Lunetista din Ucraina, cu cel puţin 10 persoane ucise: Dacă ruşii decid să vină, voi fi foarte fericită să le fac cunoştinţă cu arma mea VIDEO

Foto: Facebook

Lunetista ucraineană Olena Bilozerska, în vârstă de 42 de ani, care are nu mai puţin 10 victime la activ în tranşeele din Donbas, spune că îşi va apăra ţara dacă va fi nevoie. Ea nu crede că Vladimir Putin va ordona o invazie asupra Ucrainei şi spune că trupele ruse acţionează doar pentru a pune presiune şi a indimida.

Olena Bilozerska s-a restras între timp de pe linia frontului din Donbas pentru a se înrola în Marina ucraineană, dar este dispusă să revină în descurs de câteva ore în tranşee, în cazul unei invazii ruseşti, a declarat ea pentru MailOnline.

Experienţa o recomandă. Într-o singură noapte a împuşcat trei separatişti, dintre care doi "cargo 200", un fost termen militar sovietic pus pe sicriele morţilor, iar unul "cargo 300, însemnând rănit.

Împuşcăturile din acele minute sângeroase din 2017 au fost înregistrate de o cameră cu termoviziune.

Într-un video postat online, filmat cu o cameră de termovizune se vede cum ea îşi elimină ţintele, după ce observă mişcare în zona şanţului inamic, la 200 de metri distanţă de tranşele lor. 

„A fost noaptea aniversării Zilei Independenţei Ucrainei în august 2017”, şi-a amintit ea, „şi cazacii trebuie să fi presupus că stăm beţi în tranşeele noastre şi sărbătorim”, a afirmat Olena.

„Am simţit că ceva interesant se va întâmpla când au ieşit din tranşeele lor şi au început să-şi dea arme unii altora", a povestit ea. 

În imagini se vede un bărbat care se târăşte din şanţ şi nimereşte chiar în faţa puştii Olenei. Neputând să-şi creadă ochilor, ea îi exclamă tovarăşului ei „Ah, a ieşit! Uite, uite, uite, uite - târându-te! B ***** d. ’

Douăzeci de secunde mai târziu, ea trage în adversari şi îi nimereşte.

„Am împuşcat trei dintre ei în acea noapte”, a spus Olena. Doi dintre ei erau ceea ce numim „cargo 200” [un vechi termen militar sovietic pentru morţi, referindu-se la etichetele puse pe sicrie], iar al treilea era „cargo 300” [rănit].’

După cinci ani, Olena - care atunci era luptătoare voluntară, dar s-a alăturat mai târziu Corpului Marin al Ucrainei, nu are nicio reţinere cu privire la niciunul dintre bărbaţii pe care i-a ucis sau rănit în luptă.

"M-am simţit entuziasmată, pentru că în acea noapte, o unitate de şase oameni a ieşit din tranşee pentru noi doi - nu se întâmplă în fiecare zi. Suferinţa morală legată de "uciderea unui om" a fost inventată de persoane departe de război. Un inamic înarmat nu e o persoană, e o ţintă. Ridici arma împotriva ţării mele, aia e, eşti o ţintă. Dacă nu îi elimini la timp, s-ar putea să te ucidă pe tine sau pe camarazii tăi. Dacă nu l-am împuşcat la timp şi se ascunde, atunci mă simt suparată pe mine pentru că am ratat şansa. Iar dacă ţinta este lovită, simt plăcerea unui lucru bine făcut", a mărturisit ea.

"Când inamicul se târăşte spre tranşeele mele, să mă omoare, crezi că se gândeşte dacă am soţ, părinţi sau copii? Clar nu. Şi eu nu mă deranjez cu astfel de lucruri stupide. Astea sunt pentru cărţi şi filme. În viaţa reală, cine gândeşte aşa este ca şi mort", a mai spus ea.

Ea a fost foarte aproape să fie împuşcată într-o noapte când un glonţ de mitralieră i-a zgâriat obrazul. „Nu ştiu dacă cineva a avut grijă de mine în acea noapte”, a spus ea, „dar cred că avem toţi norocul nostru”, a mai adăugat.

„În filme, se pare că lunetiştii văd ochii oamenilor. Dar nu poţi vedea ochii. Este greu de spus dacă persoana este mare sau mică. Vezi doar silueta unei persoane înarmate şi tragi în ea. Asta e tot... dacă ratezi, vei simţi că ai pierdut”, a mai spus Oleana.

După incidentul de Ziua Independenţei, soţul ei Valeri Voronov, un soldat obişnuit care se afla alături de ea în tranşee, a strâns carcasele cartuşelor şi, urmând o veche tradiţie a lunetiştilor din Primul Război Mondial, i-a făcut un inel din ele.

Oleana, care este din Kiev, e vedetă în Ucraina şi chiar a scris o carte, "Jurnalul unui soldat ilegal", referindu-se la primii ei ai de luptă, în care voluntari ca ea nu aveau voie, legal, să lupte în prima linie - o lege care a fost schimbată în 2016.

Ea şi soţul ei sunt amândoi membri ai Serviciilor de Apărare Teritorială ale Ucrainei şi, împreună cu mii de alţi rezervişti, sunt gata să îşi apere ţara în cazul în care va fi nevoie.

Ea nu crede că Vladimir Putin va ordona o invazie, şi spune că trupele ruse acţionează pentru a pune presiune şi a indimida.

„Ucrainenii sunt acum foarte recunoscători Marii Britanii pentru asistenţa militară”, a mai spus Oleina.

Ea se antreneazăt regulat cu „Halia”, aşa cum şi-a botezat puşca ei Zbroyar Z-10.

„O armă este o fiinţă vie – are un suflet”, a spus ea.

„Există o poveste ucraineană despre „Halia răsfăţată”, motiv pentru care am ales acest nume - puşca este întotdeauna curăţată, ajustată şi îngrijită ca un copil răsfăţat. „Dar ea face ceea ce i-am cerut eu să facă, iar dacă ruşii decid să vină, voi fi foarte fericită să le fac cunoştinţă cu Halia”, a adăugat ea.