Europarlamentari români cu agende stranii

“În România şi în alte ţări, atitudinea împotriva maghiarilor a atins cote comparabile cu antisemitismul şi sentimentul antirom. Pogromul de la Târgu Mureş, din 1990, a fost un astfel de moment, dar sunt şi demonstraţiile pentru autonomia regională care sunt combătute similar. Trebuie ca în plan european să existe acţiuni concertate împotriva acestor manifestări.”

”Am rugămintea să procedăm nu numai împotriva statelor terţe, ci şi împotriva acţiunilor interne de acest tip” a declarat ieri europarlamentarul român Laszlo Tokes, membru al grupului român din cadrul PPE, fost vicepreşedinte al Parlamentului European, în şedinţa de plen a PE.

Aceasta imediat după ce, duminică, la Târgu Mureş, Consiliul Naţional Secuiesc a organizat un miting pentru autonomie, ocazie cu care liderul acestei organizaţii a dat citire unei petiţii adresate Parlamentului European prin care se cere Guvernului României să iniţieze imediat tratative “cu reprezentanţii Ţinutului Secuiesc care cer autonomia pentru Ţinutul Secuiesc şi libertate pentru poporul secui”.

Afirmaţii extrem de grave în Europa anului 2013 la care văd că niciunul dintre colegii europarlamentari români nu a găsit de cuvinţă să răspundă, Ministerul nostru de Extrene are alte treburi, aşa că ele rămân şi vin să amplifice cu încă o treaptă o bătălie la care, parcă programatic, nu vrem să fim deloc atenţi.

Dl. Tokes doreşte acum să inducă ideea că în ţara noastră există şi antimaghiarim comparabil cu antisemitismul şi sentimentul antirom, ştiind foarte bine că antisemitismul este cuvântul-cheie al unei posibile demonstraţii viitoare în care România să fie pusă din nou la colţ.

Este oare România o ţară europeană în care coexistă aceste trei atitudini care imediat pot fi taxate drept antieuropene? Vedeţi dacă este aşa, sugerează europarlamentarul ales pe listele României, sugerând luarea de măsuri, fapt care presupune lansarea unor anchete în ce priveşte situaţia din România şi fapte de o gravitate extremă cum ar fi probarea existenţei unui pogrom, cum spune dl. Tokes că a fost la Târgu Mureş în 1990.

Păi n-a mai zis asta? Sigur că a mai zis, numai că, de atunci, în indiferenţa şi lipsa de informaţii a autorităţilor noastre, contextul a evoluat semnificativ.

Asemenea afirmaţii pot provoca, în viitorul foarte apropiat, punerea în funcţiune a ceea ce va fi Mecanismul european de salvgardare a valorilor fundamentale ale UE, penalizând instantaneu orice abatere de la principiile statului de drept. Iar cei care sunt pregătiţi să atace la acest nivel vor spune că  este evident că o ţară care a permis un pogrom, care refuză “libertatea pentru poporul secui”  şi, în paralel, aşa cum există deja acuzaţii dure pe plan internaţional, permite discuţii ca cele recente din Academia Română prvind Holocaustul, are o problemă de acceptare a valorilor fundamentale europene.

Neobişnuiţi să gândeasca mai departe de raportul de activitate zilnic despre succesuri pe care-l trimit în centrală, diplomaţii noştri nu realizează compunerea foarte periculoasă a acestei demonstraţii în mişcări succesive şi doar aparent fără legătură între ele. Nu văd ei, nu văd nici alţii care ar trebui să se îngrijoreze în ţară, rezultatul fiind adoptarea tacită, dar extrem de fermă, a atitudinii noastre naţionale de supravieţuire: ne facem că nu vedem, ignorăm cu demnitate, minimalizăm cu superioritate intelectuală, ocupaţi mai degrabă cu sportul nimicirii reciproce.

Atenţie, mare atenţie la perioda care urmează deoarece acel Mecanism de salvgardare a valorilor democratice va putea avea, la nevoie şi la cerere (din partea unui europarlamentar, spre exemplu) ţinte cu mult mai diverse decât MCV-ul suferinţelor româno-bulgare.

Diverse şi foarte în mişcare, pentru a prelua expresia domnei Pivniceru. Vor putea viza, veţi vedea, atât insuficienţe sau derapaje intituţionale, dar şi încălcări ale principiilor moralei statului de drept. Vast domeniu, extrem de delicat şi evanescent, cuprinzând la modul cel mai evident, în această perioadă tulbure, în zona revendicărilor în favoarea autonomiei, de la noi şi din alte zone ale Europei. 

Cât de pregătite sunt statele să reacţioneze? Vom vedea şi sper din toată inima ca neştiinţa să nu ne coste, din nou, mult mai mult decât credem că am putea plăti.