecerii noastre prin timp. Din păcate politicienii au confiscat Centenarul Marii Uniri şi aşa s-a ales praful. Centenarul a devenit un bîlci, o scenă pe care suie făţarnicii şi demagogii“.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările