Puţini se aşteptau ca preşedintele României să găsească argumentele potrivite pentru a trimite Legea Offshore înapoi la Parlament fără a se expune atacurilor coaliţiei PSD-ALDE. Motivarea deciziei este justă şi generează, în acelaşi timp, mai multe întrebări.

Cum se poziţionează, de fapt, preşedintele Klaus Iohannis în acest context? Ce impact va avea această decizie asupra dezbaterii privind exploatarea gazelor din Marea Neagră? De ce este pus în încurcătură Liviu Dragnea? Cum adânceşte preşedintele Klaus Iohannis crăpătura din coaliţia PSD-ALDE? Ce rol va avea Opoziţia în această ecuaţie?  

Mizele pentru preşedintele Klaus Iohannis din spatele deciziei de reexaminare


FOTO Inquam Photos / Octav Ganea

Pasându-i Parlamentului această lege, şeful statului român poate reseta dezbaterea pe marginea exploatării gazelor din Marea Neagră, îi poate ridica mai multe capcane lui Liviu Dragnea accentuând crăpătura apărută în coaliţia PSD-ALDE, îi dă şansa lui Călin Popescu Tăriceanu să îşi aducă o contribuţie la această lege şi îi ridică Opoziţiei o minge la fileu pentru a-i demonstra electoratului că poate livra un proiect economic sănătos. Toţi actorii au posibilitatea ca, în afară de tema justiţiei, să se poziţioneze pe un alt subiect de impact pentru public.

Campania pentru alegerile prezidenţiale nu va mai gravita doar în jurul Justiţiei. Alegătorii vor începe să ceară la următorul set de alegeri şi soluţiile concrete pentru modernizarea României, pentru reducerea decalajelor măcar faţă de ţările vecine din centrul Europei şi pentru a asigura bunăstare nu prin desene la tablă, ci prin fapte concrete.

Combaterea corupţiei nu va mai fi singurul topic de discuţie aşa că, anticipând miza alegerilor din perioada 2019-2020, preşedintele supraîncălzeşte mediatizarea exploatării gazelor din Marea Neagră folosindu-se de lacunele din Legea Offshore, care sunt vizibile de la o poştă.  

Asigurarea unui cadru fiscal predictibil pe toată durata acordului de concesiune pentru producţia de gaze din Marea Neagră şi oportunitatea colectării veniturilor din această activitate într-un fond special şi nu la bugetul statului sunt cele două aspecte ale Legii Offshore pentru care Klaus Iohannis a trimis actul normativ la reexaminare, în Parlament.

Prima idee consacră un principiu corect de business între stat şi mediul privat şi care trebuie să stea la baza oricărui proiect economic. Modul în care stabilitatea fiscală va fi introdusă în Legea Offshore va fi un test de stres care va măsura gradul de responsabilitate al clasei politice în faţa oricărei investiţii private.

Al doilea motiv de reexaminare pune un semn de întrebare pe ideea de a avea un fond unde să se colecteze banii rezultaţi din taxarea producţiei din Marea Neagră. Ce lasă de interpretat preşedintele ţării este că, în spatele adulaţiei oarbe pentru ideea de fond suveran, se poate naşte tentaţia de a construi o puşculiţă la care să aibă acces o mână de iniţiaţi şi care să dirijeze discreţionar miliarde de euro care ar fi trebuit, în mod normal, să meargă la bugetul de stat. Preşedintele Klaus Iohannis deschide, aşadar, frontul unei noi teme pentru Coaliţie. 

Cu alte cuvinte, după ce Parlamentul termină de reparat Legea Offshore, ar fi bine să ne spună ce intenţionează să facă cu banii din taxarea producţiei din Marea Neagră! Soluţia unui fond special nu merge, mai ales că, aici, preşedintele are şi argumentul unei decizii dată de CCR împotriva Fondului Suveran al lui Dragnea. 

Atunci când aduce vorba şi despre „cadrul normativ eficient şi durabil capabil să asigure o distribuţie echitabilă a beneficiilor între stat şi investitori”, preşedintele Klaus Iohannis mai lansează, subtil, o altă provocare. Oare taxarea suplimentară în funcţie de pragurile de preţ gândite de Liviu Dragnea este, chiar, cea mai bună soluţie? Semnul de întrebare pe care Klaus Iohannis îl pune este perfect valabil pentru că, în baza graficului lui Liviu Dragnea, statul începe să câştige miliardele visate la un preţ de achiziţie al producţiei de peste 100 de lei/Mwh, cu mult peste ce se tranzacţionează acum la bursele de mărfuri. Oare este indicat să mizezi doar pe o creştere fulminantă de preţ?

Liviu Dragnea primeşte o ripostă la care nu prea se aştepta

Şeful PSD a văzut şi el în Legea Offshore o pârghie prin care să se distanţeze de subiectele legate de justiţie şi cu ajutorul căreia să-şi clădească o aură de politician responsabil, vizionar, care aduce bunăstarea neamului românesc.

Să ne aducem aminte că soluţia last minute cu care a venit Liviu Dragnea privind impozitarea suplimentară a producătorilor din Marea Neagră a fost prezentată în ziua în care Klaus Iohannis semna decretul de înlăturare al Laurei Codruţa Koveşi din fruntea DNA, Călin Popescu Tăriceanu era în vacanţă, Ludovic Orban era ocupat cu răfuielile din propriul partid iar USR era setat pe strângerea de semnături din campania „Fără Penali”.

Graba şi setea de putere, la fel ca în cazul OUG13, l-au împiedicat pe Dragnea să aibă ultimul cuvânt de spus în această dezbatere şi, mai mult decât atât, a lăsat şi senzaţia că are o agendă ascunsă. Pur şi simplu, oricât de interesant ar fi, nu poţi să laşi ca banii din exploatarea gazelor din Marea Neagră să ajungă într-un fond fantomă, despre a cărui constituire nu se ştie nimic, într-o ţară măcinată de corupţie. Cum se va face selecţia celor care l-ar gestiona? Sub ce autoritate publică va fi? Ce se va întâmpla cu banii? E oportun să construieşti proiecte nebancabile cu sumele obţinute din exploatarea gazelor din Marea Neagră când ai la dispoziţie o groază de linii de finanţare prin fonduri europene?

Deşi Liviu Dragnea a recunoscut că legea va fi căptuşită cu o ordonanţă de urgenţă pentru a se corecta eroarea de a nu specifica predictibilitatea cadrului fiscal, Klaus Iohannis i-a luat-o înainte şi a trimis Parlamentului legea cu totul!

Demersul preşedintelui Klaus Iohannis, dublat de declaraţiile producătorilor din Marea Neagră care au promis că vor anunţa decizia de investiţie în această toamnă şi de eroarea comisă de Dragnea de a nu veni cu o formă finală la Legea Offshore îi restrâng mult spaţiul de manevră şefului PSD în alte posibile negocieri cu producătorii.  

În plus, o mare provocare pentru Liviu Dragnea va veni şi din propriul partid. Sunt destui parlamentari de vază şi sfătuitori de taină cu un profil, hai să-i spunem eurosceptic, care urăsc principiile unei pieţe libere şi care ar fi în stare să arunce în aer orice proiect care le-ar şubrezi poziţia de vameşi ai resurselor naturale. Şeful PSD va trebui să găsească soluţii pentru a-i convinge să-l susţină în demersul său de a controla ostilităţile pe acest front. 

Ce rol va interpreta Călin Popescu Tăriceanu

Şeful Senatului s-a trezit cu o lovitură  sub centură atunci când îi era lumea mai dragă. Dragnea l-a acuzat pe Tăriceanu atunci când acesta era plecat în concediu de faptul că a promovat o formă a Legii Offshore care nu servea intereselor ţării, permiţându-le producătorilor să scape de taxarea suplimentară.

În cererea de reexaminare  a legii, preşedintele Klaus Iohannis i se adresează doar lui Călin Popescu Tăriceanu, ca şef al Senatului, dându-i, astfel, posibilitatea de a acoperi el lacunele din lege lăsate de Liviu Dragnea şi să-şi aducă o contribuţie esenţială la forma finală a legii.

Tăriceanu ar putea să profite de faptul că Orlando Teodorovici (PSD), ministrul Finanţelor, s-a compromis total după ce a propus şi a retras rapid proiectul de lege privind plafonarea preţului de achiziţie al gazelor naturale pentru producţia internă şi, cu susţinerea ministerului Energiei, care este portofoliul controlat de ALDE, să lucreze la o variantă a Legii Offshore cu mult îmbunătăţită.

Dacă va decide ca acest proiect de lege să-l joace în favoarea sa şi nu în a Coaliţiei, asta i-ar oferi lui Călin Popescu Tăriceanu o platformă mai potrivită profilului său, de fost premier al ţării care, odinioară, a împărtăşit valorile liberale, nu pe cele iliberale. 

La o adică, PSD va face scut în jurul lui Dragnea dar, totodată, Tăriceanu ar putea să-şi construiască o platformă de discuţie pentru alegerile prezidenţiale şi i-ar întoarce mutarea de şah preşedintelui Klaus Iohannis. Vrând să-i anuleze atuurile lui Liviu Dragnea din ecuaţia negocierilor, Klaus Iohannis îl va potenţa pe Tăriceanu.

Reexaminarea Legii Offshore este marea şansă şi pentru Călin Popescu Tăriceanu de a se desprinde din atacurile la adresa justiţiei şi de a pune mâna să vină cu un proiect concret pentru ţara asta cu care să se identifice la alegerile prezidenţiale.

Cum se va plasa Opoziţia? Va alimenta teoriile conspiraţiei?

Decizia preşedintelui Iohannis de a întoarce Legea Offshore la Parlament este o şansă importantă şi pentru PNL şi USR de a se regrupa. Pe de-o parte, liberalii au susţinut poate prea mult cauza producătorilor, contestând vehement sistemul de taxare propus de Liviu Dragnea deşi, nici PNL şi nici PSD nu aveau, la dispoziţie, vreun calcul economic pentru a-şi argumenta poziţiile. Totul era pe bază de percepţie şi emoţie, ori proiectele de ţară nu se construiesc aşa.  

Până la urmă, şi producătorii se aşteptau la un sistem de taxare suplimentară, pe lângă redevenţe. După ce s-a retras din Turcia şi a plecat din zona Ucrainei după anexarea Crimeii, Exxon nu va abandona Marea Neagră atât de uşor. Inclusiv cei de la Petrom înţeleg miza geopolitică pe care o poate juca România, iar Marea Neagră face parte din planul companiei de expansiune regională. Aşa că PNL are toate motivele de a se desprinde de latura emoţională şi să propună o alternativă liberală la acest proiect legislativ.

Şi USR are o şansă, aceea de a se desprinde de teoriile conspiraţioniste promovate de o parte din membri, să se desprindă puţin de retorica justiţiei şi să aprofundeze mai bine subiectul. În componenţa acestui partid sunt destui membri care au lucrat în structurile europene sau care vin din mediul privat şi ar trebui să ştie cât de importantă ar fi pentru România o astfel de investiţie. Pe cât de bine vor înţelege cei de-acolo contextul exploatării gazelor din Marea Neagră pentru consumatorii casnici, pentru industrie şi pentru regiune, pe atât va demonstra USR că, la alegerile din 2020, se poate conta pe el nu numai pentru a strânge semnături pentru eliminarea penalilor din politică, dar şi pentru a construi politici publice moderne, care să schimbe la faţă România. 

Ce riscuri aduce reexaminarea Legii Offshore

Marea provocare din această poveste va fi să identificăm acel lider politic care va avea curaj să vină în faţa electoratului şi să-i explice, cu subiect şi predicat, mizele exploatării gazelor din Marea Neagră şi cum pot fi folosite în interesul bunăstării veniturile care vor fi obţinute de pe urma producţiei. 

Va fi un test de maturitate politică pentru toţi cei implicaţi în această dezbatere. Fără o soluţie viabilă atât pentru stat cât şi pentru producători, negocierile pot intra în impas iar cei din urmă nu vor putea să ia decizia de investiţie în această toamnă, după ce au pariat, deja, 1.5 miliarde de euro, în Marea Neagră. Ar fi cel mai prost semnal pe care ar putea să-l dea statul român! 

Dacă preşedintele Klaus Iohannis nu va sancţiona, în continuare, ce nu este în regulă în negocierile dintre stat şi producători, riscă să piardă prim-planul pe o temă importantă de campanie. Dacă va continua să alimenteze tot felul de teorii conspiraţioniste, Opoziţia riscă să cadă în derizoriu şi să arate că nu se poate conta pe ea. 

Pentru ALDE, riscul cel mare este că dacă nu va veni cu un proiect bun din start, Liviu Dragnea va avea încă o ocazie de a demonstra că nu la Senat vom găsi politicieni responsabili. Camera Deputaţilor este forul decizional, aşa că, dacă Tăriceanu nu va trece prin Senat o formă impecabilă a Legii Offshore, ar putea să-şi şubrezească imaginea de prezidenţiabil pe care încearcă să şi-o construiască. 

Pentru PSD şi Liviu Dragnea va fi un nou examen de anduranţă. Dacă în cazul legilor justiţiei exista motivarea de a lupta împotriva unei himere, de data aceasta, gradul de coeziune va fi mult mai scăzut. Motivaţia de a livra ceva electoratului nu este decât pentru Dragnea, pentru câţiva deputaţi unşi cu toate alifiile din Comisia de Industrii şi pentru personaje de genul lui Darius Vâlcov care vor să iasă în evidenţă cu tot felul de fantasmagorii.

Riscul cel mai mare este ca în jurul acestui proiect de lege să nu se creeze decât gălăgie şi multă vorbă goală, iar electoratul să nu mai înţeleagă nimic.