Europa îşi pregăteşte opţiunile post-Trump

Nimeni nu este sigur de rezultat? Cu atât mai mult, sunt mai multe domenii vitale vitale a căror pregătire intensă pentru schimbare a început în ultimul an şi cu deosebire în perioada preşedinţiei germane.

La un anumit nivel, devenise absolut evident cursul evenimentelor şi, tocmai din această cauză, jucătorii care contează au început să discute despre variantele de joc în momentul în care Statele Unite îşi vor anunţa revenirea în sistemele internaţionale de cooperare şi construcţie, începând cu acordurile şi instituţiile din arhitectura ONU. 

În acest sens, echipele de analiştii de politici strategice din capitalele europene care contează au primit misiunea să realizeze studii de caz şi să propună opţiuni pentru ceea ce va însemna răspunsul instituţiilor europene în definirea unei politici externe unitare în raport cu „priorităţile Biden” în materie de politică externă. Poate doriţi să citiţi documentul de bază în materie de politică externă propus de campania lui Joe Biden, îl puteţi accesa aici. Veţi găsi acolo două lucruri esenţiale.

Primul, aşa cum vă aşteptaţi, este o negare completă, argumentată, a acelor iniţiative politice prin care Trump a construit cu atâta succes poziţia de izolare a Americii de marii săi aliaţi tradiţionali, în primul rând cei din NATO şi UE.

Dar al doilea angajament dă sensul profund al posibilei viitoare schimbări de paradigmă. Iată propunerea care vine ca urmare logică a îndeplinirii setului de promisiuni de la punctul anterior:

„După ce a încheiat paşii esenţiali în vederea restaurării fundamentelor democratice ale ţării noastre şi pentru a inspira acţiunea altora, Preşedintele Biden va organiza şi găzdui un Summit Global asupra Democraţiei pentru a reînvia spiritul şi scopurile Lumii Libere. În perioada primului său an de Preşedenţie, Joe Biden va aduce împreună democraţiile lumii pentru a întări instituţiile noastre democratice, făcând faţă în mod onest provocării reprezentate de naţiunile care acum dau înapoi, realizând o agendă comună pentru a lua măsuri împotriva ameninţărilor la adresa valorilor noastre comune”.

Sigur că este foarte necesară o redefinire a termenului de “democraţie”, dar va fi suficient doar un Summit după ce vechile sisteme ale lumii occidentale în general şi ale spaţiului euroatlantic în special au suferit asemenea lovituri ca în perioada ultimilor ani, erodarea lor fiind profundă şi extinsă în toate sectoarele componente ale guvernării? În acest context, va mai fi posibil să fie restaurat rapid sau relativ rapid prestigiul puterii politice american astfel încât „să mobilizeze acţiunea globală împotriva ameninţărilor globale“? Greu de anticipat deoarce acel „american global leadership” de odinioară este contestat, din ce în ce mai la scenă deschisă, de noii actori care vor ca rescrierea hărţilor de putere să se se facă în prezenţa lor şi să le ofere avantajele concrete la care se socotesc îndreptăţiţi. Asta cu atât mai mult cu cât Trump a arătat care este limita în care poate opera în noul context internaţional, eşuând succesiv în relaţia cu Coreea de Nord, Afganistan, Siria, Irak, Iran, Venezuela, Chia şi sfârşind izolată la nivelul ONU.

Ce va însemna democratizarea relaţiilor internaţionale în versiunea Biden şi care va fi rolul oferit marilor actori: Rusia, China şi UE? Va vrea să reia negocierile pentru Tratatul Transpacific şi cel cu UE, acceptând că democraţie înseamnă tratatement egal de şanse?

Posibil.

Dar, învăţând multe lucru din lecţia oferită de America lui Trump, ţările europene (evident nu mă refer la România) îşi iau acum măsuri de precauţii care pot fi văzute ca protecţie de ultim recurs în caz de. Printre acestea, unele dintre cele mai relevante privesc sectorul care, pe drept cuvânt, devine prioritar pentru Statele Membre UE: politica externă şi de securitate. Se iau acum nişte decizii vitale nu numai pentru momentul de acum, nu numai în relaţie cu SUA şi viitorul său preşedinte, ci cu stabilitatea şi rezilienţa nucleului de putere european. Astfel, fără ca nimeni de la noi să fi dorit, să fi avut voie sau să fi ştiut să explice publicului plătitor de taxe din România despre ce e vorba la nivel de implicaţii globale, acum două zile s-au luat decizii extrem de relevante dacă le puneţi în contextul viziunii Biden despre noua reconfigurare de putere mondială.

Aveţi aici sumarul complet al documentelor privind iniţiativa de sorginte germană care prevede posibilitatea ca, pentru prima oară în istorie, terţe ţări, respectând anume condiţii stricte politice şi legislative, să poată fi invitate să participe la realizarea unora dintre programele strategice din domeniul apărării. Implicaţiile unei asemenea decizii sunt enorme. Nu e vorba numai despre cele 47 de proiecte aflate acum în discuţie sau despre faptul că acestea pot beneficia de finanţare. Chestiunea financiară poate fi irelevantă pentru un eventual partener american, rus, chinez care să aibă ocazia să evalueze nivelul de execuţie al proiectului respectiv şi, prin el, bonitatea întregului sistem european de apărare.

Chestiunea este extrem de serioasă şi poate deschide şi pentru Europa porţi până acum doar teoretic interzise accesului. Gândiţi-vă că ne-am putea găsi, imediat, fără tranziţie, în cazul în care tehnologie europeană poate fi folosită de o ţară NATO împotriva unui aliat din aceeaşi organizaţie (Turcia/Franţa) sau să nu se găsească un răspuns adevat în situaţia în care o asemenea ţară terţă doreşte să folosească tehnologia dobândită în situaţie de conflict cu altă ţară. Chiar împotriva dorinţei clare a Consiliului UE. Sunt întrebări lăsate în aşteptare datorită tensiunilor de până acum şi din dorinţa de a nu mai exacerba seria de conflicte declanşate de Administraţia Trump. Dar acum, iată ceea ce se analizează la modul cel mai serios “Enabling the EU Military Level of Ambition - Shaping the Headline Goal process in anticipation of Strategic Compass ». Oare reprezentanţii noştri militari la Bruxelles – mulţi foarte gradaţi – au avut ceva de comentat asupra unui raport considerat drept deschizător de drumuri în noul drum de ambiţii al EU, Options for the evolution, the command and control structure and Terms of Reference of European Union Military Staff and Military Planning Conduct Capability ?

România ce opţiune sprijină? Are vreo părere şi pe bază de ce argumente? De ce acest secret total asupra unor politici publice plătite totuşi, ultra-generos, de contribuabilul român, chiar aflat în carantină? Şi, dacă n-avem niciun fel de părere, crede cineva că asta face bine la reumatism? Dimpotrivă, ne arată o vulnerabilitate de care chiar n-am avea nevoie dacă tot vrem să ne bage în seamă cineva. Indiferent de rezultatul încleştării Biden/Trump.