Articol publicat pe blogul Despre Opera.

E greu de crezut că vor putea menţine nivelul de excelenţă artistică arătat săptămâna aceasta, e şi mai greu de anticipat ce va urma, întrucât agenda evenimentelor se opreşte brusc la sfârşitul lunii Octombrie. Însă, dintr-un anunţ publicat de revista britanică BBC Music, aflăm că Elisabeth Leonskaya va oferi integrala concertelor pentru pian de Beethoven la Ateneu în cadrul acestei stagiuni, iar din culise transpare şi informaţia că Leo Hussain şi Christian Zacharias vor reveni la Bucureşti, alăturându-se lui Christian Badea ca dirijori invitaţi, ceea ce face ca ambiţiile Filarmonicii să pară câte se poate de justificate. De urmărit (şi programul şi casa de bilete).

BBC Music anunţă stagiunea FGE

Revenire la romantism săptămâna aceasta la Ateneu, cu Liviu Prunaru şi Christian Badea în lumea lui Dvořák şi Brahms, după ce ansamblurile Filarmonicii au navigat cu succes în repertoriul modern la Festival, cu Honneger şi (mai ales) cu premiera naţională a operei lui Schoenberg, Moses und Aron.

Liviu Prunaru este unul dintre violoniştii cu o carieră exemplară, longevitatea lui în poziţia de concertmaistru al lui Concertgebouw Amsterdam (14 ani deja!) e o inspiraţie pentru instrumentiştii din România. Însă responsabilităţile job-ului de lider al uneia dintre cele mai importante falange muzicale europene nu-l împiedică pe Prunaru să apară în continuare ca solist, inclusiv în Concertul pentru vioară de Dvořák, o lucrare pe care o interpretează de multă vreme pe Strad-ul său.

Liviu Prunaru şi Christian Badea la Ateneu

Concertul a început cu atacul ferm al orchestrei pe prima temă a lucrării, pentru ca, imediat, expresivitatea lui Liviu Prunaru să contrabalanseze superb, cu un sunet plangent, à la Menuhin de pe vremuri, dar cu o tentă lirică personală. Pe parcursul primelor două părţi înlănţuite, acompaniamentul lui Christian Badea l-a susţinut într-o complicitate admirabilă cu această viziune contemplativă. Şi chiar dacă Prunaru a riscat puţin să devină plictisitor în prima parte, în Andante ma non troppo, n-am rezistat acestei comunicări expresive atât de tandre, iradiind o bunătate a lumii pe care n-o regăsim în ziua de astăzi. Finalul, Allegro giocoso, a fost temperat foarte bine, caracterul pastoral-rapsodic luminând atmosfera cu claritatea unei partituri de Bach, Badea contribuind încă o dată cu acel simţ înnăscut al lui de a da mereu cea mai bună replică violonistului; în fond, experienţa sa cu acest instrument îşi spune mereu cuvântul, inclusiv în modul în care vibrează toate corzile sub direcţia sa la Ateneu. În concluzie, chiar dacă mi-ar fi plăcut să ascult mai multă incisivitate din partea lui Liviu Prunaru, îi respect viziunea care a pus pe primul loc poezia şi frumuseţea nuanţelor instrumentale.

După pauză a urmat o Simfonie nr. 1 de Brahms care a repus în drepturi adevărata interpretare a muzicii marelui compozitor atât de preferat la Ateneu. Christian Badea a reuşit să elibereze orchestra de dulceţuri facile şi de academisme preţioase, atacând tensionat şi dramatic Un poco sostenuto-Allegro al primei părţi, cu o robusteţe caracteristică, excelent de potrivită aici. Un dramatism care nu a umbrit cu nimic poezia celei de-a doua părţi, condusă destul de rapid dar cu un echilibru al tuturor partidelor instrumentale impresionant. În acest context, progresia dramatică spre cea de-a treia parte şi spre final a fost nu doar palpabilă, ci şi-a demonstrat logica. Acest simţ al echilibrului şi al unei viziuni integratoare s-a văzut foarte bine în ultima parte (Adagio – Allegro non troppo ma con brio), când pizzicato-ul corzilor a fost controlat cu o minuţiozitate impecabilă, ca tempo şi ca intensitate sonoră, pentru ca apoi variaţiunea pe tema Odei bucuriei să fie expusă cu o frumuseţe demnă de un răsărit de soare. Şi pentru o dată am realizat că partida de corni a orchestrei Filarmonicii a fost ireproşabilă, alături de toate solourile instrumentale cu care este presărată Simfonia lui Brahms. A fost un foarte bun concert pe care nu doar că nu mi-am permis să-l ratez, dar am ţinut să-l văd în ambele zile în care a fost programat.

Iar săptămâna viitoare stagiunea Ateneului promite un concert la fel de interesant, cu Christian Badea continuând călătoria sa prin muzica lui Antonin Dvořák, începută la Festivalul Enescu cu memorabilul concert la conducerea Filarmonicii din Sankt Petersburg. De data asta va fi „a opta”, cea mai grea şi poate cea mai frumoasă simfonie, alături de Rachmaninov #1 şi uvertura operei Hovanşcina de Mussorgsky. Aşa că staţi cu ochii pe rezervările online de Luni!