Pe 1 decembrie 1918, în urma unor mari sacrificii umane, la Alba Iulia poporul decidea unirea pe vecie dintre Transilvania şi regatul României. Faptul a fost validat prin tratatul de la Trianon încheiat  pe 4 iunie 1920 şi care consfinţea graniţele stabilite între România şi Ungaria.

În Basarabia şi astăzi predomină mitul că românii au părăsit Basarabia pe 28 iunie 1940 fără a se trage un singur foc de armă. Acest mit este intens promovat de statalişti şi de către ruşi, mai ales atunci când se ridică problema unirii.

Dar realitatea este una total diferită. România primise din partea Uniunii Sovietice mai multe ultimatumuri. Acestea au fost ascunse opiniei publice şi care avea să afle de cedarea teritorială chiar în momentul în care procesul deja începuse.

Carol al II-lea condusese în ultimii ani ţara cu mână de fier, eliminând partidele de pe scena politică. În jurul său se contruise o reţea de interese ce nu viza interesul regatului României şi al cărui unic scop era spolierea banului public: cam ceea ce vedem şi astăzi. Războiul avea să vină ca un şoc asupra regelui şi a celor care îl înconjurau, personaje meschine incapabile să conducă o ţară.

Românii nu au ştiut că se cere pierderea Basarabiei, li s-a ascuns acest lucru. Regele Carol al II-lea, ca să nu ia asupra sa această decizie, a apelat la un Consiliu de Coroană, organ politic ce nu avea decât funcţie consultativă şi la care oricum nu mai apelase de mult timp. 

Retragerea din Basarabia a fost una ruşinoasă şi total dezorganizată.

În timp ce România se duse pe Prut, trupele ruse treceau deja Nistrul şi ocupau poziţii pe teritoriul românesc, provocând autorităţile române. Au urmat momente cumplite pentru românii din Basarabia, cei mai buni dintre ei ucişi sau deportaţi.

În perioada următoarea ţara avea să mai piardă jumătate de Ardeal în favoarea Ungariei şi sudul Dobrogei în favoarea Bulgariei.

Revenind la titlul propus pentru articol: pe 28 iunie 1940 nu Românii au părăsit Basarabia ci politicienii corupţi. Istoria trebuie să reţină că la aflarea acestui fapt populaţia ţării a ieşit în stradă. Sistemul politic care condusese România spre dezastru a colapsat şi reprezentanţii acestora au fost nevoiţi să părăsească ţara pentru a se putea salva de furia românilor.

La puterea ţării a venit Ion Antonescu, un militar desăvârşit, recunoscut şi respectat pe plan intern şi extern.

În fapt începând cu anul 1940, de la momentul pierderilor teritoriale, România a început un proces de reformare economică, administrativă şi militară care să o pregătească de război. Acest proces trebuia să înceapă cu mulţi ani înainte, semnele conflictului fiind vizibile în toată Europa.

Dar când eşti la furat ultima ta problemă este asigurarea unei ţări puternice.

Pe 22 iunie 1941 armata română avea să treacă Prutul. Acea zi trebuie să rămână în memoria naţională, inclusiv în Basarabia, deoarece românii au plecat să lupte pentru pământul cotropit.