Exclusiv Controverse privind taxa pe lux. Cum se aplică și care sunt neclaritățile

Taxa pe lux este un impozit suplimentar care se aplică locuințelor de peste 500.000 euro (2,5 milioane de lei) și mașinilor de peste 75.000 de euro (375.000 de lei).

Taxa pe lux se aplică mașinilor și imobilelor foarte scumpe. Foto arhivă

Specialiștii consultați de „Adevărul” au detaliat principalele probleme care se pot ivi în aplicarea taxei pe lux. „Dacă proprietarul nu își declară la timp casa sau mașină de lux, ANAF nu îl sancționează imediat. Mai întâi, Fiscul trimite două notificări și îl cheamă la o discuție, oferindu-i șansa să-și clarifice situația”, a declarat pentru „Adevărul” avocatul Marius Stanciu, partener fondator al societății de avocatură Buju, Stanciu și Asociații.

Potrivit acestuia, impunerea din oficiu se aplică în cazul în care proprietarul nu a depus declarația nici după aceste avertismente ale ANAF. „Dacă nici după aceste avertismente nu a depus declarația obligatorie, Fiscul calculează din oficiu taxa pe lux datorată și emite o decizie de impunere (practic un document oficial cu suma de plată).

După primirea deciziei, proprietarul mai are 60 de zile în care poate depune declarația corectă. Dacă o face în acest interval, decizia de impunere din oficiu se anulează.

Dacă nici în cele 60 de zile nu declară, suma stabilită de ANAF rămâne definitivă, iar proprietarul va datora și dobânzi și penalități pentru întârziere. În plus, el riscă să nu poată vinde bunul de lux până nu achită impozitul datorat. De asemenea, poate fi pusă poprire inclusv pe conturi”, a punctat avocatul pentru „Adevărul”.

Controverse privind taxa pe lux

„O situație nereglementată clar este cea a vânzării sau cumpărării unui bun de lux în mijlocul anului. Legea prevede cine datorează impozitul pe baza deținerii la 31 decembrie (pentru case) sau pe parcursul anului (pentru mașini), dar nu detaliază ce se întâmplă dacă bunul este înstrăinat înainte de termenul de plată. Cine plătește impozitul special într-un asemenea caz? Rămâne în sarcina vânzătorului, care a deținut bunul o parte din an, sau trece la cumpărător, dacă acesta devine proprietar înainte de finalul anului? Ori se împarte cumva obligația între cei doi?! În lipsa unor prevederi exprese, s-ar putea interpreta după analogie cu impozitele locale: la clădiri, impozitul pe anul în curs se datorează de cel care era proprietar la 31 decembrie anul anterior – deci vânzătorul plătește pe tot anul, iar cumpărătorul va plăti abia din anul următor. La autoturisme însă, această logică nu e limpede, mai ales că legea vorbește de deținere “în anul de impunere”.

Procedura ANAF presupune că pentru clădiri se folosește valoarea impozabilă comunicată de organul fiscal local (primărie), iar pentru mașini valoarea de achiziție. Totuși, pot apărea neconcordanțe – de pildă, dacă valoarea impozabilă din evidențele primăriei nu este actualizată (poate proprietatea nu a fost reevaluată recent), suma supraimpozitată ar putea fi mai mică decât valoarea de piață reală a casei. Invers, la mașini, dacă autoturismul a fost cumpărat la mâna a doua cu un preț mai mic decât prețul de nou, ce valoare se ia în calcul? Legea menționează “valoarea de achiziție”, ceea ce sugerează că un proprietar care a cumpărat o mașină second-hand sub plafonul de 375.000 lei nu datorează taxa, chiar dacă mașina fusese inițial peste plafon când era nouă”, explică avocatul.

Până când trebuie depusă declarația la ANAF

ANAF a pus în dezbatere publică un ordin care vizează taxarea suplimentară a locuințelor de peste 500.000 euro (2,5 milioane de lei) și a mașinilor de peste 75.000 de euro (375.000 de lei).

Taxa pe lux, adică impozitul suplimentar de 0,3% este calculat pentru diferența dintre aceste praguri și valoarea bunurilor.

Concret, legea spune că până la data de 30 septembrie, proprietarii imobilelor mai scumpe de 2,5 milioane de lei trebuie să declare la ANAF valoarea imobilelor, termenul pentru mașini fiind 31 decembrie.

În termen de 15 zile de la expirarea termenului de depunere a declarației de impunere, ANAF va întocmi o listă a persoanelor care nu și-au îndeplinit obligațiile fiscale.

Lista va cuprinde, în mod obligatoriu, următoarele elemente:

a) numele şi prenumele contribuabilului;

b) codul de identificare fiscală a contribuabilului (codul numeric personal/numărul de identificare fiscală, după caz);

c) anul la care se referă obligaţia de declarare.

Estimarea bazei de impozitare

Potrivit precizărilor ANAF, pentru estimarea bazei de impozitare a bunurilor mobile de valoare mare se iau în considerare datele din ultima declarație 216 depusă de contribuabil, completată la secțiunea 2 „Date privind impozitul special pe bunurile mobile” de la capitolul III „Date privind impozitul special pe bunurile imobile și mobile de valoare mare”, precum și alte informații din evidența fiscală.

Compartimentul de specialitate decide asupra felului şi volumului examinărilor, în funcţie de circumstanţele fiecărui caz în parte şi de limitele prevăzute de lege.

La estimarea bazei de impozitare, compartimentul de specialitate are în vedere diferenţa dintre valoarea de achiziţie a autoturismului şi plafonul de 375.000 lei sau, în cazul clădirilor, diferenţa dintre valoarea impozabilă a clădirii, comunicată de către organul fiscal local şi plafonul de 2.500.000 lei.

Compartimentul de specialitate întocmeşte un referat în care se consemnează elementele care stau la baza stabilirii din oficiu a impozitului special pe bunurile mobile de valoare mare, precum şi rezultatul analizei efectuate în scopul stabilirii, din oficiu, a impozitului special. Referatul se avizează de şeful compartimentului de specialitate şi se aprobă de conducătorul unităţii fiscale.