„Din culisele cinematografiei“. Cum a adoptat-o regizoarea Elisabeta Bostan pe interpreta filmului „Campioana“

„Din culisele cinematografiei“. Cum a adoptat-o regizoarea Elisabeta Bostan pe interpreta filmului „Campioana“

Prestaţia Izabelei Moldovan din filmul „Campioana“ impresionează la fel de mult şi astăzi

Izabela Moldovan, interpreta Corinei Tănase din filmul artistic dedicat succeselor gimnasticii femine româneşti, o coproducţie a Casei de Filme nr. 5 şi a studiourilor „Les Productions La Fête Inc.“ (Montréal), a intrat cu acte în regulă în familia regizoarei Elisabeta Bostan după terminarea filmărilor. Pelicula a fost realizată între 1989 şi 1990, fiind lansată la 21 martie 1991.

Succesele răsunătoare ale gimnasticii feminine româneşti din anii ’70 – ’80 nu aveau cum să nu stârnească interesul cineaştilor români.

Recunoscută pentru abilitatea de a lucra cu tinerii – în special copiii – Elisabeta Bostan şi-a asumat ecranizarea scenariului pe care l-a semnat alături de colaboratoarea sa tradiţională, Vasilica Istrate, şi de canadianul Rock Demers, o poveste despre sacrificiile, dar şi satisfacţiile ce însoţesc performanţa în sport. Bineînţeles, trimiterile la cariera Nadiei Comăneci nu lipseau din povestea micuţei gimnaste Corina Tănase.

Găsirea unei interprete potrivite i-a dat destule bătăi de cap regizoarei Elisabeta Bostan, dar a însemnat totodată şi întâlnirea cu cea care avea să-i devină fiică. O poveste care ar putea lesne deveni, la rândul ei, scenariu de film. După ce a încercat, fără succes, s-o descopere pe Corina Tănase mai întâi la Bucureşti, iar apoi şi la alte cluburi de gimnastică din ţară, Elisabeta Bostan a hotărât să încerce şi la Deva, acolo unde se pregăteau loturile naţionale. Era începutul anului 1989. Micuţele gimnaste au fost anunţate ca nu cumva să facă vreo poznă şi să zâmbească tot timpul, întrucât va veni în vizită, de la Bucureşti, o doamnă importantă, din cinematografie.

Lăcrămioara Filip nu a primit acceptul Federaţiei

În primele două săptămâni, doamna Bostan a privit antrenamentele fetelor în tăcere, iar ulterior, gimnastele selecţionate au fost supuse şi altor probe. Iniţial, aleasa Elisabetei Bostan a fost Lăcrămioara Filip, însă aceasta n-a primit acceptul Federaţiei Române de Gimnastică pentru a filma, întrucât făcea parte din lotul olimpic feminin, alături de Daniela Silivaş, Gabriela Potorac, Cristina Bontaş, Eugenia Popa şi Aurelia Dobre. De altfel, Lăcrămioara a şi cucerit, în toamna acelui an, medalia de argint în concursul pe echipe, la Campionatul Mondial de la Stuttgart. Aşa s-a ajuns la varianta Izabela Moldovan, componentă a lotului de junioare. „Eu nu m-am gândit nicio clipă că voi fi personajul principal. Mă mulţumeam să fac, cum aveam să aflu mai târziu că se numeşte, figuraţie specială. Am dat toate probele de casting, inclusiv cele de gimnastică şi, la un moment dat, am aflat că am fost distribuită“, a povestit, ulterior, Izabela Moldovan, care la vremea respectivă avea aproape 12 ani şi se afla deja în al cincilea său an la Deva. „Nu eu am vrut să fac gimnastică, ci am fost dusă de părinţi. Prima mea familie m-a cam «abandonat» în sala de antrenamente de la 7 ani. Am fost talentată, au văzut că am mobilitate, coordonare, forţă şi, treptat-treptat, am ajuns în lotul de junioare. Eu mi-am dorit întotdeauna o familie. Şi am renunţat la gimnastică pentru că m-a iubit Elisabeta Bostan şi mi-a propus să mă ia cu ea acasă. Iar asta a fost o onoare pentru mine. Eram într-o pauză de filmare când m-a luat deoparte şi m-a întrebat: «Vrei să vii la Bucureşti?» Iar eu am zis da şi am întrebat înapoi: «Pentru cât timp?» Iar ea mi-a zis: «Pentru totdeauna». Eu am rămas şocată pentru că nu mă aşteptam la aşa ceva, i-am zâmbit şi am fugit. După un timp m-am întors la ea şi i-am zis, cu tărie, da“, a mai povestit interpreta Corinei Tănase.

Părinţii biologici ai fetei erau deja despărţiţi de câţiva ani, la momentul respectiv, iar mama sa, Doina Moldovan, a fost de acord să renunţe la custodie, mărturisindu-i franc Izabelei că nu-i poate oferi niciodată ceea ce poate primi de la Elisabeta Bostan.

Într-un interviu acordat în urmă cu câţiva ani cotidianului „Le Soleil“, coproducătorul canadian Rock Demers a oferit, cu sinceritate, detaliile menite să întregească povestea. „Când am făcut castingul pentru «Campioana», am mers în toate şcolile de gimnastică din România. O fetiţă ne-a impresionat foarte mult, dar directoarea şcolii ne-a spus că nu e capabilă să se concentreze şi că ar fi imposibil să poată face un film. Am luat-o oricum. Mai târziu am aflat că portarul şcolii o găsise, în urmă cu patru ani, agăţată de mânerul uşii, având pe ea doar o rochiţă de bumbac. Părinţii ei se băteau şi o băteau, iar mama a decis să o abandoneze“.

50.000 de afişe împărţite în şcolile canadiene

O altă tânără speranţă a gimnasticii, Maria, a fost jucată de Alina Izvoranu, însă distribuţia filmului a inclus şi o sumedenie de actori consacraţi, precum Mircea Diaconu (Mitran), George Mihăiţă (Marian), Carmen Galin (Lili), Diana Lupescu (Delia), Luminiţa Gheorghiu (mama Corinei), Petrică Nicolae (tatăl Corinei), Maria Ploae (mama Mariei), Dinu Manolache (tatăl Mariei), Ileana Stana Ionescu (bunica Mariei), Costel Constantin (Primarul) şi Aurel Giurumia (Portarul). Filmul, coproducţie a Casei de Filme nr. 5 şi a studiourilor „Les Productions La Fête Inc.“ (Montréal) a fost finalizat după Revoluţie, fiind prezentat în premieră pe marile ecrane la 21 martie 1991. Graţie lui Rock Demers, pelicula Elisabetei Bostan a beneficiat de o campanie de promovare profesionistă peste hotare. La Montréal au existat zeci de interviuri difuzate pe toate canalele mass-media, prezenţa autoarei şi a protagonistei fiind exploatată cu insistenţă. De asemenea, s-au organizat mai multe avanpremiere în locaţii cunoscute publicului obişnuit, accesul fiind gratuit, la proiecţiile organizate într-o sală de 600 de locuri au fost invitaţi constant câte 20 de copii de la diverse şcoli, acolo unde s-au împărţit peste 50.000 de afişe. Acelaşi Rock Demers s-a zbătut pentru înscrierea filmului la diverse festivaluri internaţionale. S-au obţinut şi distincţii, precum medalia de aur pentru regie, premiul „Giulio Andreotti“ şi premiul pentru interpretare (Izabela Moldovan) la Festivalul de la Giffoni Valle Piana (Italia), respectiv marele premiu al Festivalului Internaţional de Film de la Cairo (Egipt), astfel încât, în momentul în care filmul a fost prezentat în cadrul „Marché du Film“ de la Cannes au existat destui clienţi. Asta în timp ce în ţară pregătirea unei premiere se reducea în mare la fixarea datei, tipărirea unui afiş şi obţinerea unui oarecare număr de copii (mai totdeauna insuficiente), pentru a acoperi mai târziu cinematografele.

Americanii au realizat filmul „Nadia“ în 1984

Nadia Comăneci a fost eroina absolută a Jocurilor Olimpice din 1976, găzduite de Canada. La 15 ani neîmpliniţi, adolescenta din Oneşti intra definitiv în istorie şi devenea prima gimnastă care obţinea o notă de 10 în cea mai importantă competiţie sportivă.

Primul ei succes major s-a petrecut în 1975, la Campionatele Europene de la Skien, Norvegia, când a cucerit trei medalii de aur şi una de argint. În 1976, susinut şi de Ilie Verdeţ, antrenorul coordonator de la Oneşti, Béla Károlyi, a fost desemnat să alcătuiască lotul pentru Jocurile Olimpice. A urmat, în luna februarie, un turneu în Canada, pentru un bilateral cu echipa gazdă, găzduit de un patinoar de lângă Toronto. Puţină lume ştie că, de fapt, Nadia a primit încă de atunci nota 10. Şi nu o singură dată, ci de şase ori. La Montréal, însă, situaţia era cu totul alta. În joc erau medaliile olimpice. Şi nimeni nu se gândea că, în condiţiile în care miza era uriaşă, o gimnastă poate să-şi învingă emoţiile şi să fie perfectă. Minunea s-a petrecut însă în concursul pe echipe, pe 18 iulie. Fetele concurau la paralele, iar Nadia şi-a făcut exerciţiul ca la carte. Sala a răsplătit-o cu aplauze. Apoi, s-a retras cuminte lângă antrenorii şi colegele ei. Toţi aşteptau nota. Pe tabela electronică a apărut 1.00, spre uluiala tuturor. Béla Károlyi s-a îndreptat spre juriu pentru a cere explicaţii. Momentul a fost descris astfel: „Scuzaţi-mă, am spus, este foarte important să ştiu nota Nadiei. Şi atunci, un membru suedez al juriului, foarte agitat, mi-a arătat cele zece degete ale mâinilor. Zece? Ce-i asta? Şi atunci am auzit vocea crainicului: «Doamnelor şi domnilor, pentru prima dată în istoria Jocurilor Olimpice, Nadia Comăneci a obţinut nota 10!»“.

În Statele Unite, această poveste extraordinară a fost exploatată şi din punct de vedere cinematografic, prin intermediul peliculei „Nadia“, realizată de Alan Cooke, care a avut premiera la 11 iunie 1984. Leslie Weiner şi Johann Carlo au interpretat-o pe Nadia, iar Joe Bennett l-a portretizat pe tehnicianul Béla Károlyi. Filmul a avut un oarecare succes, însă n-a fost pe placul adevăratei Nadia Comăneci: „În 1984 a fost un film, «Nadia», în care se spunea că mi-am vazut prietenul - nu ştiu care, deoarece nu am vorbit cu nimeni despre asta - cu o altă fată, aşa că am băut apă sanitară pentru a mă sinucide. Nu ştiu cine a inventat asta. Nici nu aveam timp pentru viaţă în acel moment“.

Profesor la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică

Izabela Moldovan se numeşte astăzi Izabela Bostan Kevorkian, fiind căsătorită cu cineastul Florin Kevorkian (actor, regizor, director de casting), absolvent al Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale“ Bucureşti - secţia Actorie, unde este profesor la Catedra Expresie Vocală şi Corporală. La rândul ei, Izabela Bostan Kevorkian este regizor, director de casting, coregraf de teatru şi film şi cadru didactic universitar la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale“ Bucureşti. Cei doi sunt părinţii a două fete, Anais şi Araxi.

Au schimbat imnul, a rămas ziarul!

O „scăpare“ a realizatorilor a făcut să rămână la începutul filmului un ziar din septembrie 1989, când formarea campioanei abia începe. Deşi la festivitatea de premiere a competiţiei cu care s-a încheiat filmul a fost introdus noul imn de stat al României, „Deşteaptă-te române“, locul al treilea a rămas ocupat de o micuţă gimnastă din Republica Democrată Germană, în condiţiile în care reunificarea Germaniei s-a înfăptuit oficial la data de 3 octombrie 1990.

20.937 de bilete a vândut filmul Elisabetei Bostan în cinematografele româneşti

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: