Împotriva acestei indiferenţe programate s-a ridicat vocea unui general care, din 20 iunie, a devenit o simplă efigie, pe holul de onoare al Statului Major General. 

Este vorba de Mihail-Eugeniu Popescu, care s-a născut la data de 1 aprilie 1948, în satul Cârlogani, din judeţul Olt.

A absolvit Liceul Militar “Dimitrie Cantemir” din Breaza (1966), Şcoala Militară Superioară de Ofiţeri Activi de Artilerie şi Rachete de la Sibiu (1969) şi apoi Academia Militară din Bucureşti (1973).

Ulterior a urmat Cursul Postacademic Superior de Stat Major (1984), Colegiul Naţional de Apărare (1993), Cursul intensiv de cunoaştere a limbii engleze (1997), Cursul NATO pe probleme de apărare pentru generali de la Roma (1997).

A obţinut, în anul 1995, titlul ştiinţific de Doctor în Ştiinţe Militare.

A activat ca ofiţer de artilerie, îndeplinind funcţii de comandă cum ar fi: comandant de pluton, la Brigada 17 Artilerie şi la Centrul de Instrucţie al Artileriei (1969-1971), comandant de divizion obuziere-tunuri şi locţiitor al comandantului Brigăzii 8 Artilerie (1973-1981), comandant al Regimentului 315 Artilerie, de la Şimleul Silvaniei (1981-1982), locţiitor al comandantului şi şef al artileriei Diviziei 81 Mecanizate (1982-1984), locţiitor al comandantului şi şef al artileriei Armatei a 4-a, cu garnizoana la Cluj (1984-1992), inspector general al artileriei la Inspectoratul Statului Major General (1993-1997).

În anul 1997, generalul de brigadă (cu o stea) Mihail Popescu a fost numit în funcţia de şef al Direcţiei Doctrină şi Instrucţie din Statul Major General.

La data de 1 decembrie 1997, a fost înaintat la gradul de general de divizie (cu 2 stele), fiind numit, prin ordin al ministrului apărării, în funcţia de şef al Statului Major al Trupelor de Uscat (1997-2000).

În această perioadă, a fost înaintat la gradul de general de corp de armată (cu 3 stele) începând cu 1 decembrie 1999.

La data de 31 octombrie 2000, generalul de corp de armată dr. Mihail-Eugeniu Popescu a fost înaintat în gradul de general de armată şi numit în funcţia de şef al Marelui Stat Major al Armatei Române.

În perioada în care a îndeplinit funcţia de şef al Statului Major General al Armatei Române, la data de 21 noiembrie 2002, cu prilejul summit-ului NATO de la Praga, secretarul general al Organizaţiei Nord-Atlantice, lordul George Robertson, a anunţat invitarea României şi a altor şase state de a se alătura Alianţei.

Protocoalele de aderare la NATO, a celor şapte state invitate la summit-ul de la Praga au fost semnate la Reuniunea extraordinară a Consiliului Nord-Atlantic din 26 martie 2003.

În anul 2004, generalul Popescu a devenit membru al Comitetului Militar al NATO.

La data de 2 aprilie 2004, împreună cu ministrul apărării naţionale, Ioan Mircea Paşcu, a inaugurat sistemul tip videoconferinţă prin care conducerea M.Ap.N. poate comunica sistematic cu detaşamentele de militari români aflaţi în misiune pe teatrele de operaţii din Irak,Afganistan şi Balcani.

Apoi, la 15 aprilie 2004, generalul Mihail Popescu a participat la ceremonia organizată cu prilejul admiterii celor noi şapte state în Alianţa Nord-Atlantică, în oraşul belgian Mons.

La data de 25 octombrie 2004, generalul cu patru stele Mihail Popescu a fost eliberat din funcţia de şef al Marelui Stat Major al Armatei Române, fiind trecut în rezervă.

_______________________________________________

La ultima convorbire telefonică, cu care m-a onorat generalul Mihail Popescu, vocea îi era optimistă, credea în şansa sa de a demonstra, la CEDO, nevinovăţia lui într-un dosar al cărui tâlc real îl vom afla poate începând cu anul 2015.

Când scriu aceste rânduri, succesorul său, la comanda Statului Major General, generalul Eugen Bădălan plânge.

Plâng inimile a nenumăraţi militari care ştiu ce camarad a fost Mihail Popescu.

Iar în rândurile care urmează voi da doar câteva răspunsuri la întrebarea:

ce nu se ştie despre generalul care acum a devenit o amintire?

NU se ştie că la momentul numirii sale, în fruntea Statului Major General, nu mai erau bani pentru salariile şi pensiile achitate de Ministerul Apărării Naţionale. S-a dus la Palatul Cotroceni şi a primit sprijinul adecvat, ca să îi fie alocate fondurile necesare. 

NU se cunoaşte că în ziua când a poposit în biroul SACEUR, comandantul suprem al forţelor aliate din Europa, generalul respectiv l-a primit cu răceală, având prejudecata că are în faţă un simplu... militar din Est. Asta l-a enervat pe generalul Popescu, care după ce i-a explicat gazdei sale ce are de gând să facă pentru modernizarea Forţelor Armate Române, a încheiat cu cuvintele:”Dacă nu reuşesc asta îmi dau demisia!” Uluirea s-a putut vedea pe chipul SACEUR! Imediat i-a chemat la el pe principalii colaboratori, alţi generali aliaţi, cărora le-a spus că aşa ceva nu a mai întâlnit în cariera sa militară. A urmat un dejun de lucru, amical, pe timpul căruia generalii de la Mons i-au arătat un respect real, oaspetelui venit din România. Un general mai hotărât decât citiseră în dosarul de pregătire a vizitei...

* NU se mai menţionează faptul că, atunci când a venit preşedintele Ion Iliescu, dintr-o vizită efectuată în Asia, la aeroport a fost aşteptat de ministrul apărării, Ioan Mircea Paşcu, şi de şeful Statului Major General, generalul Mihail Popescu. Ministrul l-a informat pe preşedinte că trimiterea unui batalion operativ, în Afganistan, ar însemna îndeplinirea ultimei exigenţe privind invitarea în NATO. Iliescu l-a întrebat pe generalul Popescu dacă armata poate face asta. Acesta a răspuns afirmativ. Atunci, preşedintele Ion Iliescu a dispus:”Dacă acesta este preţul intrării în NATO luaţi măsurile necesare.”

NU se mai ţine minte că atunci când guvernul condus de Adrian Năstase uitase... de fondurile necesare armatei, generalul Mihail Popescu a avut curajul să afirme, la o conferinţă de presă, că în asemenea condiţii, unele misiuni nu mai pot fi îndeplinite. A fost chemat de urgenţă la Palatul Victoria. Statul Major General fierbea deoarece generalul Popescu nu a făcut decât să dezvăluie o tristă realitate. Bine informat asupra consecinţelor imediate ale unei probabile destituiri, în condiţiile în care şeful SMG devenise – şi a rămas şi acum! – CEL MAI POPULAR GENERAL POSTDECEMBRIST, abil, Adrian Năstase s-a limitat la o discuţie tensionată, fără alte urmări.

* NU au uitat militarii, cu grade mici, tururile de forţă ale ministrului Ioan Mircea Paşcu şi generalului Mihail Popescu, în teatrele de operaţiuni militare, unde existau subunităţi ale Forţei Expediţionare Româneşti, adică spaţiul ex-iugoslav, Irak şi Afganistan. Pe timpul acestor desanturi ale liderului civil şi ale celui militar, generalul Popescu avea obiceiul să profite de scurtele pauze pentru a fi printre camarazi, soldaţi, gradaţi, subofiţeri, pe care îi asculta cu atenţie, sub pretextul unei ţigări fumate cu... talpa oştirii. Multe ordine ulterioare le-a dat ţinând cont de opiniile celor care îi apreciau francheţea. Şi căldura umană, marcată de un râs inconfundabil. Sănătos.

* NU au uitat cei care au acţionat în apropierea sa, cum proceda pe timpul momentelor de răgaz, când se afla în Statul Major General. Poposea, neanunţat, în câte un birou. Ca simplu camarad. Atunci vroia să afle ce mai fac familiile interlocutorilor săi. Ce greutăţi au. Cu ce îi poate ajuta. De altfel, muncea de dimineaţa până la ore târzii, în noapte. Primea pe toţi cei veniţi la uşa sa. Ştia să asculte semenii…

* NU i-au plăcut aroganţii. Dar a ţinut la aceia care-i spuneau corect lucrurile. Şi mai avea o calitate extraordinară. Uneori, sub presiunea evenimentelor şi a unor informaţii unilaterale, mai reproşa, câte ceva, unui ofiţer. Când a doua zi constata că lucrurile stăteau altfel decât fusese iniţial informat, chema pe cel vizat şi avea tăria să îşi recunoască eroarea umană. Câţi ca el?...

Sub comanda generalului Mihail Popescu, Statul Major General  a avut perioada cea mai stabilă, previzibilă şi dinamică, din toată epoca postdecembristă.

****

                                       INFORMAŢII DE ULTIMĂ ORĂ

 

Conform ex-purtătorului de cuvânt al generalului Mihail Popescu, Gelaledin Nezir:

 

Sâmbătă 22 iunie

 

08.30 – Sicriul, cu corpul neînsufleţit al generalului Popescu, va fi depus la Cercul Militar Naţional.

09.00 – Reprezentanţii categoriilor de forţe armate vor depune coroane de flori, la catafalc.

09.30 - Începând cu această oră este permis accesul publicului.

18.00 – Slujbă religioasă.

 

Duminică 23 iunie

 

08.30 – Sicriul, cu corpul neînsufleţit al generalului Popescu, va fi transportat la Cimitirul Militar Ghencea 1, unde va fi depus la mausoleu.

12.45 – Sicriul va fi scos în faţa mausoleului.

13.00 – Ultimul onor la general.

****

POST-SCRIPTUM:

Doi generali incisivi, ai armatei naţionale,

mi-au trimis două texte excepţionale,

pe care o să le puteţi citi,

dacă o să daţi click pe fiecare titlu inserat mai jos:

 

DIN DRAGOSTE DE ŢARĂ 

 

şi

 

O CARIERĂ MILITARĂ DE EXCEPŢIE

 

************************************************************************************************************************

23 iunie 2013

                                                     MAMA GENERALULUI A SĂRUTAT TRICOLORUL

 

Trei ex-miniştri ai apărării, Ioan Mircea Paşcu, Gheorghe Tinca şi Niculae Spiroiu au onorat, cu prezenţa lor, ceremonia de înhumare a celui mai îndrăgit lider militar post-decembrist. 

Actualul ministru al apărării naţionale? Nu.

Toţi ex-şefii Statului Major General, după decembrie 1989 – cu excepţia lui Dumitru Cioflină, aflat departe de lumea camarazilor săi...- au participat la eveniment: Vasile Ionel (29.12.1989-2.5.1991), Constantin Degeratu (22.1.1997-15.2.2000), Mircea Chelaru (15.02-31.10.2000), Eugen Bădălan (25.10.2004-13.09.2006), Gheorghe Marin (13.09.2006-28.10.2010).

Era prezent şi a rostit cuvântul de adio generalul-maior dr. Ştefan Dănilă, care conduce Statul Major General din 28 decembrie 2010 şi anul viiitor ar trebui să predea ştafeta unui înstelat din Forţele Terestre Române, cea mai numeroasă categorie de forţe din Armata României.

În interiorul mausoleului, lângă catafalc, mama, soţia, fata, ginerele şi fratele celui care a fost generalul Mihail-Eugeniu Popescu au avut decenţa să primească pe fiecare dintre cei care au venit să salute, pentru ultima dată, pe militarul care le-a marcat existenţa.

Ulterior, pe platoul din faţa mausoleului s-au succedat gărzi de onoare formate din generali şi amirali ale celor trei categorii de forţe armate, în ordinea inversă importanţei lor numerice: Forţele Navale, Forţele Aeriene, Forţele Terestre.

Pildă de spirit de corp a fost garda compusă din şefii postdecembrişti ai Statului Major General: 

- Vasile Ionel, trist, cu ochii parcă spre o altă lume, 

- Constantin Degeratu, puternic marcat de pierderea camaradului său, el fiind primul dintre generali care a luat poziţia de drepţi şi a salutat, la despărţire, secunde în şir, pe cel plecat dintre noi, 

- Mircea Chelaru, dinamic, ar fi vrut să ia cuvântul pentru a vorbi despre programatica decimare a celor ce au condus armata ţării, 

- Eugen Bădălan, slăbit, la propriu, cu ochii înrouraţi de durere, 

- Gheorghe Marin, stăpân pe el, atent ca totul să fie ca la carte, 

- Ştefan Dănilă, tăcut.

Conform tradiţiei recent instituite, după ce sicriul cu corpul neînsufleţit a fost introdus în locul de veci, soţia celui mai popular general postdecembrist a primit Tricolorul.

Pe acesta scria, cu litere de aur: generalul Mihail-Eugeniu Popescu.

Aşa cum se cuvenea, drapelul a fost înmânat de generalul-maior dr. Ştefan Dănilă.

A urmat clipa imprevizibilă…

Mama generalului Popescu a preluat Tricolorul de la soţia fiului ei şi l-a sărutat.

Gest fără precedent, în ceremonialurile militare postdecembriste.

În mod paradoxal, prin moartea sa, generalul Popescu a adunat pe cei care l-au iubit şi pe unii dintre cei care s-au temut de el, sau chiar i-au făcut rău.

Generalul Marin Stafie a remarcat că nu au fost evidenţiate, în biografia amintită la ceremonial, faptul că Mihail-Eugeniu Popescu a fost de două ori şef de promoţie.

Important este că a fost recunoscut, prin ceremonialul descris mai sus, drept... şeful spiritual al promoţiei postdecembriste a liderilor SMG.

Nu puţini generali, colonei, bărbaţi într-adevăr de stat, au plecat cu ochii în lacrimi de la sicriul generalului.

Şi asta ar trebui să dea gândit tuturor celor care au înjosit, scuipat, umilit, călcat în picioare armata ţării.

Le vine rândul...