România, de la un posibil hub regional la o ţară de subzistenţă energetic. De ce este necesară recunoaşterea stării de prealertă energetică
0Considerată de oficialii europeni drept cel mai mare producător de gaze naturale din Uniune în anul 2019, cu circa 97-98% şi doar 2-3% importuri, dar şi de energie electrică, România a ajuns să sporească considerabil cantităţile de gaze sau energie importate.
Ceva mai târziu, în vara anului 2020, România a rămas pe locul doi în topul ţărilor care extrag gaze naturale, potrivit unui raport al Direcţiei Generale pentru Energie din cadrul Comisiei Europene
Atunci, Olanda era principalul producător, cu 7,2 miliarde de metri cubi, în scădere de la 10,6 miliarde de metri cubi în trimestrul întâi din 2019. Pe locul doi, România a avut o producţie de 2,5 miliarde de metri cubi, în scădere cu 5%, de la 2,6 miliarde de metri cubi. Ţara noastră era urmată de Germania, cu 1,3 miliarde de metri cubi, în scădere de la 1,5 miliarde de metri cubi, şi de Italia, cu 1,1 miliarde de metri cubi, faţă de 1,3 miliarde de metri cubi în aceeaşi perioadă a anului trecut.
În ultimii ani, însă, lucrurile s-au schimbat pentru ţara noastră, după cum remarcă Dumitru Chisăliţă, preşedintele Asociaţiei Energia Inteligentă.
„Ne uităm cu mirare la Ungaria, care fără prea multe resurse energetice, fără o tradiţie în domeniul energetic, a ajuns HUB-ul sud-est european al gazelor naturale şi ne întrebăm ce se alege de România? Este suficient să privim sistemul energetic în ansamblu şi componentele sale şi să găsim răspunsul.
Sistemul energetic aşa cum se prezintă astăzi, constatăm că se găseşte într-o stare de “subzistenţă”. Astfel, sistemul energetic cuprinzând diversele forme de energie de care România dispune nu mai este unul capabil să funcţioneze în condiţii de siguranţă şi eficienţă, în orice moment din an şi indiferent de condiţiile meteo sau geopolitice. Funcţionarea sistemelor energetice româneşti (electricitate, gaze naturale, termoficare) sunt la bunul plac al stării vremii. În fapt ele sub-există de la un an la altul, de la o lună la alta de la o zi la alta”, consider specialistul, enumerând principalele problem ale sistemului energetic românesc.
Sistemele de termoficare. Sistemele de termoficare reprezintă, teoretic, metoda cea mai eficientă de a asigura necesităţile energetice ale locuitorilor dintr-o localitate. Spun teoretic, deoarece practica din România a demonstrat contrariul. În urmă cu 30 de ani existau sisteme de termoficare în peste 300 de localităţi, astăzi mai sunt oficial doar 47 de localităţi unde mai există sisteme de termoficare, majoritatea dintre acestea găsindu-se în insolvenţă sau la limita funcţionalităţii economice. Problemele tehnice, dar şi cele de neadaptabilitate a sistemului la cerinţele consumatorilor, fac ca aceste sisteme să fie într-o fază de subzistenţă energetică, cu un număr mare de defecte, cu parametrii de funcţionare afectaţi de condiţiile de temperatură exterioară şi falimentare în afara subvenţiilor.
Sistemele de electricitate. Timp de 10 ani, România a vehiculat cifre false, care arătau statutul nostru de mega-producător zonal de energie electrică. Cifre care în fapt ţineau în viaţă subvenţii ascunse pentru energia termică, fără ca acele capacităţi de producere a energiei electrice, să mai existe sau să mai poată fi folosite în fapt. Consecinţa este ca în anul 2019 am trecut de două ori aproape de un Black Out şi în prezent sunt zile în care importăm la limita capacităţii maxime de import, ori de câte ori lipsa vântului, a energiei solare şi a apei din baraje, ne aduc într-o situaţie limită de funcţionare. Putem astfel afirma că şi acest sistem este la ”mâna vremii” din punct de vedere al producerii de electricitate.
Sistemele de gaze naturale. România a conceput un sistem unitar de producţie-import-transport-înmagazinare-distribuţie-consum în urma cu 60-70 de ani. Această construcţie fizică a rămas în vigoare şi astăzi, fără să mai fie adaptată la noile cerinţe funcţionale cu care ne confruntăm astăzi. Astfel, sistemul de gaze naturale este puternic dependent de evoluţia temperaturii aerului, fiind supus unor grele încercări de operare ori de câte ori temperatura scade sub -15C.
Consumatorii. Consumatorii diferitelor forme de energie se confruntă adesea, cu o calitatea joasă a serviciilor şi a parametrilor necesari funcţionării echipamentelor (în special în momente cu vreme nefavorabilă). La aceasta se adaugă măsurile ineficiente din domeniul energetic din ultimii 20 de ani care au determinat creşteri masive de preţ pentru energie, aducând jumătate din populaţia României în sărăcie energetică.
„Apreciem ca România a involuat de la un sistem energetic armonizat, puţin influenţabil de condiţiile de vreme (în general doar în situaţii unor condiţii de vreme extremă) la un sistem de subzistenţă energetică, în care aproape orice modificare a parametrilor climatici creează mini crize energetice.
Este important să se înţeleagă că nu doar creşterea capacităţilor de producţie sunt o prioritate, ci mai ales regândirea unui nou sistem energetic producţie-transport-distribuţie-stocare-consum, care să răspundă noilor cerinţe de consum. De asemenea se impune aducerea la cunoştinţa opiniei publice situaţia dificilă în care ne găsim, dependenţa tot mai mare de importuri energetice şi faptul că urmează un deceniu de tendinţe crescătoare ale preţului la energie şi gaze”, precizează expertul.
Asociaţia Energia Inteligentă apreciază că este necesară recunoaşterea acestei stări de prealertă energetică, în care subzistăm energetic si demararea urgentă a reconstruirii unui Sistem Energetic Naţional, care să fie din nou pregătit să facă faţă oricărei situaţii în acord cu Pactul Ecologic European. Aceasta trebuie să fie însoţită de o reformă a sistemului fiscal, unde energia nu mai trebuie văzută ca ”vaca de muls” pentru îndestularea bugetului de stat, nivelul fiscalităţii din energie trebuind să scadă, dând astfel posibilitatea ca preţurile să fie accesibile pentru consumatori.