Terapie de primăvară sau lecţia lui Voltaire

Primăvara este unul dintre cei mai ieftini terapeuţi. Întâi ne incărcăm bateriile de la soare. Apoi, explozia de flori ne inundă şi ne dă speranţă. Femeile primesc bonusuri de 1 şi de 8 martie. Primăvara dă semnalul că trebuie să începem grădinăritul. Nimic nu se compară cu lecţia pe care ne-o oferă natura în fiecare an.

Primăvara este unul dintre cei mai ieftini terapeuţi. Întâi ne incărcăm bateriile de la soare. Apoi, explozia de flori ne inundă şi ne dă speranţă. Femeile primesc bonusuri de 1 şi de 8 martie. În fine, dacă faci şi curăţenia de primavară şi indepărtezi praful şi obiectele care par de prisos în lumina crudă a soarelui, viaţa pare să aibă alt orizont. Ne amuzăm cu zilele babelor şi apoi cu cele ale moşilor.

Tot acum ne ocupăm şi de cele sfinte ; pe 9 martie sărbătorim  Ziua celor 40 de Sfinţi Mucenici şi ne pregătim şi de pomenirea morţilor. Unii beau 40 de pahare de vin în această zi, iar cu vinul rămas stropesc livada şi grădina, iar pe vremuri, ţăranii scoteau plugul în brazdă. De ziua sfinţilor mucenici, mama făcea delicioşii colăcei pe care îi mâncam fără să clipesc.

Primăvara dă semnalul că trebuie să începem grădinăritul : să îndepărtăm buruienile, să semănăm, să îngrăşăm pamântul . Altfel, se ştie, grădina va fi stearpă. Nimic nu se face la întâmplare în grădină, totul se planifică : spaţiul, timpul, resursele, profitul.

Profitul se calculează în hrană şi în frumuseţe (o altfel de hrană).  Nimic nu se compară cu lecţia pe care ne-o oferă natura în fiecare an. Este o lecţie completă şi complexă : de management (tocmai ce am vorbit despre planificare şi despre profit), de estetică şi de morală. Apoi, nu trebuie să uităm ca prin munca noastră ajutăm la supravieţuirea lumii mărunte a insectelor, a zburătoarelor de tot felul, ceea ce adaugă o semnificaţie în plus rezultatelor muncii în grădină.

Pare copilăresc, simplist sau banal ? Probabil. Dar e cert că uităm prea adesea  morala metaforei lui Voltaire, care,  în urma tuturor experienţelor trăite în « cea mai bună dintre lumile posibile », după cum îi spune adesea maestrul Pangloss lui Candide, are înţelepciunea de a conchide : « mais il faut cultiver notre jardin ».  E prea importantă grădina, ca să o abandonăm.  Cultivarea grădinii e modul prin care putem scoate la iveală ce e mai bun in noi, e calea spre fericire. Fericirea simplă, fără zorzoane, panglici şi catifea. Cultivarea grădinii este mai mult decât o metaforă sau morala unei metafore, ea poate fi salvarea noastră sau sacrificiul suprem.