Cum va schimba criza faţa sistemului bancar

Tensiunea din zona euro, recuperarea lentă a SUA şi temerile unei încetiniri a dezvoltării Asiei au frânat capacitatea de a face bani chiar şi a celor mai diverse grupuri bancare la nivel mondial FOTO Shutterstock

Ar putea fi necesară o „revoluţie” pentru a ajuta instituţiile bancare să devină atât mai eficiente, cât şi flexibile pentru clienţii lor. Există două perioade în care poate fi împărţit sistemul bancar modern – înainte de criza din toamna anului 2008 şi după.

Industria bancară este departe de a „ieşi din întuneric”, au avertizat economiştii de la Boston Consulting Group, companie americană  de consultanţă care lucrează cu unele dintre cele mai mari instituţii financiare din lume, într-un raport publicat în luna septembrie privind viitorul băncilor.

Randamentul mediu obţinut de un acţionar din portofolii bancare rulează acum la mai puţin de jumătate din nivelul la care se afla înainte de criza de creditare şi de tensiunile financiare din 2007 şi 2008. Şi puţini se aşteaptă acum la o redresare dramatică în viitorul apropiat, notează jurnaliştii cotidianului britanic „The Telegraph”.

Motivele sunt diverse, dar se rezumă în mod special la doi factori – economia şi reglementarea. De fapt, combinând deteriorarea economiei globale şi răspunsul politicienilor şi al autorităţilor de reglementare s-a creat o situaţie mult mai dificilă pentru bănci să realizeze acelaşi randament uriaş de care erau capabile în anii de boom economic.

Din punct de vedere economic, este limpede că tensiunea din zona euro, recuperarea lentă a SUA şi temerile unei încetiniri a dezvoltării Asiei au frânat capacitatea de a face bani chiar şi a celor mai diverse grupuri bancare la nivel mondial.

Să luăm cazul băncii JP Morgan. Grupul părea un câştigător evident al crizei financiare până când s-a aflat despre efectuarea mai multor tranzacţii de miliarde de dolari pe pieţele obscure de instrumente derivate, care au lăsat în urmă pierderi mai mari de două miliarde de dolari.

Pentru o bancă de mărimea JP Morgan, pierderile erau controlabile, dar au demonstrat presiunea la care sunt supuse chiar şi cele mai sigure instituţii financiare pentru a găsi noi modalităţi de a face profit. În mod ironic, problemele de tranzacţionare ale JP Morgan au agravat cea de-a doua sursă a situaţiei dificile prin care trece sistemul bancar – reglementarea.

Numeroase scandaluri bancare petrecute recent au determinat solicitări reînnoite pentru reglementări bancare mai dure. De la scandalul LIBOR şi vânzări neautorizate de instrumente financiare până la asigurare împotriva riscului de neplată şi anchete privind spălare de bani, politicienii şi autorităţile de reglementare nu duc lipsă de scuze pentru a lansa o nouă rundă de înăsprire a cadrului legal în care activează grupurile bancare.

Scandalul LIBOR a condus direct la înfiinţarea unei comisii parlamentare britanice care să vegheze asupra standardelor din sectorul bancar, care are ca scop formularea de recomandări care pot fi incluse în viitoarea legislaţie a sistemului financiar.

Andrew Tyre, deputatul conservator aflat la conducerea comisiei, este departe de a fi un fanatic al politicii anti-bancare, dar dovezi prezentate deja de grup sugerează că există susţinere considerabilă pentru propuneri radicale.

Numai separarea completă a băncilor de retail de cele de investiţii reprezintă o soluţie pe termen lung pentru problemele industriei bancare, se arată într-un raport al Investment Management Association (IMA), asociaţie care-i reprezintă pe managerii celor mai mari fonduri de investiţii din Marea Britanie.

„Structurile pe bază de stimulente din dedesubturile sistemului bancar încurajează riscul. Investitorii şi directorii executivi primesc plăţi considerabile pentru activităţi care se concentrează pe mărirea profitului pe termen scurt, spre deosebire de veniturile pe termen lung şi managementul prudent”, scriau analiştii IMA. „Întrebarea trebuie să fie pusă indiferent dacă situaţia va evolua îndeajuns de mult încât unii dintre membrii noştri să considere că este nevoie de o separare completă.”

În prezent, băncile din Marea Britanie lucrează la planuri de punere în aplicare a unei structuri de îngrădire proiectată pentru a izola banii deponenţilor în cazul în care un creditor ar întâmpina probleme, dar separarea totală ar duce situaţia mult mai departe. În acest context, combinat cu solicitări similare din raportul grupului Liikanen, document care stă la baza reformării directivelor comunitare în ceea ce priveşte sectorul financiar, băncile se află în faţa unui val de noi reglementări, care le-ar putea foarte bine forţa să renunţe la câteva dintre cele mai profitabile operaţiuni.

Modificările structurale nu sunt singura problemă de reglementare. Băncile au început deja să respecte niveluri mai înalte de capital ca parte a procesului de implementare a noilor directive impuse prin Basel III, stabilit de Comisia de Supraveghere Bancară de la Basel.

Creditorii din Marea Britanie au avansat considerabil pe acest drum, dar, în contextul în care revenirea economică este în cel mai bun caz discutabilă, există temeri în creştere faţă de blocarea unei părţi atât de importante din capital. În ciuda acestor reţineri, comentarii recente ale persoane-cheie din Banca Angliei sugerează că, departe de a dispersa presiunea în ceea ce priveşte nivelul capitalului, creditorii ar putea fi loviţi de fapt cu noi constrângeri la acest capitol.

Cu toate acestea, în acest decor sumbru există şi sclipiri de lumină care sugerează că o bancă gestionată eficient poate spera la realizarea unor venituri la niveluri nu foarte îndepărtate de cele obţinute înainte de criză şi să devină, de asemenea, genul de creditor pe care clienţii l-ar alege pentru colaborare.

„În noul mediu, noi produse care funcţionează imediat şi cicluri de folosire rapide sunt mai necesare decât oricând. Iar unele bănci vor fi nevoite să suporte modificări destul de radicale”, explică economiştii Boston Consulting.

Durata medie pentru efecturea unei sarcini relativ simplă – deschiderea unui cont nou – variază considerabil în cadrul unui eşantion de bănci incluse în studiul Boston Consulting. Unii creditori au nevoie de cinci minute pentru a finaliza operaţiunea, pe când alţii au nevoie de mai mult de o oră. Eficientizarea serviciilor de bază precum acesta indică faptul că există modalităţi de însuşire a schimbărilor sectorului bancar.

Boston Consulting recomandă nimic mai prejos de o revoluţie a modului în care băncile îşi servesc clienţii. În loc de sucursale tradiţionale care oferă servicii complete, firma de consultanţă spune că băncile trebuie să fie mai flexibile şi să ofere o gamă mai largă de tipuri de sucursale pentru a se potrivi nevoilor clienţilor din diferite domenii.

Bankingul nereglementat este, de asemenea, susceptibil la a intra sub presiune în contextul în care este văzut drept parte a unui model eşuat. Acesta a ajutat la crearea unui climat în care comportamentul cu apetit pentru risc a fost încurajat în divizii precum investment banking pentru a compensa veniturile scăzute ale departamentelor retail banking.

Cu schimbari atât de mari chiar după colţ, este mai mult decât probabil ca în următorul deceniu forma şi mărimea băncilor britanice se va schimba dincolo de recunoaştere.