O carte-eveniment! Aşa poate fi numită fără frica de a greşi ediţia a doua, revizuită, a volumului realizat de George Rădulescu, „Un secol cu Neagu Djuvara“, ce va fi distribuită împreună cu ziarul Adevărul, luni, 25 mai, la un preţ ziar + carte de 14,99 lei.
Stai şi te gândeşti dacă românii sunt într-adevăr „meşteri” în materie de corupţie. Eu, unul, am crezut multă vreme că suntem printre cei mai „buni” în domeniu. Aiurea!
Îi admir sincer pe românii educaţi şi mai puţin pătimaşi care, dintr-un motiv sau altul, au rămas în ţară şi îşi duc crucea, zilnic, fără să cadă în deznădejde. Asta ţine şi de felul omului de a fi, dar şi de altceva, mai presus de puterea de înţelegere comună.
Tinerii de azi nu pun mare preţ pe familie, nu cred în nimic şi relativizează tot ceea ce altădată însemna valoare morală, nesupusă negocierii. Asta observă sociologii şi universitarii din Occident, care încearcă să atragă atenţia asupra adevăratei cauze a crizei economice.
Nu-mi dau seama dacă viitorul liberei exprimări a fost confiscat în totalitate de site-uri şi reţele de socializare sau dacă măcar o bucăţică din el rămâne rezervat tipăriturilor.
Nimeni nu se pricepe mai bine ca românul să caute nod în papură celui care-şi face treaba cum se cuvine. De unde vine asta? Din lene şi invidie, „valori“ cultivate cu sârg în vremea comunismului.
Imaginea ţării din care provii nu are cum să nu te intereseze, indiferent de anii petrecuţi în străinătate şi de paşaportul pe care îl ai în buzunar. Modul în care este privită astăzi România tulbură sufletele a milioane de români aflaţi peste graniţe.
Unde vedeţi România peste zece ani de acum încolo? Nu-i aşa că vă vine greu să găsiţi răspunsul? Dar ia gândiţi-vă cum v-aţi imaginat următorul deceniu în anul 2003, de pildă...
Nu mai avem de mulţi ani o şcoală în care copiii să înveţe o limbă română curată şi o istorie cât mai apropiată de adevăr. Aceasta este principala cauză a degradării sociale şi a mistificărilor de tot felul care ne alimentează sentimentul că suntem ultimii oameni.
Să stai departe de România este, pe undeva, la fel de dificil ca şi lăsatul de fumat. E greu să nu deschizi pagina electronică a vreunei publicaţii, cu toate că eşti conştient că nu-ţi face bine.
Îmi doresc un somn fără vise, doborâtor şi imposibil de sabotat. Vreau să uit de toţi imbecilii care fac România mai urâtă decât este, aici şi dincolo de graniţele ţării.
Frustrări, răutate, prostie, ignoranţă şi meschinărie – toate acestea, amestecate, dau măsura aşa-ziselor dezbateri publice despre Dumnezeu, credinţă şi Biserică.
Nu, din nefericire, titlul acestui articol nu este inspirat de romanul cu acelaşi nume al lui Feodor Dostoievski. Mi-am dorit să descopăr în oraşele mari ale României, dar mai ales în Capitală, figuri încărcate de sens hristic precum cea a prinţului Lev Nikolaevici Mîşkin, personajul principal din romanul amintit. Acum am renunţat să mai caut.
Aşa cum adolescenţii au nevoie de modele comportamentale pentru a deveni responsabili, tot aşa o societate are nevoie de lideri pentru a ajunge la maturitate.
Depărtările faţă de „punctul zero“ al existenţei tale pământeşti, faţă de locul unde ţi-ai început drumul, te apasă ca şi adâncurile oceanelor. Dar ele îţi dau şi o priză de libertate la care altminteri nu ai avea acces.
Campania electorală care a început este dovada de netăgăduit a faptului că românii au fost luaţi de fraieri.
„Cum să trăiesc ca să capăt mântuirea, Părinte?" „Trăieşte şi tu cum poţi. Încearcă să nu păcătuieşti prea mult". Acestea sunt ultimele replici din filmul rusesc „Ostrovul" (2006), un reper cinematografic pentru oamenii care deţin mai mult decât prezentul vieţii lor.
Eşti ceea ce citeşti. Aşa cum eşti ceea ce mănânci - la propriu sau la figurat. De aceea, consumul exagerat de ciuperci poate dăuna sănătăţii celor care le înghit pe nerăsuflate, sperând să-i păcălească „pe ăilalţi", care asistă la festin.
De la „Contractul social" al lui Jean-Jacques Rousseau (1762) şi până la apariţia „Cărţii omului matur" (anii '20 ai secolului trecut), oamenii au început să înveţe, metodic, despre beneficiile organizării vieţii lor sub diverse forme colective.
Necazul cel mare al românilor de azi nu este nicidecum lipsa banilor. Sărăcia poate fi curată şi înălţătoare, mai ales dacă are drept cauză o conjunctură istorică.
România trăieşte o dramă, unică în istoria recentă, dacă ţinem cont de proporţii – părăsirea ţării de către cei mai buni locuitori ai ei. Cine poate, pleacă.
Frunze galbene, ruginii şi roşii, catedrale de piatră, parcuri generoase şi ploi mărunte. Asta îţi oferă acum cel mai mare oraş francofon din lume, după Paris.
A început un nou an şcolar şi acesta ar putea fi un nou început pentru România. „Ar putea“, dar nu va fi, cu siguranţă.
În vreme ce statul român cheltuieşte bani aiurea (sau „cu dedicaţie"), pe străzile oraşelor se perindă zilnic oameni care ar putea schimba destinul acestei ţări.
Într-o ţară predominant creștină te-ai aștepta ca unirea spirituală dintre un bărbat și o femeie să fie cinstită cum se cuvine, prin decenţă și solemnitate.
Un tânăr stat balcanic, format după destrămarea unor imperii din proximitate, cu o populaţie necivilizată, imprevizibilă după tiparele occidentale şi cu lideri autoritari şi imorali.
Dominanta vieţii sociale din România este neîncrederea. Fiecăruia dintre noi îi este teamă să nu fie „ţepuit”, sub o formă sau alta.
Când a început mult invocata şi, mai nou, îndelung plânsa „diluare a autorităţii" statului român? Răspunsul scurt: în 1947. De la acel moment au început să ni se tragă cam toate.
Popoarele care au clădit democraţiile de tip occidental au consacrat - în sute de ani, ce-i drept! - o regulă nescrisă: nu se implică emoţional în campaniile electorale.
Deşi detest certitudinile, mai ales în plan social şi politic, sunt sigur de un lucru: niciodată românii nu s-au simţit mai rău în ţara lor ca acum.
Conflict mocnit în Coaliţie în relaţia
PNL-PSD cu UDMR
SPECIAL | Povestea Smarandei Brăescu, femeia fantastică a României
Cel mai negru coşmar: o Rusie nucleară în haos. Predicţia unei experte în analize de risc
Cât de bine înarmată este România. Un apreciat general dezvăluie atuurile şi lipsurile Armatei Române
Analistul George Friedman, despre poziţia României în conflictul ruso-ucrainean: „Este, poate, cea mai abilă din toată Europa de Est”
UDMR devine, pas cu pas, oaia neagră a
Coaliţiei
PSD reînvie tema revizuirii Constituţiei. Modificările, încă sub semnul întrebării
Un
fost spion KGB dezvăluie adevărata
faţă a lui Putin: „Narcisist,
bun politician
şi rău până în măduva oaselor” EXCLUSIV
Discursul lui Putin, văzut ca un delir. Analist militar: „Numai fabulaţii”
Putin i-a prezentat scuze premierului israelian pentru afirmaţia lui Lavrov cu privire la „evreul Hitler”