Germania: Social-democraţii şi Verzii împing partidul Angelei Merkel în opoziţie

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
FOTO Shutterstock
FOTO Shutterstock

În plin tumult global şi discursuri despre viitor la Adunarea Generală a ONU, Europa are cele mai importante alegeri pentru viitorul său duminică, 26 septembrie. Germania îşi alege Parlamentul şi Cancelarul, succesorul Angelei Merkel, care încheie en fanfare cei 16 ani în funcţie.

Echilibrul şi moderaţia prezentată de către uniunea CDU-CSU a creştin democraţilor germani, cu precădere în ultimele două mandate de Mare Coaliţie cu Social-Democraţii, riscă să fie zdruncinată de schimbările de ton odată ce succesorul Angelei Merkel, Armin Laschet, nu ar câştiga aceste alegeri. Şi toate premisele sunt că Social-democraţii lui Olaf Scholz şi Verzii conduşi de Annalena Baerbock vor trimite în opoziţie pentru a se reface şi reconsolida partidul Angelei Merkel.

Moştenirea Angelei Merkel nu arată prea falnică

16 ani la Cancelarie şi la şefia CDU-CSU, Angela Merkel a învins orice adversar şi potenţial competitor care ar fi atentat să-i ia locul. Ultimii au trebuit să se dea bătuţi, pe rând, fostul ministru al apărării, bavarezul Karl-Theodor zu Guttenberg, în timp ce Ursula von der Leyen, alt potenţial succesor, a plecat Preşedinte al Comisiei Europene. Mai putem cita ca înfrânţi lăsaţi pe drum, în cele mai recente competiţii, pe Wolfgang Schäuble, în timp ce tentative de a lăsă conducerea CDU şi a întări ca succesor pe ministrul Apărării Annegret Kramp-Karrenbauer, în 2018, s-a dovedit un eşec şi o pălărie prea mare pentru aceasta, în timp ce doamna Merkel ocupa poziţia de Cancelar.

În bătălia pentru succesiune redeschisă în primăvară, Armin Laschet, actualul favorit şi preşedinte al CDU a lăsat în urmă pe Volker Bouffier, care l-a susţinut, şi pe Markus Söder, un alt bavarez care părea mai viu, mai combativ şi mai popular, dar nu şi favorit-succesor al ultimei Doamne de Fier a Europei. Iar varianta Laschet impusă atunci s-a dovedit astăzi fadă şi nepotrivită, oricum greu de urnit în procente şi atractivitate. De altfel, întreaga campanie a CDU s-a bazat pe activitatea Angelei Merkel şi pe ideea de continuitate, nicidecum pe un proiect propriu şi o identitate definitorie sau calităţi probate ale viitorului candidat de Cancelar al CDU-CSU.

Poate cea mai ilustrativă imagine a perspectivei succesorului Angelei Merkel şi a faptului cunoscut că lângă stejarul falnic nu mai poate creşte un alt copac cu esenţă tare şi forţă de a se înălţa spre lumina, a venit de la Der Spiegel care a titrat, înainte de vot, Das Laschet Disaster, Dezastrul Laschet, şi care subliniază toate erorile strategice ale preşedintelui CDU între care, faptul că are o campanie fadă şi nepotrivită, ca şi cum “Laschet acţionează ca şi cum ar urma că moştenească puterea de la Merkel, nu să o câştige ca urmare a voturilor obţinute”. Sigur, noul preşedinte are ceea ce-i trebuie, are propriile calităţi, dar pare lipsit de personalitate şi complet umbrit alături de Angela Merkel cu care a făcut campanie, accentuând şi mai mult diferenţa de experienţă şi de forţă a sa.

Dacă doamna Merkel se menţine la un nivel de susţinere publică impresionant, marcat de celebrele aplauze nesfârşite la discursul de plecare, în Bundestag, CDU-CSU a avut o campanie oscilantă, în care a pierdut, săptămâna trecută, în premieră, conducerea în sondajele de opinie, chiar dacă, la începutul săptămânii, a părut a face primul salt în sus, în a inversa trendul negativ. Perspectiva e neclară, posibilitatea de a câştiga şi a prelua mandatul de Cancelar mai există, dar referirea strictă la nevoia de a avea o administraţie care să ofere slujbe bine plătite dar să aducă şi resurse la visteria federală, nu numai să le distribuie pe cele existente, a părut prea puţin pentru dominaţia lui Olaf Sholz, liderul social-democraţilor, care conduce încă cu 2-3 procente la nivel naţional, în zona marjei de eroare.


FOTO Shutterstock

Alegeri Germania FOTO Shutterstock

Un sistem complicat de vot şi compensare în Bundestag

Germania are un sistem foarte complicat de vot care este o combinaţie între votul uninominal pe circumscriptii, 299 de câte circa 200.000 de votanţi, şi votul pe liste de partid pentru cealaltă jumătate. Circa 60,4 milioane de germani cu drept de vot urmează să aleagă pe fiecare din cele 16 landuri, în mod proporţional, un Parlament cu măcar 598 de locuri, în care se adaugă, la fiecare stat, numărul de locuri de parlamentar care menţine procentajul partidelor la nivel statal. Metoda poartă numele Sainte Lague. Independenţi ar putea, formal, ocupa locul într-o circumscripţie, dar nu s-a mai întâmplat din 1949.

Pragul este de 5% la votul pentru listele de partid. Partidele reprezentând minorităţile naţionale – danezi, frisiani, sorbi sau populaţia roma sunt exceptate de la prag şi intră automat cu reprezentanţii lor aleşi în Bundestag. Actualul Parlament are 709 locuri, cu 110 mai multe decât alocate iniţial, prin compensarea procentelor obţinute de partide în diferitele landuri – o medie de 8 noi locuri per land, dar cu respectarea raportului de populaţie existent în fiecare land în parte.

Principalele partide care intră duminică, 26 septembrie, în competiţie sunt Uniunea Creştin Democrată – CDU condusă de Armin Laschet şi partenerul său din Bavaria, Uniunea Creştin Socială – CSU, condusă de Markus Söder – preşedintele uniunii, Laschet, urmând să preia poziţia de Cancelar dacă câştigă scrutinul. Partidul Social-Democrat al lui Olaf Scholz, actualul ministru de finanţe în guvernul de Mare Coaliţie CDU-CSU – SPD, se situează acum pe prima poziţie, înaintea scrutinului. Iar Verzii vin pe poziţia a treia. În Parlament se mai aşteaptă să intre liberal democraţii – FDP, stângă fostă comunistă, Die Linke, din Germania de Est, cu precădere, şi partidul de extremă dreaptă Alternative fur Deutschland – AfD, ultimul izolat pe scena politică şi cu care nimeni nu ia în calcul să se alieze.


FOTO EPA-EFE

Armin Laschet FOTO EPA-EFE

Sondaje şi coaliţii: o şansă din patru pentru Armin Laschet

De aici încolo urmează lumea colorată a speculaţiilor, predicţiilor şi analizelor care de care mai îndrăzneţe, în condiţiile unor sondaje neclare în privinţa învingătorului, la acest moment. Nici un partid nu are o dominaţie atât de importantă încât, indiferent de gradele de mobilizare la urne, să fie sigur de victorie. Sondajele de opinie arată următoarele evoluţii în această privinţă – luând în considerare media sondajelor de opinie faţă de rezultatele de la ultimele alegeri generale:

Sondaje               2021 2017

CDU/CSU –         22      32,9

SPD –                   25      20,5

AfD –                    11      12,6

FDP -                   11      10,7

Die Linke -           6        9,2

Grune -                 16      8,9

Cel mai recent sondaj făcut de Forsa pentru televiziunea RTL arată social democraţii la 25%, CDU/CSU la 22%, Verzii la 17%, Liberalii FDP la 11%, la egalitate cu extrema dreaptă AfD, în timp ce Die Linke are 6%. Comparabil cu media sondajelor săptămânii, dar cu un CDU-CSU în creştere uşoară după solicitarea explicită a Cancelarului Angela Merkel pentru moderaţie şi echilibru şi pentru votul pentru partidul său.

Forsa a proiectat o împărţire a mandatelor în care SPD ar lua 206 locuri în viitorul Bundestag, camera inferioară a Parlamentului, urmată de CDU-CSU cu 185, Verzii 140, FDP şi AfD 91 fiecare şi Die Linke 49 fotolii de parlamentari. Există nişte limite de coalizare de care trebuie să ţinem cont, indiferent de experienţa şi calitatea de negociatori a liderilor germani: AfD este izolată şi nimeni nu o ia în consideraţie în coaliţie, în timp ce extrema stângă, Die Linke, nu poate să se asocieze decât într-o singură combinaţie, cu SPD şi Verzii într-un guvern de stânga, numit şi R2V – roşu-roşu-verde, după culorile partidelor.

Mai trebuie să notăm că ambele partide plasate acum în prim plan alături de CDU-CSU, SPD şi Verzii, sunt de părere că creştin-democraţii trebuie să meargă în opoziţie pentru a se reface, a se reforma şi a lăsa locul altora să conducă Germania, după 16 ani de dominaţie Merkel. În final, 4 sunt opţiunile de coaliţie fezabile. Dacă câştigă CDU-CSU, au două opţiuni:

  • cea de dreapta, cu Verzii şi liberalii de la FPD, aşa numita Coaliţie Jamaica – negru-verde-galben, după culorile partidelor.
  • cea de Mare Coaliţie, cu SPD.

Social Democraţii au, în schimb, 3 opţiuni în caz de victorie:

  • cea de centru, cu Verzii şi liberalii – roşu-galben-verde, coaliţia semaforul
  • cea de stânga, cu Die Linke şi Verzii, R2V – Roşu-Roşu-Verde.
  • Marea Coaliţie cu CDU-CSU, dar cu PSD deţinând poziţia de Cancelar.

În funcţie de numărul de locuri final deţinut în Parliament, fiecare din cele două mari partide, CDU-CSU şi SPD va opta pentru varianta cea mai stabilă, mai fezabilă, mai puţin compromiţătoare şi cu mai multe elemente de alterare pentru propriile programe electorale. După toate probabilităţile, indiferent cât de mult ar dori să iasă din paradigma Marii Coaliţii, varianta CDU-CSU-SPD pare cea mai stabilă şi mai echilibrată, cu partenerul cunoscut şi cu doar doi membri ai Coaliţiei, faţă de necunoscuta coaliţiei de dreapta a CDU cu Verzii sau de stânga a SPD cu Die Linke.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite