România, la jumătate din potenţial

Capacităţile sunt utilizate sub 50% în industrie şi agricultură, unităţile de cazare turistică sunt ocupate sub 25%, iar gradul de intermediere financiară nu trece de 45%.

Unul dintre cele mai vizibile semne ale crizei economice este paragina. În termeni de specialitate, aceasta se traduce prin decalajul dintre potenţial şi utilizarea efectivă a capacităţilor, iar în România zilelor noastre paragina este vizibilă la tot pasul, inclusiv în statisticile publice.

„Adevărul" vă propune o trecere în revistă a principalelor domenii din economie din perspectiva (ne)utilizării capacităţilor, aşa cum se prezintă acestea în raportările oficiale.

Apogeul a fost atins foarte rar

Niciun domeniu din economia românească nu şi-a atins decât temporar, în perioadele de „supraîncălzire" a economiei, apogeul de potenţial. Să ne amintim doar că în anii de boom (2007-2008), pe când construcţiile trăgeau în sus producţia industrială, fabricile de ciment şi cele de confecţii metalice au atins maximul capacităţilor de producţie. Acum, unele sectoare funcţionează la cota de avarie, pe fondul scăderii cererii şi îngheţării marilor proiecte de investiţii. Per ansamblu, potenţialul de creştere a Produsului Intern Brut (PIB) este estimat undeva la 3,5%-4%, dar în 2012 avansul real nu va trece de 2%.

Cod roşu de îngheţ în industrie

Marile şi micile companii de producţie lucrează cu cel mult 50% din capacităţi, în condiţiile unei cereri tot mai scăzute pe piaţă. Comenzile noi sunt tot mai „subţiri", în special cele venite de pe piaţa externă a produselor industriale, astfel că pentru viitorul apropiat se întrevede doar o şansă: reluarea investiţiilor în construcţiile autohtone sau, în lipsa acestora, oprirea unor fabrici şi trimiterea oamenilor în şomaj tehnic.

Datele centralizate la Institutul Naţional de Statistică arată că gradul de ocupare în unităţile hoteliere a scăzut sub 25%, fiind situat, în trimestrul I, la 20,1%. Asta în condiţii de iarnă, când turistul nu se poate caza la cort sau în structuri improvizate, care nu apar în statistici. Pentru comparaţie, Bulgaria are o medie a ocupării de peste 90% în sezon şi de peste 65% în extrasezon.

Pământuri nelucrate, mâncare din import

Chiar şi în cel mai bun an agricol (2011) au existat aproximativ 15-20% din terenuri nelucrate, astfel că putem spune că 80% a fost vârful de utilizare a acestui potenţial. Media multianuală oscilează între 55% şi 65%, în funcţie de zonele geografice şi de tehnologizare. Oricum, producţia medie la hectar este la jumătatea randamentelor din Franţa, Olanda sau Germania pentru că, în România, mijloacele rudimentare de cultivare a pământului sunt la ordinea zilei. Ce se întâmplă în „prelungirea" agriculturii, adică în industria alimentară?

România, cu potenţialul său alimentar, ar putea hrăni 60-80 de milioane de oameni numai din producţia autohtonă, dar în ultimii ani a importat alimente de peste 3 miliarde de euro anual pentru a hrăni o populaţie de aproximatiuv 20 de milioane...

Necesarul general de locuinţe, estimat la 8-10 milioane de unităţi, este acoperit doar în proporţie de 40%, şi numai necesarul finanţabil de locuinţe (estimat ca număr de persoane care pot obţine credite pentru case) se apropie de 80%, arată statisticile băncilor specializate. Pe de altă parte, paradoxal, există zeci, poate sute de blocuri şi ansambluri noi de locuinţe care au rămas neocupate în proporţie de peste 50%.

Explicaţia se vede în bănci: creditele ipotecare aproape că au îngheţat şi doar programul „Prima Casă" a mai animat piaţa. În acest sens există indicatorul numit „grad de intermediere financiară", adică valoarea creditelor acordate ca pondere în PIB; în România, această pondere este de 41% potrivit ultimelor raportări, în timp ce media UE trece de 75%.

Infrastructura, la cota de rupere

Dacă vă întrebaţi din ce cauză a ajuns România la un grad atât de redus de utilizare a capacităţilor, primul răspuns nu are cum să fie altul decât starea precară a infrastructurii. Jumătate din drumuri sunt expirate şi din 2.500 de kilometri de autostradă pe hârtie (în fază de proiect) avem aproximativ 400 de kilometri de petice.

Reţelele de termoficare sunt atât de obosite încât tot mai multe oraşe renunţă la ele. Producţia de energie electrică va creşte exponenţial, datorită instalării capacităţilor eoliene, dar transportul acesteia de la turbină la consumator este o problemă tot mai greu de rezolvat. Altfel spus, infrastructura este utilizată la cota de rupere, şi asta înseamnă că economia s-ar putea dezvolta mai aproape de potenţialul său, dar circulaţia tot mai grea şi mai aglomerată a bunurilor frânează creşterea naturală.

Paradoxuri pe piaţa muncii

Numărul de locuri de muncă vacante este, în România, aproape egal cu al şomerilor, deci, teoretic ar trebui să credem că stăm bine la capitolul potenţial, dar personalul calificat pentru mai multe industrii este aproape imposibil de găsit. Asta şi pentru că în cercetare-dezvoltare România alocă doar 0,5% din PIB, în timp ce media UE este de 5% din PIB şi există ţări cu o alocare de peste 10% din PIB.

Robotizarea, încă de domeniul SF

În domeniile de vârf, cum ar fi IT&Comunicaţii, putem spune că stăm cel mai bine la fructificarea potenţialului (utilizarea internetului creşte şi în gospodării, şi la firme), dar industria se confruntă cu un exod al creierelor.

În schimb, robotizarea şi digitalizarea în industrie sunt practic inexistente, cele mai „evoluate" utilaje/instalaţii fiind cu comandă numerică asistată pe calculator. Excepţiile sunt numărabile pe degete.

Aşadar, România se confruntă cu o utilizare precară a capacităţilor existente, dar şi cu o dezvoltare sub potenţial a acestora. Astfel că avem de ales între o abordare optimistă - va fi tot timpul loc de mai bine - şi una pesimistă - această încremenire în aşteptare ar putea dura la nesfârşit.

La jumătatea puterii de cumpărare din UE

Puterea de cumpărare a populaţiei din România este de mai puţin de jumătate din media europeană (Spania, Italia, Franţa) şi la sub 25% din vârfurile UE, arată ultimele statistici raportate de Eurostat.

Cum am ajuns aici?

Economiştii care au abordat problematica potenţialului economic au câteva explicaţii pentru faptul că România este pe jumătate neutilizată:

- O parte foarte mică din populaţia rurală este angajabilă.
- Starea precară a infra­structurii sat-oraş izolează mediul rural de cel urban.
Intrările de capital străin sunt în proporţie de peste 40% strict speculative, iar banii astfel intraţi nu rămân aici prea multă vreme.
- Meteodependenţa agriculturii dă un sentiment de nesiguranţă care face ca investitorii şi finanţatorii să nu privească această zonă ca pe o oportunitate.
- Majoritatea profesorilor, medicilor, inginerilor au reticenţe serioase faţă de alternativa mutării la ţară.
- Absorbţia absolvenţilor în companii este extrem de mică.
- Aparatul administrativ al statului cheltuieşte 20% din fonduri pentru a-şi asigura propria existenţă.

Cum putem utiliza mai bine capacităţile

Liderii asociaţiilor de business, analiştii financiari şi chiar economiştii băncilor au dezbătut în mai multe rânduri problematica potenţialului de creştere a economiei româneşti. Vă prezentăm, în continuare, câteva dintre ideile desprinse din aceste dezbateri, pe baza cărora capacităţile de dezvoltare ar putea fi utilizate mai bine.

Finanţele publice. Reducerea deficitului bugetar şi a deficitului de cont curent, coroborate cu angajarea unei datorii externe sustenabile sunt măsurile cele mai apreciate pe plan internaţional. Acestea contribuie la ameliorarea costurilor aferente riscului de ţară.

Agricultura. Produsele agricole româneşti sunt din ce în ce mai bine primite pe pieţele externe. Potenţialul uman din zona rurală este foarte mare, iar forţa de muncă de aici este mult mai ieftină decât cea din oraşe.

Fondurile UE. Scenariile cu absorbţie accelerată a fondurilor structurale arată că acestea pot creşte PIB-ul potenţial cu cel puţin 3%. Direcţionarea acestor fonduri poate multiplica efectele finanţărilor, astfel încât să antreneze şi domeniile adiacente celui în care operează beneficiarul.

Investiţiile străine. Investitorii străini se uită spre România cu tot mai multă încredere, având în vedere potenţialul de creştere sustenabilă existent aici.
Resursele umane. Câteva milioane de români care locuiesc la ţară ar putea contribui mai mult la creşterea economică. Aportul lor ar putea ridica PIB-ul cu cel puţin două procente. Crearea unei infrastructuri care să faciliteze naveta de la oraş la sat ar mobiliza populaţia „amorfă" din mediul rural.

Universităţile ar putea aloca pentru candidaţii din mediul rural 10% din locurile fără taxă, urmând ca viito­rii absolvenţi - medici, profesori, ingineri - să se întoarcă la ţară şi să îmbunătăţească viaţa socială şi economică locală. O infrastructură socială locală mai bine dezvoltată poate aduce un aport de 2-3% la PIB-ul potenţial.