1. Gaiţele, cu cântece de viaţă lungă şi insignifiantă valoare artistică

Mărturisesc că, cel puţin mie, mi-a fost absolut imposibil să identific un cât de mic motiv argument artistic în virtutea căruia spectacolul cu piesa Gaiţele de Alexandru Kiriţescu, produs în anul 2015 de Teatrul „Tony Bulandra“ din Târgovişte. a fost poftit să onoreze cu prezenţa a cincea ediţie a Festivalului Festin pe Bulevard. Organizat - uite îi fac pofta narcisiască d-nei Gabriela Firea şi transcriu aşa cum a dat ordin egolatra ei persoană - de Primăria Capitalei prin Teatrul „Nottara“.

Sigur, pe mai departe piesa place, replicile ei provoacă ropote de aplauze. Distribuite în rolul celor trei gaiţe, Florina Cercel (Aneta Duduleanu), Carmen Tănase (Zoia) şi Virginia Rogin (Lena) au lipici la public, deşi rolurile sunt rezolvate cam la prima mână. Dar să ajungă oare aceste două fapte pentru a putea considera că ne aflăm în faţa unei montări cât de cât competitive? Nici vorbă!

Mărturisesc, pare de-a dreptul incredibil că o astfel de încropeală poartă semnătura regizorală a rafinatului om de cultură Mc Ranin. Uimirea este cu atât mai mare cu cât acelaşi Mc Ranin, care a semnat odinioară superbe decoruri la câteva spectacole importante regizate de Mihai Măniuţiu, este deopotrivă autorul unei scenografii sărace, total lipsite de personalitate. Acesteia adăugându-i-se nişte costume cu totul aiuritoare. Aneta, Zoia şi Lena sunt înveşmântate în rochii lucitoare de parcă ar fi gata-gata să plece pentru a face figuraţie, în chip de aplaudace plătite, la o emisunea de cântece de viaţă lungă cuprinsă în Programul special de Revelion al Televiziunii Române (e drept, cântecele apar aievea în ilustraţia muzicală a montării, o componentă purtând enigmatica semnătură Ygdrosil). Mircea Aldea, debil, complet neconvingător adus pe scenă de tânărul actor Mircea Silaghi, este îmbrăcat precum un ospătar la Capşa sau componentul nu ştiu cărei orchestre marginale ce cântă seara prin localuri spre enervarea consumatorilor. Nu se prezintă defel cu mult mai bine, nici vestimentar, nici actoriceşte, Ioana Farcaş (Colette Duduleanu), cu toate chiuiturile sale, Antonia Ionescu (Wanda Serafim), nici Ana Maria Carablais (Margareta Aldea), Maria Nicola (Zamfira), Liviu Cheloiu (Georges Duduleanu) şi Sebastian Bălăşoiu (Ianache Duduleanu).

Spectacolul lasă impresia de sărăcie lucie şi la capitolul idee, dar şi la acela al recuzitei consumabile. În secvenţa pregătirii parastasului Margaretei de abia, de abia că apar pe scenă patru bieţi colaci, iar în ceea ce priveşte mâncarea de după, sunt toate indiciile că toţi convivii vor cam trebuie să-şi pună pofta în cui fiindcă Fraulein (Carmen Ionescu) se pare că iar a avut o toană.

Drept pentru care cu toţii trag o horă îndrăcită, în vreme ce Mircea Aldea părăseşte cuibul de viespi, după ce a avut un schimb de priviri cu totul asasine cu Aneta. Şi cu asta, basta, v-am cam spus incredibila istorioară a ratării montării Gaiţelor la Teatrul „Tony Bulandra“ din Târgovişte.

Teatrul „Tony Bulandra“ din Târgovişte- GAIŢELE de Alexandru Kiriţescu; Regia şi scenografia: Mc Ranin; Mişcarea scenică: Mălina Andrei; Ilustraţia muzicală: Ygdrosil; Cu: Florina Cercel, Carmen Tănase, Virginia Rogin, Carmen Ionescu, Ioana Farcaş, Antonia Ionescu, Ana Maria Carablais, Maria Nicola, Mircea Silaghi, Liviu Cheloiu, Sebastian Bălăşoiu; Data reprezentaţiei: 9 octombrie 2017

2. Echilibru

Deşi ne este mai tuturora evident faptul că nu ne face deloc plăcere să vedem pe scenă suferinţa, boala, moartea, iată totuşi că revin destul de frecvent în repertorii dramatizări ale unuia dintre cele mai cunoscute romane ale lui Eric-Emmanuel Schmitt - Oscar şi Tanti Roz.

Cu toate că prolificul scriitor francez a debutat în literatură printr-o scriere destinată scenei şi în pofida faptului că unele dintre piesele sale jucate în România au avut parte de succes de presă şi de public (Libertinul - la „Bulandra“, Vizitatorul şi Variaţiuni enigmatice la „Nottara“, Variaţiunile... fiind jucate şi la Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri“ din Iaşi, Tectonica sentimentelor la Naţionalul bucureştean), cele mai prezente pe afişe sunt dramatizările după Oscar şi Tanti Roz. S-au jucat la „Bulandra“, cu Oana Pellea şi Marius Manole, la Teatrul Naţional „Radu Stanca“ din Sibiu în viziunea actriţei Diana Fufezan, la Teatrul „Nottara“, cu Alexandru Repan şi Andreea Măcelaru Şofron în rolurile principale, precum şi la Teatrul de Artă din Deva, în lectura lui Mihai Panaitescu.

A cincea ediţie a Festivalului Festin pe Bulevard ne-a prilejuit, în secţiunea Criza pubertăţii, criza adolescenţei, reîntâlnirea cu scrierea lui Eric- Emmanuel Schmitt, în viziunea regizorală a lui Petru Vutcărău şi în interpretarea trupei, în majoritate tinere, a Teatrului „Eugène Ionesco“ din Chişinău. Odinioară, foarte prezentă în programele festivalurile din România, respectiva trupă, rămasă la fel de performantă ca odinioară, aureolată de mari succese înregistrate în turnee internaţionale prin ţări mult mai îndepărtate, este, în chip inexplicabil, extrem de rar invitată la manifestările de cultură teatrală din România. Încă o dovadă despre cât de lung e drumul vorbei către fapte pe plaiurile mioritice.

Trebuie să spun că a fost o veritabilă bucurie spectacolul cu Oscar şi Tanti Roz, desenat cu o peniţă regizorală extrem de rafinată de Petru Vutcărău. Montarea, bine cumpănită la toate capitolele - dozarea emoţiei, evitarea căderii în melodramă, sensibilitatea de foarte bună calitate, umanitate, îmbinarea feluritelor forme de expresie teatrală - de la jocul actoricesc la elementele scenografice (Tatiana Popescu), de la ecleraj la ilustraţia muzicală - ne înfăţişează ultimele 12 zile din viaţa lui Oscar. Un copil de doar 10 ani, bolnav de cancer, care primeşte de la o enigmatică Tanti Roz lecţii despre viaţă şi despre moarte pe care le transmite îndoit familiei sale, prietenei sale Peggy Blue şi însăşi celei care îl ajută să se pregătească în vederea întâlnirii cu criza finală ne face ca după doar două ore de spectacol să ne ducem acasă cu gândul de a reflecta cu un plus de profunzime la propria noastră existenţă.

Fireşte, reuşita spectacolului nu ar fi fost posibilă în absenţa unei distribuţii cu totul remarcabile. Cu Ala Menşicov (Tanti Roz) şi foarte tânărul Ştefan Bouroşu (Oscar), în rolurile principale. Completaţi, contrapunctaţi eficient de Laurenţiu Vutcărău şi Inna Colbasiuc (părinţii lui Oscar), Ştefania Vutcărău, cu o evoluţie fără cusur în Peggy Blue, Anatol Guzic (Doctorul Düsseldorf), Iuliana Vornicescu şi Dan Melnic (părinţii lui Peggy). Lor alăturându-li-se şi asigurând fluenţa şi dinamismul reprezentaţiei Liuba Roman, Adriana Bîtcă, Dumitru Mamei, Maxim Chiriac, Artiom Perciun, Natalia Prodan.

Teatrul Naţional „Eugène Ionesco“ din Chişinău- OSCAR ŞI TANTI ROZ după romanul lui Eric-Emmanuel Schmitt; Traducerea: Gabriela Bîtcă; Regia: Petru Vutcărău; Scenografia: Tatiana Popescu; Ilustraţia muzicală; Petru Vutcărău; Cu: Ala Menşicov, Ştefan Bouroşu, Laurenţiu Vutcărău, Antatol Guzic, Irina Colbasiuc, Ştefania Vutcărău, Iuliana Vornicescu, Dan Melnic, Liuba Roman, Adriana Bîtcă, Dumitru Mamei, Maxim Chiriac, Artiom Perciun, Natalia Prodan; Data reprezentaţiei: 10 octombrie 2017