Motivul e just şi acţiunea e chiar curajoasă: ministerul obligă elevii să participe la cursurile online, dar nu le pune la dispoziţie şi calculatoare, iar sute de mii de elevi din România se află în imposibilitatea de a accesa resurse educaţionale online.

A punctat şi Alexandru Manda, colegul meu de la Şcoli curate, foarte bine zilele trecute: Dacă ar fi existat cu adevărăt voinţă politică pentru ca România Educată să nu fie doar un slogan de campanie, acum elevilor cărora soarta le-a întors spatele le erau deja asigurate instrumentele de care au nevoie ca şi pentru ei să continue educaţia. Sau, cel puţin, Monica Anisie ar fi fost deja demisă pentru monstruozitatea de ordin emis ieri.

Revenind la procesul CNE-MEC

Problema va fi în primul rând una procedurală, căci Consiliul Naţional al Elevilor nu are personalitate juridică, aşa cum au asociaţiile de elevi, spre exemplu. Abia aştept să văd cum, negru pe alb, ministerul va spune în instanţă că CNE nu are interes legitim şi că e structura ministerului, punându-i la colţ.

Poate ar fi un bun moment pentru următorul pas: o mişcare naţională independentă a elevilor, pe structura actualelor CJE-uri + celelalte asociaţii, why not. Ar fi un mare pas înainte pentru zona de tineret din România, depăşindu-l pe cel din 2015, când CNE s-a dezis de reţeaua de profesori (de)formatori. Dacă acel lucru nu se întâmpla la acea vreme, probabil am fi avut acum un cor de aplaudaci la Consiliul elevilor.

Oricum, palma, pe bună dreptate, e dată: Ministerul Educaţiei, pe tura Monicăi Anisie, este dat în judecată de propria structură consultativă a elevilor.

„Îmi dedic mandatul elevilor“ s-a transformat în „îmi dedic mandatul să îi enervez cu orice ocazie pe elevi“.