Iar schimbările pot să aibă consecinţe planetare, relansând pe o bază complet nouă competiţia pentru putere din acest moment şi repoziţionându-i actorii.

Intervievat de realizatorii unui podcast („Clay and Buck”), reprezintă rezumatul viitoarei agende a sa în competiţia prezidenţială şi, ca atare, trebuie urmărit cu mare atenţie. Dar scandalul de acum vine de la o replică într-adevăr deschizătoare de noi perspective în ce ar putea însemna relaţia SUA cu Ucraina. A spus fostul preşedinte al SUA:

Mă întreabă lumea: ce aţi fi făcut?...Ei bine, n-ar fi fost nevoie să fac nimic. Putin n-ar fi făcut asta cu mine. N-ar fi făcut-o. La nivel minimal, Ucraina ar fi trebuit să facă o înţelegere...ar fi trebuit să renunţe la Crimeea. Ar fi avut ceva cu NATO şi să zică „OK, nu intrăm în NATO” şi atunci ar fi avut o ţară pentru că Putin dorea să încheie o înţelegere...acum cred că este cu mult mai greu de făcut o înţelegere...(Putin) va vrea să preia întreaga zonă. Este foarte, foarte trist ceea ce s-a întâmplat cu Ucraina”.

Chestiunea este deosebit de serioasă deoarece, „renunţarea la Crimeea” nu numai că repune pe tapet întreaga discuţie despre „teritorii contra pace”, dar, ceea ce este absolut grav, dă dreptate lui Putin care a pus lumea în faţa unui fapt împlinit, preluarea Crimeei, fost teritoriu dintr-un stat suveran şi independent şi asimilarea lui la propriul teritoriu naţional. Proces care, acum se transformă într-un precedent care pare să aibă ca finalitate preluarea uneia după alta a cât mai multe dintre regiunile ucrainene cucerite în urma „operaţiunii militare speciale”. Cel puţin până în acest moment, poziţia guvernelor şi organizaţiilor internaţionale, în orice caz a celor din spaţiul euro-atlantic, a fost că nimeni, niciodată, nu va recunoaşte acest „act de piraterie” şi penalizat, dacă vă mai aduceţi aminte, de serii întregi de sancţiuni, inclusiv din partea SUA.

Dacă se schimbă punctul de vedere american, fără îndoială că vor exista state care să urmeze fără comentarii indicaţiile de la Washington, poate chiar începând cu Germania care ar putea reveni la tipurile de aur în care se pregătea să primească laurii independenţei energetice odată cu demararea fluxurilor de gaze naturale pe Nord Stream 1 şi 2. Dar cum rămâne cu principiile, scuzaţi dacă acest termen răneşte auzul şi sensibilităţile cuiva, dar l-am folosit pentru că, până acum, nu-i aşa, numai despre principiile de libertate şi sacrificii necesare s-a vorbit în toate mesajele despre Ucraina. Sigur că o asemenea schimbare radicală se poate produce, Trump poate juca cu mari şanse de succes folosind un real şi din ce în ce mai sensibil sentiment de oboseală faţă de subiectul Ucraina şi, la momentul oportun, eventual în clipa în care se va reauzi, pare-se curând, mesajul dureros despre recesiune,  va pune întrebarea dacă miliardele ,e zecile şi zecile de miliarde de dolari oferiţi cadou Ucrainei n-ar fi putut să finanţeze alte programe naţionale care să susţină nivelul de viaţă al contribuabilului american.

Sigur că se poate. Oficialii de la Kiev au înţeles foarte bine că nu este deloc o glumă şi că ar putea urma presiuni asupra lor pentru a fi găsită o cale de negociere, inclusiv pe tema Crimeea. Foarte greu, deoarece acum – şi aici Trump are perfectă dreptate – scenariul nu se mai reduce doar la Crimeea, ci priveşte viitoare structură naţională a statului ucrainean. Şi poate nu mai pare nimănui o glumiţă harta publicată de Medvedev prin care propunea împărţirea teritoriului actualei Ucraine între Rusia, Polonia, Ungaria şi România...De aici şi relaţia imediată a lui Mihail Podoliak consilierului lui Zelenski: „Rusia nu ar fi atacat dacă Ucraina ar fi renunţat la NATO şi la Crimeea! – propagandă absurdă repetată de unii politicieni occidentali Oare de ce?...Rusia a atacat fiindcă vrea să distrugă Ucraina, să omoare copii, să înspăimânte Europa prin cruzimea sa. Nu e nevoie să fie căutate scuze pentru cei care nu sunt oameni”.

Cât de serioase sunt aceste afirmaţii? Deocamdată, sunt doar afirmaţiile unui fost preşedinte american. Dar, dacă reintră în joc aşa cum cred unii, atunci ar trebui să încercăm să vedem care ar putea viitoarele urmări ale poziţiei lui Trump care a spus cu altă ocazie, cu doar câteva luni în urmă, că Putin a făcut o „mişcare genială” declarând cele două regiuni din estul Ucrainei ca state independente şi a trimis acolo forţe armate.

Trump with Putin at the G20 summit in Osaka in June 2019.

Foto:  Trump şi Putin la Summitul G20 de la Osaka, iunie 2019

În fine, ultima consecinţă posibilă se referă la relaţia cu NATO. Principiul sacrosant al „porţilor deschise” pe bază de merite şi îndeplinirea grilei de performanţă (cum s-a spus de atâtea ori şi României) poate avea o contra-pondere prin frâna trasă deoarece, cum spunea şi Macron, trebuie să oferim şi Rusiei ceva.

Bine, bine, dar ce anume? Uite, Donald Trump dă un răspuns pe care cu siguranţă Putin îl va aprecia la justa sa valoare. Dar există posibilitatea să nu fie singurul mulţumit de acest mod radical de a pune problema. Şi atunci, cu Ucraina cum rămâne?

Să vedem mai întâi cine iese şi mai vorbim.