FPR nr 48: România – protectorat american? De ce ar fi cea mai bună veste posibilă. Şi de ce nu

FPR nr 48: România – protectorat american? De ce ar fi cea mai bună veste posibilă. Şi de ce nu

Coperta ediţiei FP România nr. 48 (octombrie/ noiembrie 2015)

Avem în această ediţie poate cel mai curajos eseu publicat în cei fix opt ani de existenţă ai FPR. Autorul îndrăzneşte să constate că: „România se află acum sub semnul unui un regim care poate fi cel mai bine descris ca un protectorat american de facto.” Şi recomandă adâncirea acestui tip de relaţie, ca singurul proiect de ţară realist pe termen mediu (iar faza ulterioară a devenirii naţionale ar fi şi mai interesantă).

Argumentaţia autorului este solidă, ca şi contr-argumentele criticilor. Lansăm dezbaterea cincinalului, dacă nu a deceniului geo-politic românesc. 
 
PLUS: Editorii americani ne pun pe masă alte tendinţe globale care shimbă radical direcţiile de acţiune.
 
Doar un citat: 
“Astăzi, o bandă cu electrozi culege semnalele electroencefalografice doar pentru un scop bine precizat, cum e acela al lovirii unei mingi cu piciorul. Mâine, aceiaşi electrozi ar putea culege pe ascuns coduri de acces la armamentul adversarului. La fel, un ICM ar putea deveni un instrument de captare a datelor – de a intra pe ascuns în mintea unui spion, de exemplu. Încă şi mai înspăimântătoare este posibilitatea ca teroriştii, hackerii sau alţi infractori să achiziţioneze astfel de neurotehnologii, caz în care le-ar putea folosi pentru a crea asasini cu sânge rece sau pentru a fura informaţii personale, precum parolele sau datele de pe cărţile de credit.”

Sumarul ediţiei nr 48 (oct/ nov 2015) 
 
perspective 
 
apertura 
 
În căutarea dreptăţii. 
fotografii de Joao Pina
Se fac în acest noiembrie 40 de ani de când şase guverne de dreapta din ţări sud-americane – Argentina, Bolivia, Brazilia, Chile, Uruguay şi Paraguay – s-au unit în secret pentru a eradica ameninţarea comunismului. Prin Operaţiunea CONDOR, aceste ţări, toate cu regimuri de dictatură militară la acea vreme, au cooperat în multe privinţe, de la schimbul de informaţii până la asasinarea celor suspectaţi de stângism. Timp de şapte ani – operaţiunea s-a încheiat la mijlocul anilor ‘80, după ce câteva dintre aceste dictaturi s-au prăbuşit – forţele de securitate au ucis şi au făcut să dispară zeci de mii de persoane.
Fotograful portughez Joao Pina a petrecut nouă ani documentându-se despre operaţiunea CONDOR şi moştenirea acesteia – crimele comise de dictaturile participante. Imaginile de la procese, fotografiile victimelor şi ale fostelor locuri de detenţie servesc ca memorial pentru unul dintre cele mai dure acte de violenţă în masă ale secolului 20.
 
vizual
 
Zvonul 
de Stefanos Andreatis 
Am încercat să modernizez munca lui Rockwell, aplicând personajele sale – mişcările, expresiile feţei şi tonurile vocii lor – societăţii greceşti. Instabilitatea economică severă a ţării a cauzat decădere socială, violenţă, sărăcie şi corupţie. Lucrarea mea arată cum circulă zvonul despre o posibilă ieşire din Zona Euro, sau un Grexit, printre tineri, anarhişti, poliţişti, politicieni, soldaţi, judecători, reporteri – conversaţia implică toate categoriile sociale.
 
decodor 
 
Peste graniţe 
de Elaine Ayo 
Cine formează valul de imigranţi/ refugiaţi din Europa? Care sunt ţările preferate? Cum ajung acolo? 
 
dialog 
 
Cât de mare e diferenţa dintre victime şi agresori?
Cineastul JOSHUA OPPENHEIMER, care a primit în 2014 bursa MacArthur „pentru geniu”, a pus în discuţie relaţia dintre creatorul de film şi subiectul său, ca şi cea dintre film şi public în cele două documentare ale sale legate de masacrul din 1965-1966 comis împotriva indonezienilor presupuşi adepţi ai comunismului, The Act of Killing şi The Look of Silence. Acest tip de violenţă de masă l-a interesat dintotdeauna şi pe scriitorul şi analistul DAVID RIEFF; de-a lungul carierei sale el a studiat conflictele internaţionale şi politicile de ajutor umanitar, despre care a scris în volume precum A Bed for the Night şi The Reproach of Hunger – care urmează să apară în acest an. Oppenheimer şi Rieff au discutat recent în studioul FOREIGN POLICY de la Washington despre măsura în care societatea a devenit insensibilă faţă de realităţile genocidului şi despre motivele pentru care este important să-i examinăm – şi chiar să-i înţelegem – pe făptuitorii acestuia.
 
 
FP Europa
 
notă editorială  
 
 
agenda dezvoltării 
 
de Clara Volintiru şi George Ştefan  
Tinerii din România se confruntă cu probleme structurale severe, ce riscă să destabilizeze pe termen lung societatea în care trăim. (...) Majoritatea metropolelor europene au creat pentru tinerii cu potenţial de internaţionalizare ridicat mecanisme de suport pentru dezvoltarea unor afaceri, competitive în plan global. Cum încearcă UE – şi ţara noastră – să dezamorseze bomba cu ceas a tinerilor inactivi economic.
 
vecinătatea apropiată 
 
Criza refugiaţilor: între „mirarea“ Europei bogate şi compasiunea eficientă a „săracilor“ din Balcani.
de Oana C. Popa şi Călin Neacşu
 
Ţările Europei Centrale au ales cele mai proaste atitudini în criza refugiaţilor.
de Nicu Popescu 
 
călători 
 
Veneţia 2015. Şi pavilionul României
Cum putem ataca problemele lumii contemporane prin intermediul artei.
de Sorana Şerban 
 
 
dosar FPR: Orientări Strategice
 
Semnele arată că România devine un protectorat al SUA. Iar asta este cea mai bună veste posibilă.
de Gabriel Elefteriu 
Să nu ne ascundem după deget: România se află acum sub semnul unui un regim care poate fi cel mai bine descris ca un protectorat american de facto... SUA nu-şi (mai) pot permite să „piardă” România. Iar cu acest interes-cheie american de partea sa, România poate căpăta o statură mai înaltă în Europa şi în lume. Aceasta este o putere extraordinară în mâinile Bucureştiului – doar să o realizeze... Axa Washington-Londra-Bucureşti trebuie revigorată şi ferită de efectele colaterale pe care le-ar putea avea o prioritizare inoportună a relaţiilor cu Paris şi Berlin... Până la urmă, acest protectorat american nu poate fi considerat din perspectivă românească decât o situaţie temporară – chiar dacă asta ar putea însemna decenii, cât ar putea dura noua fază de confruntare cu Rusia...
 
 
Features
 
Frontul minţii 
Tehnologiile neuronale de ultimă generaţie pot şterge amintirile traumatice şi pot citi gândurile oamenilor. Tot ele pot deveni însă cele mai periculoase arme ale secolului al XXI-lea.
de Tim Requarth 
 
Metoda Zhao 
Zhao Bowen a abandonat liceul, s-a ferit de academiile administrate de stat şi a lansat un start-up de cartare genomică. De ce băiatul care a încălcat toate regulile ar putea fi bărbatul care să conducă o întreagă nouă generaţie de oameni de ştiinţă chinezi. 
de Christina Larson 
 
Confesiunea unui contrabandist de arme
În 2011, Osama Kubbar transfera arme, furnizate de Qatar, rebelilor libieni care luptau împotriva regimului Gaddafi. Astăzi, priveşte din depărtare cum ţara sa este sfâşiată în bucăţi de două guverne aflate în război şi de o reţea de miliţii rivale. Aceasta este povestea unei revoluţii eşuate şi a poporului care a fost prins în ea.
de Elizabeth Dickinson
 
 
Foişor
 
mappa mundi 

Paradoxul Reţelei  
Cine, mai exact, va revendica vârful dealului mediului virtual ?
de David Rothkopf 
Avem parte de multă tehnofilie în ultima vreme. Valurile succesive de dezechilibre care au trecut peste şi au schimbat societatea globală – după cum ne-au spus un cor de CEO din Silicon Valley, autori de cărţi celebre, aflaţi în hiperventilaţie pe subiect, şi întâii băieţi şi fete ai generaţiei digitale – vor aduce cu ele democratizarea, vor submina brutele care în mod tradiţional s-au bucurat şi au abuzat de ea, vor ridica masele. Puterea conexiunii, ne spune această logică, va transforma aceste mase, le va educa, ne va aduce pe toţi deasupra barierelor şi graniţelor care ne-au separat de-a lungul istoriei. Ca urmare, spun ei, ne vom găsi într-un viitor în care vom munci mai puţin şi vom râde mai mult. Este un timp excelent în care să trăim. Dar, după cum s-ar aştepta orice om care studiază chiar şi cele mai bune episoade ale existenţei umane, odată cu progresul apar noi şi câteodată mai mari provocări. Concret, să ai toţi oamenii conectaţi la Internet îi poate educa şi le poate da putere, dar, de asemenea, îi şi poate expune la noi ameninţări şi posibil să se deschidă uşa unor noi forme de exploatare şi dominaţie. (...)
 
securitate 

Bătălie în cloud 
America nu este onestă în legătură cu războaiele sale cibernetice. 
de James Bamford 
Pentru Stephen Gerwin, şeful Biroului de Utilităţi din Districtul Howard, „era un proiect special”. Muncitorilor săi li se spusese că urma să li se verifice trecutul şi că fiecare va semna un contract de confidenţialitate înainte de a începe să lucreze la staţia de epurare a apei dintr-o zonă împădurită de lângă râul Little Patuxent. „Semnezi un document care spune că dacă sufli ceva mergi la puşcărie pentru un milion de ani,” a declarat acesta pentru Washington Post în 2014. ¶ Potrivit documentelor şi planurilor confidenţiale pe care le-am consultat, ceea ce făcea ca staţia de pompare să fie atât de sensibilă era faptul că era gândită să alimenteze cu până la 7,5 milioane de litri de apă pe zi o uriaşă facilitate secretă aflată în construcţie şi codificată drept Site-ul M.¶ Localizat în apropierea Agenţiei Naţionale de Securitate (NSA), la Fort Meade, Maryland, şi programat să fie terminat în 2016, Site-ul M este viitorul sediu al Comandamentului Cyber, o organizaţie afiliată NSA, creată în urmă cu şase ani pentru a coordona războaiele digitale ale Statelor Unite. Facilitatea de 600.000 de metri pătraţi, dotată cu supercomputere în valoare de 896,5 milioane de dolari, va găzdui un cybercreier mamut (High Performance Computing Center-2). (...) 
economice 
 
Eşec şi atât
De ce ideea din Silicon Valley că eşecul duce la succes nu va funcţiona pentru restul lumii.
de Debora L. Spar 
 
energie 

Capitalism crud 
Mexicul oferă un model pentru o nouă politică energetică în America Latină. Dar cât de funcţional este acest model?
de Keith Johnson 
 
literatură & cultură 

Nonconformism în serial
De ce benzile desenate sunt avangarda drepturilor transexualilor în Japonia. 
de Britt Peterson  
 
ghidul 

Prin şi pe lângă Sao Paolo  
interviu de Kevin Raub 
 
futuristul 
 
De la ştiinţifico-fantastic la ştiinţe şi tehnologii 
 
E posibil ca textele clasice de SF să fi influenţat cu adevărat explozia modernă a tehnologiilor? Fizicianul Stephen Hawking a aprobat această idee în 1999, când comentatorul CNN Larry King l-a întrebat dacă ştiinţifico-fantasticul este dăunător sau util, ori niciuna dintre aceste două variante. E util, a răspuns Hawking, atât pentru stimularea imaginaţiei, cât şi pentru alungarea fricii de viitor. Atât o muză pentru inovatori, cât şi o previzualizare întrezărită a unei realităţi posibile în viitor, SF-ul devine adesea material pentru ştiinţă: giganţii literari, precum Jules Verne, Isaac Asimov şi Ray Bradbury, şi-au imaginat călătorii în spaţiu şi computere portabile cu mult înainte de Apollo 11 sau de Google Glass. Aşadar, chiar dacă SF-ul ţine de imaginaţie, acesta este orice, dar nu fantezie.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: