Video El Dorado românesc, înghițit de Pădurea de Argint. Soarta românului care a găsit aurul din Săcărâmb VIDEO
0În satul Săcărâmb din Hunedoara (video), un loc legendar unde minele de aur au fost deschise în secolul al XVIII-lea, Pădurea de Argint a acoperit treptat rămășițele lăsate de oameni în goana după metale prețioase.
La două decenii de la închiderea minelor de aur și minereuri complexe din Săcărâmb (comuna Certeju de Sus din Hunedoara), Pădurea de argint – cum a fost numită pădurea de la marginea așezării din Munții Metaliferi, acoperă, alături de vegetația luxuriantă, numeroase rămășițe ale fostului mare centru minier. Numele pădurii de argint vine de la scoarța albă a fagilor.
„Nu este una oarecare, ci o pădure îmbrăcată în straie de argint. O pădure
de fag cu scoarţa aproape albă, ca a mesteacănului, numit de botanişti
fagus silvatica, varietatea leucodermis. Pe lângă ea, o rezervaţie de
molid, de douăzeci şi ceva de ani, acceptată şi declarată ca atare după
îndelungi cercetări, măsurători şi observaţii”, informa în 1988 revista România Pitorească.
Unele construcții miniere din Săcărâmb au fost puse la pământ în primii ani după închiderea minelor, iar pe terenurile rămase natura și-a intrat în drepturi, împodobindu-le cu păduri tinere și covoare de iarbă. Alte clădiri, aflate chiar în centrul satului, au fost lăsate în voia sorții.
În cea mai mare parte a zilei, satul Săcărâmb din Hunedoara este cuprins de liniște. Drumurile vechilor mine de la poalele Dealului Calvaria, aglomerate în trecut de muncitori și mașini au rămas pustii, iar parcul central al localității a fost lăsat de izbeliște.
În parcul cu mobilier distrus, un monument clădit din fontă de la Furnalul din Govâjdia, ridicat în 1862 în cinstea unui fost director al minelor și al școlii miniere din Săcărâmb, Josef Franzenau, pare să își trăiască și el ultimele zile din existența de peste un secol și jumătate.
Privit de pe dealurile împodobite cu trei biserici vechi, una ruinată după ce a fost devastată de un trăsnet, satul Săcărâmb din Hunedoara înfățișează o panoramă spectaculoasă, dominată de verdele crud al primăverii și de nuanțele cerului.
Gospodăriile sale par agățate pe versanții prăpăstioși, cele mai multe gravitând în jurul conului vulcanic cu formă piramidală, denumit Dealul Calvaria Mare. La orizont, valea Mureșului desparte ținutul Metaliferilor de Munții Poiana Ruscă.
Cum a fost descoperit aurul la Săcărâmb
Satul Săcărâmb din Hunedoara (video) a fost înființat în urmă cu peste cinci secole, însă una dintre numeroasele sale legende l-a făcut cunoscut în întreaga lume.
Potrivit legendei, Ion Armindeanu, un sătean din Nojag (satul de la poalele Săcărâmbului), care îşi mâna porcii prin pădurile de munte, a observat sclipind, dintr-o râpă ascunsă, un bolovan. A coborât în deschizătura muntelui şi a desprins bucata strălucitoare din roca în care fusese înţepenită, iar a doua zi s-a prezentat cu ea în faţa unui moşier care avea o mică exploatare minieră în acele ţinuturi.
„Piatra“ s-a dovedit a fi aur, iar vestea descoperirii metalului preţios s-a răspândit cu repeziciune şi a atras aici familii din toate colţurile Europei.
Povestirea a fost prezentată sub diverse forme de-a lungul timpului. În unele variante, ciobanul sărac își păștea oile și a observat flăcări ieșind din pământ, în locul unde a fost găsit bulgărele de aur și telur, în altele ar fi găsit minereul într-o veche galerie, abandonată.
Povestea Săcărâmbului a fost relatată de baronul Ignaz von Born, unul dintre oamenii de ştiinţă importanţi ai secolului ai XVIII-lea, fiul unuia dintre marii proprietari ai minelor din zonă, Ludovic Born.
„Un român numit Ion Armean a venit la tatăl meu, care exploata pe atunci o mină bogată de argint la Certeju, şi i-a spus că zilnic se vede o flacără ce iese şi joacă deasupra unei crăpături din pădure şi el crede că asta ar însemna că trebuie să fie ascunse acolo minereuri bogate. Tatăl meu era, din fericire, destul de aventuros ca să dea atenţie spuselor acestui om de treabă”, scria savantul Ignaz von Born, într-o scrisoare trimisă din Săcărâmb, în vara anului 1770.
Ludovic Born a deschis o galerie la locul indicat de român, dar a săpat în zadar câţiva ani, relata fiul său.
„În cele din urmă s-a plictisit şi era hotărât a o părăsi, când a mai făcut o ultimă încercare în direcţia vânei şi aici a dat de un minereu bogat în aur, ce se înfăţişa sub forma unor lamele negre. Din cauza aceasta, l-a privit mai întâi ca minereu de fier cu mică şi nu s-au convins de contrariu decât după ce l-au încercat în foc. Această descoperire fericită l-a determinat pe tatăl meu să urmeze mai repede toate mijloacele pentru a continua această exploatare“, adăuga Ignaz von Born.
Românul care a descoperit aurul din Săcărâmb ar fi murit sărac, arătau unii autori.
„Băile de aur de la Săcărâmb au fost găsite în anul 1747 de ţăranul român loan Armindeanu. El umblând prin pădure a aflat o peatri lucitoare (sclipicioasă), pe care a dus-o la Alba lulia şi a arătat-o căpitanului de artilerie Born, care să pricepe a fi băieşit. Born a analizat (cercetat) piatra şi, aflând că conţine aur, a deschis baia. Văduva căpitanului a vândut casei domnitoare 16 părţi din baie, a cumpărat apoi câteva părţi şi statul, cum şi alţi privaţi. Băile au adus şi aduc şi azi venituri bune, pe când descoperitorul lor, Armindeanu, a murit sărac, căci căpitanul Born nu i-a dat decât o mică cinste pentru descoperirea sa”, informa Foaia Poporului, în 1907.
Minele de aur din Săcărâmb, o istorie de peste două secole
Timp de peste două secole, satul Săcărâmb din Hunedoara a fost unul dintre cele mai importante centre miniere din Transilvania.
Minele de aur din Săcărâmb au fost deschise la mijlocul secolului al XVIII-lea, după descoperirea unui bulgăre de aur, „îmbrăcat” în telur, la poalele Dealului Calvariei – atunci un loc sălbatic, cu înfățișarea unei mari piramide cenușii formată de vulcanul stins în urmă cu milioane de ani.
În jurul noilor mine, s-a dezvoltat o așezare cosmopolită, formată din români, maghiari, germani, slovaci, englezi și alte familii de muncitori stabilite aici din alte zone ale Europei, atrase de ceea ce unii autori au numit, în trecut, „El Dorado” din Transilvania – un tărâm al aurului căutat de aventurieri și savanți din toată Europa.
Din cauza climei sale, a reliefului extrem de accidentat, a puținului teren ce putea fi folosit în agricultură și la creșterea animalelor, satul Săcărâmb din Hunedoara s-a numărat printre așezările cele mai neprielnice pentru locuit din Munții Metaliferi.
Și alte locuri din Apuseni sunt cunoscute ca puțin atractive pentru dezvoltarea unor comunități mari, chiar dacă în subsolul munților, aurul, argintul, cuprul și alte metale prețioase fac ca regiunea să fie cea mai bogată în resurse minerale din România.
„Două lucruri sunt prețioase în Munții Apuseni și le-au adus faima: oamenii și aurul. Sunt în țara noastră munți mai înalți și de o frumusețe grandioasă, dar le lipsesc pe dinăuntru filoanele de aur, iar pe dinafară așezările permanente de oameni, sub toate consecințele stâncii și ale anotimpurilor vrăjmașe. Numai în acești munți oamenii sunt legați pe viață și pe moarte de stânca nefertilă: sate crescute pe suprafața aridă a unui granit căptușit cu aur”, scria publicistul Geo Bogza, în volumul „Țări de piatră, de foc și de pământ”.
Localnicii din Săcărâmb obțineau, însă venituri mari din activitatea minieră astfel că își puteau aduce bunuri și alimente coborând la târgurile de la Deva, orașul aflata la circa 20 - 25 de kilometri de sat.
De-a lungul timpului, din minele de aur din Săcărâmb au fost extrase, potrivit unor documente, peste 40 de tone de aur, dar și minereuri de argint, telur, plumb și metale rare ca kreneritul, muthmannitul, săcărâmbitul (nagyagit), petzitul şi silvanitul.
Cele mai intense exploatări au avut loc în secolul al XIX-lea, în timp ce în anii interbelici minele de aur din Săcărâmb produceau anual circa 60 de kilograme de aur.
Regimul comunist a dezvoltat industria minieră din Munții Metaliferi și a inclus minele din Săcărâmb în exploatarea Coranda – Certej.
De la mijlocul anilor ’70, pe dealul Coranda, aflat între satele Săcărâmb, Certejul de Sus și Hondol din comuna Certeju de Sus din Hunedoara, a început exploatarea la suprafață a zăcământului metalic.
Cariera minieră Coranda (video) din Munții Metaliferi a însemnat măcinarea și mutarea dealului pe care erau așezate satele Bocșa Mare și Bocșa Mică din Hunedoara și împrejurimile lor, pentru a putea fi exploatate, la suprafață, zăcămintele de minereuri de aur și argint, cu conținut de cupru, zinc, fier, magneziu și sulf.
Cariera minieră Coranda și minele din vecinătatea ei au intrat în declin după 1990, iar până la mijlocul anilor 2000 și-au încetat activitatea, la fel ca toate exploatările miniere metalice din Hunedoara.
Se încarcă comentariile...
