FOTO Spre un regim arhitotalitar. Sub pretextul coronavirusului, camerele de supraveghere intră în casele chinezilor

FOTO Shutterstock

La scurt timp după ce s-a întors dintr-o călătorie în sudul Chinei, Ian Lahiffe, un expat irlandez, a observat o cameră de supraveghere îndreptându-se spre el chiar din faţa uşii apartamentului său din Beijing. William Zhou, un oficial, s-a trezit cu ea în casă.

Ian Lahiffe spune că dispozitivul a fost montat fără niciun avertisment, dar în contextul celor două săptămâni obligatorii de carantină. „Este o intruziune de neimaginat a vieţii private. Şi, se pare, o colectare uriaşă de date. Nu ştiu cât de legal este”, denunţă el, citat de CNN.

Deşi nu există nicio dispoziţie legală şi niciun anunţ oficial cu privire la fixarea de camere în faţa caselor persoanelor aflate în carantină, totuşi unele administraţii locale din China recurg la această metodă de supraveghere cel puţin din februarie, relatează CNN, argumentând cu mărturii, postări pe reţelele de socializare şi declaraţii oficiale.

Obiectivul care trebuie să semnaleze dacă Ian Lahiffe sau vreun membru al familiei sale iese din casă FOTO CNN

În prezent, China nu are o legislaţie naţională specifică privind utilizarea camerelor de supraveghere, dar aceste dispozitive fac parte deja din viaţa publică. Ele sunt acolo pentru a-i urmări pe oameni când traversează strada, urcă într-un mijloc de transport în comun, intră într-un centru comercial, iau masa în oraş sau asistă la un eveniment, cursuri etc. Aproape 350 de milioane de astfel de dispozitive au fost instalate în China doar în 2018, adică de aproape cinci ori mai mult decât numărul total din Statele Unite la acea vreme, potrivit unui raport al companiei de cercetare în domeniul telecomunicaţiilor IHS Markit Technology. După cum arată un alt studiu, realizat de Comparitech, China are opt dintre cele mai monitorizate zece oraşe ale lumii.

Însă pandemia de coronavirus a adus camerele de supraveghere în faţa uşilor caselor oamenilor şi chiar în locuinţele lor. Pe Weibo, o platformă chineză de tipul celei americane de microblogging Twitter, unii utilizatori confirmă spusele lui Ian Lahiffe, postând fotografii cu obiective de filmat puse recent în faţa apartamentelor lor. Astfel de mărturii vin din Beijing, Shenzhen, Nanjing, Changzhou etc. Alţii se plâng că s-au trezit cu ele în casă. La sfârşitul lui februarie, William Zhou, un oficial, s-a întors acasă la Changzhou, un oraş din provincia Jiangsu (est), după o vizită în provincia natală Anhui, situată în vecinătate. A doua zi, a fost vizitat de un lucrător comunitar şi un poliţist. În ciuda protestelor sale, cei doi au montat o camera de supraveghere pe peretele de la biroul său îndreptat spre uşa de ieşire din casă. S-a revoltat mai departe, la un nivel mai înalt, dar inutil. A aflat apoi că alţi doi rezidenţi din blocul său au păţit la fel.

Dispozitivul buclucaş din apartamentul lui William Zhou FOTO CNN

Comitete din Nanjing, Qian’an şi din alte oraşe ale Chinei au recunoscut pe Weibo că au recurs la practica supravegherii video în perioada de carantină, monitorizând unele persoane 24 de ore din 24. Centrul de Comandă pentru Controlul Epidemiei din unitatea administrativă a lui William Zhou a refuzat, însă, să comenteze această situaţie.

În timp ce unii se îmotrivesc, alţii acceptă supravegherea. „Respect în totalitate şi înţeleg aranjamentul”, a comentat pe Weibo o femeie din Beijing vizată de această practică la întoarcerea acasă din provincia Hubei, locul de unde noul coronavirus a plecat în lume la sfârşitul lui decembrie. „Este o cerinţă standard (sunt bucuros să o accept)”, a scris, tot pe Weibo, un avocat din capitala Chinei.

Jason Lau, expert în confidenţialitatea datelor şi profesor la Universitatea Baptistă din Hong Kong, spune că mulţi chinezi erau obişnuiţi cu ideea supravegherii cu mult înainte de declanşarea actualei crize de sănătate. „În China, oamenii presupun deja că Guvernul are acces la multe din datele lor”, afirmă el.

Contactată de CNN pentru a comenta această situaţie, Comisia Naţională de Sănătate din China a refuzat să dea curs solicitării.