La volan este un personaj venit parcă de la început de veac trecut, de mă tot aşteptam să mă trezesc în automobilul din «Chitty Chitty bang bang». Aştept cu şi mai mare nerăbdare avanpremiera la «Domnişoara Christina», unde sper ca Alex Maftei să-l fi descifrat mai misterios decât Coppola pe Mircea Eliade (ce-i drept al nostru)!

Dar până atunci, am ratat «Poziţia copilului» pentru nevăzători, despre care nici regizorul n-a reuşit să mă lămurească. N-am ajuns la filmul surpriză (pe care avusesem privilegiul să-l văd şi să-mi placă necondiţionat), al lui Nae Caranfilunde se intra, ingenios, contra unui T-shirt cumpărat. Acesta era imprimat cu Festivalul şi se cerea să se completeze un chestionar cu comentarii, ca în America. În schimb am profitat de o cameră de hotel-muzeu (deşi îi spune Melody) şi după petrecerea cu gulaş, în ziua cu ungureşti, unde m -am bucurat să regăsesc pe afiş un titlu de la «Anonimul», «Uşa» (cu Helen Mirren, de neratat la Liberty Mall, la Cinema Light, de Înălţare, pe 13 iunie, cu Audienţa, un spectacol de teatru în direct de la Londra, de la orele 21:00), a urmat desertul - «Exploratorul» despre Emil Racoviţă (e şi numele şcolii de lângă casa mea, unde am învăţat primii 8 ani şi, în mod paradoxal, e un liceu sportiv, dar cum şi Vianu e de matematică, nu mă mai miră nimic!).

Documentarul de un mare rafinament şi o imensă emoţie, e semnat de Xantus Gabor, care a avut ideea (în Cluj sunt două statui ale speologului, într-adevăr de renume mondial; în ciuda acestui fapt, lumea nu ştie ce imens savant a fost, cel care spunea că nu a fi sau a nu fi e întrebarea, ci a şti sau a nu şti!).

Aşa e! Mărturisesc că nu m-am întrebat niciodată cine a fost Cobălcescu, deşi e sigla unei firme de taxi, atât de familiare! Am aflat că a fost profesorul ieşeanului Racoviţă, că în Antarctica e o insulă care-i poartă numele, şi de pe care n-ai voie să iei nicio pietricică.

În această mare aventură, cu imagini de arhivă nepreţuite , dar atât de costisitoare, cu fotografii 3D - le-am spune acum - prelucrate pentru o mini-expoziţie de Radu Igazsag, au pornit Vivi-Drăgan Vasile, ca producător FAV, mai don Quijote ca niciodată, Ana Boariu (căreia îi datorăm şi proiectul cu Monseniorul Ghika), regizorul Titus Muntean, alături de iniţiatorul Xantus Gabor şi de fiul său, Aron, directorul de imagine, Nita Chivulescu şi Dana Bunescu, maestre în ale montajului, dar şi un colosal fotograf Helmut Ignat, directorul şi muzeografa de la Vaslui - unde e adăpostită în obiecte memoria înaintaşului nostru, care pe lângă ştiinta studiată cu râvnă la Paris, la Sorbona, era şi un caricaturist plin de umor atât de binevenit în lunile în care expediţia a rămas ostatică între gheţuri.

Pe un frig aproaps racord, în curtea Institutului Francez, unde ne-au mai împiedicat să nu îngheţăm doar păturicile catifelate de la HBO, discuţia moderată de Florin Barbu ne-a mai dezvăluit un personaj plin de şarm. Profesorul Iosif Viehmann ne-a spus povestea şireturilor exploratorului şi a întâlnirii carmice dintre Racoviţă şi iubirea sa cu ochi albaştri.

Seara s-a încheiat la Insomnia, cu o cafea cu acelaşi nume şi bucuria unui voiaj - vorba cuiva din numerosul public, mai reuşită decât Titanicul (pelicula),  fără «boală de mare», şi cu o întoarcere fascinată în timp, ca bonus!