Traducătoarea lui Márquez în România, Tudora Şandru Mehedinţi:  „Scriitorul a ajuns în Macondo“

Traducătoarea lui Márquez în România, Tudora Şandru Mehedinţi:  „Scriitorul a ajuns în Macondo“

Gabriel Garcia Márquez s-a născut pe 6 martie 1927 în Aracataca. Oraşul Macondo a fost inspirat din amintirile scriitorului despre localitatea sa natală, aşezată în coasta nordică a Colombiei.  FOTO:  Vali Ivan

Joi s-a stins unul dintre cei mai mari scriitori ai literaturii universale: scriitorul columbian Gabriel Garcia Márquez a murit la vârsta de 87 de ani. Cea mai importantă traducătoare a lui Marquez în România, Tudora Şandru Mehedinţi, povesteşte despre magia oraşului Macondo, devenit faimos odată cu romanul „Un veac de singurătate“ (1967).

Ştiri pe aceeaşi temă

Text de Tudora Şandru Mehedinţi

S-a stins din viaţă la 17 aprilie, în Joia din Săptămâna Mare, Gabriel García Márquez,  „cel mai mare columbian din toate timpurile”, după aprecierea preşedintelui Columbiei, Juan Manuel Santos, care a şi decretat trei zile de doliu naţional, şi în acelaşi timp una din certele personalităţi de geniu  care marchează literatura universală. 

Gabriel García Márquez s-a născut la Aracataca, în Columbia, în 1927. Petrecându-şi copilăria în misterioasa casă a bunicilor dinspre mamă, ascultând poveştile şi legendele depănate de bunica şi de servitoarele indiene, simte de timpuriu chemarea scrisului, care avea să se transforme mai târziu în vocaţie copleşitoare, în pasiune obsedantă, ajungând să scrie, după propria-i mărturisire, „din pura plăcere de a povesti, care este, poate, starea omenească cea mai asemănătoare cu levitaţia”, şi, cu alt prilej, să se minuneze:

„Cât de nesăţios şi mistuitor e viciul scrisului!” , căci „Tot ce mă interesează mai mult pe lumea aceasta este procesul de creaţie.”

Distins cu Nobel în 1982

La 17 ani îşi începe ucenicia ca ziarist la Baranquilla, intrând curând în redacţia jurnalului El Espectador din Bogotá. Publică primele povestiri care vor fi reunite în volumul Funeraliile Mamei Mari, studiază dreptul, fără a-l termina însă,  iar mai târziu, la Roma, urmează cursuri de artă cinematografică.  Profesează jurnalismul în Venezuela, Mexic, Franţa,  Spania, în paralel cu scrierea şi publicarea celor dintâi romane: Vijelia (1955) şi Colonelului nu are cine să-i scrie (1961). Romanul care îi aduce fulgurant consacrarea şi celebritatea, în America Latină şi în lume, este Un veac de singurătate, cartea cea mai frumoasă scrisă în spaniolă de la romanul lui Cervantes Don Quijote de la Mancha.

Fotografii: Reuters

Distins cu Premiul Nobel pentru Literatură în 1982, romancierul  este şi povestitor, eseist, critic de cinematograf, autor de scenarii   dar şi, mai cu seamă, intelectual implicat în toate problemele timpului nostru, în primul rând cele care afectează  iubita sa Columbie, dar şi America Latină sau omenirea în general.

Când mă gândesc la moarte, singurul lucru pe care îl regret este că s-ar putea să nu mor din dragoste”, spunea scriitorul columbian.

Printre romanele sale cele mai importante, toate capodopere în adevăratul înţeles al cuvântului, se înscriu Toamna patriarhului, Cronica unei morţi anunţate, Generalul în labirintul său, Dragostea pe vremea holereiDespre dragoste şi alţi demoni, Povestea târfelor mele triste, şi  volumele de povestiri Ochi de câine albastru, Incredibila şi trista poveste a candidei Eréndira şi a bunicii sale fără sufletDouăsprezece povestiri călătoare,  precum şi piesa de teatru Diatribă de dragoste împotriva unui bărbat aşezat. În 2002 a publicat A trăi pentru a-ţi povesti viaţa, primul volum de memorii,  concepute ca o trilogie  ( ultimele două volume rămase din nefericire nepublicate), iar discursurile pe care le-a ţinut pe parcursul vieţii sunt adunate în ultima sa carte, N-am venit să ţin un discurs (2010).

Un spaţiu magic

Ilustrând în chip strălucit cunoscutul curent literar de sorginte latinoamericană al „realismului magic” sau al „realului miraculos”, al cărui reprezentant emblematic este, García Márquez plăsmuieşte miticul Macondo, un  teritoriu prodigios, unde fantasticul, irealul, se insinuează adesea în realitate, miraculosul convieţuind firesc cu viaţa de zi cu zi. Scriitorul foloseşte localitatea sa natală, Aracataca, drept referinţă geografică pentru acest loc imaginar, dar Macondo nu se limitează la această arie concretă, ci poate fi oricare loc şi în acelaşi timp America Latină în totalitatea ei. Istoria veacului de singurătate al generaţiilor familiei Buendía este de fapt istoria legendarului Macondo, întemeiat de José Arcadio Buendía, aşa cum se descrie în faimosul început al romanului:

„Mulţi ani după aceea, în faţa plutonului de execuţie, colonelul Aureliano Buendía avea să-şi amintească de după-amiaza îndepărtată când tatăl său îl dusese să facă cunoştinţă cu gheaţa. Macondo era pe atunci un  cătun cu vreo douăzeci de case de lut şi trestie, ridicate pe malurile unui râu ale cărui ape diafane alunecau pe albia cu pietre lucioase, albe, uriaşe, ca nişte ouă preistorice. Lumea era atât de nouă, încât multe lucruri nu aveau încă nume, iar pentru a le deosebi trebuia să le arăţi cu degetul”.


În universul Macondo dispar limitele desluşite între viaţă şi moarte, între miracole şi ştiinţă: frumoasa Remedios se înalţă la ceruri, plouă cu floricele galbene, oamenii devin invizibili după ce beau poţiuni fermecate, sau îşi pierd memoria, obiectele se mişcă singure, morţii li se arată celor vii etc.  Dar Macondo are mai cu seamă atributele unui spaţiu sacru, adeverind, pe planul ficţiunii, inspirata interpretare a lui Mircea Eliade: „Sacrul înseamnă realul prin excelenţă, adică puterea, eficienţa, izvorul vieţii şi al fecundităţii” (Sacru şi profan).
Şi astfel pătrundem fascinaţi într-o lume în care neverosimuilul este posibil, supranaturalul făcând parte din natural, iar distrugerea apocaliptică a oraşului din finalul romanului, cu reminiscenţe biblice, sugerează ideea că întreaga istorie a  acestuia este de fapt istoria existenţei umane căci, aşa cum arată scriitorul, „Macondo nu este atât un loc, ci o stare de spirit”.

Suntem îndreptăţiţi aşadar să ne imaginăm noi înşine că Gabriel García Márquez, magicianul, îmblânzitorul de cuvinte, a ajuns după moarte în Macondo, întocmai cum descrisese, profetic, dispariţia lui Esteban, protagonistul extraordinarei sale povestiri Înecatul cel mai frumos de pe lume: „ ... Fiindcă oamenii aveau să-şi zugrăvească faţadele în culori vesele  spre a face să dăinuie memoria lui Esteban, şi aveau să se spetească săpând după izvoare în stânci şi semănând flori pe ţărmuri, pentru ca în zorii anilor ce vor veni, călătorii de pe marile vapoare să se trezească sufocaţi de parfum de grădini în larg, iar căpitanul, în uniforma-i de gală, ... arătând promontoriul de trandafiri în zarea Mării Caraibelor, să spună în patrusprezece limbi, priviţi într-acolo, unde vântul este atât de blând că se strecoară să doarmă pe sub paturi, acolo unde soarele străluceşte atât de tare, încât floarea-soarelui nu mai ştie unde să se întoarcă, da, acolo se află satul lui Esteban”.

 

Márquez, bestseller în România

600.000 de cărţi de Gabriel Garcia Marquez s-au vândut în ultimii 20 de ani în România. Colecţia, pe care Editura RAO i-a dedicat-o, include 14 titluri, dintre care 10 titluri au fost traduse Tudora Şandru Mehedinţi, una dintre cele mai importante hispaniste. 

 

Tudora Şandru Mehedinţi (foto) a tradus din opera scriitorului următoarele titluri:

Romane: Toamna patriarhului, Cronica unei morti anuntate, Despre dragoste si alti demoni, Povestea tarfelor mele triste

Volume de povestiri: Funeraliile Mamei Mari, Ochi de caine albastru,  Douasprezece povestiri calatoare,  Incredibila  si trista povese a candidei Erendira si a bunicii sale fara suflet

Memorii: A trăi pentru a-ţi povesti viaţa

N-am venit sa tin un discurs ( antologa discursurilor lui GGM)

Piesa de teatru (tradusam dar nepublicata): Diatriba de dragoste impotriva unui barbat sezand

Are in lucru 2 opere fundamentale: biografia cea mai completa a lui abriel García Márquez, scrisa de scriitorul columbian Dasso Saldivar, intitulata "Calatorie spre obarsie" si o noua talmacire a romanului "Un veac de singuratate" ( aparut in romana  intr-o singura editie, cea din  1967), realizata dupa ultima editie, jubiliara,  cea mai autorizata, a romanului, "revazuta de insusi Gabriel García Márquez", publicata de Real Academia Espanola cu sprijinul Academiilor de limba hispoamericane,  n 2007. Ambele opere vor aparea la Editura RAO, in seria de autor dedicată scriitorului columbian.

 

Citiţi şi:

Columbia şi Mexic îşi iau adio de la Gabriel Garcia Marquez

Scriitorul columbian Gabriel Garcia Marquez, care a murit joi, la 87 de ani, în Mexic, unde locuia de peste 30 de ani, va fi omagiat marţi, în ţara sa natală, printr-o ceremonie care va avea loc la catedrala naţională din Bogota.

În ultimii 20 de ani, în România s-au vândut peste 600.000 de exemplare ale volumelor lui Gabriel Garcia Marquez. Editura Rao, care deţine exclusivitatea la nivel naţional pentru operele scriitorului columbian, a publicat şi cartea „A trăi pentru a-ţi povesti viaţa“, a cărei prefaţă scrisă de Tudora Şandru Mehedinţi o redăm mai jos.
 
Criticul literar Elisabeta Lăsconi îşi aminteşte, exclusiv pentru adevarul.ro, fascinaţia pe care a exercitat-o literatura lui Gabriel Garcia Marquez asupra sa, încă de la vârsta adolescenţei.
 
„În fiecare zi a vieţii mele mă trezesc cu sentimentul, real sau imaginar, că am visat că mă aflu în acea uriaşă casă bătrână. Nu că m-am întors acolo, ci că sunt acolo, la o vârstă nedefinită, fără vreun motiv special – ca şi cum n-aş fi părăsit-o niciodată“, rememorează scriitorul Gabriel Garcia Marquez despre casa bunicilor săi materni, în biografia realizată de criticul literar Gerald Martin şi publicată în 2008 de Editura Litera.
 
Scriitorul columbian Gabriel Garcia Marquez a murit joi la vârsta de 87 de ani, potrivit unor surse apropiate familiei sale, citate de BBC. Laureatul premiului Nobel pentru literatură avea o stare precară a sănătăţii de mai mulţi ani şi a murit în urma complicaţiilor provocate de o pneumonie.
 
Vă prezentăm câteva citate celebre din volumele lui Gabriel Garcia Marquez, scriitorul columbian, laureat al premiului Nobel pentru literatură pe 1982, care a murit, joi, la vârsta de 87 de ani.
 
Barack Obama, Mario Vargas Llosa, Isabel Allende şi Shakira se numără printre personalităţile din toată lumea care i-au adus un ultim omagiu, pe platformele de socializare, scriitorului columbian Gabriel Garcia Márquez, maestrul realismului magic, care a decedat joi, la vârsta de 87 de ani.

                                                     


 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările