Stanca sta-n castan ca Stan

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Speranţa e salvare. Dar tot ea pune capac. Ho, nu vă speriaţi, că n-am de gând să poptămăşesc în acest articol, spre hazul cititorului. Spun un lucru simplu. Dacă nu am fi însufleţiţi, de la începutul civilizaţiei, de năzuinţa asta, de „mai bine“, de „mai frumos“, nici civilizaţia de care vorbesc n-ar fi răzbit.

Însă aceeaşi atitudine ne interzice, apoi, să percepem realitatea care se transformă în jurul nostru, dar nu în direcţia visată. Căderea guvernului Ponta şi înscăunarea guvernului Cioloş ţin de această visare. Dacă ţineţi minte, strada şi Piaţa s-au trezit, în 24 de ore, fără obiectul muncii. Numai aşa a izbutit dl preşedinte să schimbe un guvern fără să încalce Constituţia. În entuziasmul, panica generale, puţină lume a înţeles că un guvern de „tehnocraţi“ e unul de executanţi, ceva în genul maiştrilor care pun petice la anvelope sau care înnădesc cu sârmă ţeava ruptă. Voinţa „specialiştilor“ va trece întotdeauna prin sita Parlamentului, acolo unde direcţiile şi prieteniile politice pun muzica. Abia când ajungi la buget vezi că afară-i vopsit gardul şi-năuntru-i leopardul.

Cum arată leopardul ăsta? Cam pestriţ la maţe şi la blană. Jumate normal, jumate cu idei aduse de acasă. Între iniţiativele educaţiei şi culturii, pe de o parte, şi ciudăţeniile finanţelor, pe de alta, sunt ani lumină sau ani întuneric distanţă. Cu toate astea, toţi sunt experţi, specialişti, somităţi, valori. Să exemplificăm cu o situaţie tragică românească: salariul de bază minim brut pe ţară e de 1.050 de lei. De el beneficiază un milion şi jumătate de angajaţi. O treime, la stat, două treimi, în privat. Ce semnifică el, pe limba noastră? Păi, faptul că avem un milion şi jumătate de nefericiţi, o treime din totalul angajaţilor, care trăiesc (atenţie!, muncind) la limita de jos a sărăciei! Ce crede despre asta dna Anca Dragu Paliu (ministrul Finanţelor)? Simplu: cică în Brazilia, Rusia, India, China şi Africa de Sud „sunt săraci şi mulţi şi toţi ştiu să facă câte ceva pe doi lei“, spre deosebire de „românul nu mai face de ceva vreme“ şi în capul căruia se uşurează respectivii. Pentru ştiinţa dnei ministru, în ţările dezvoltate, săracii ăştia care fac orice pentru un bănuţ sunt doar excepţia, nu regula. Nu există societate prosperă cu batalioane de sărăntoci şi nici dezvoltare industrial-economică cu buni la toate. În schimb, aceeaşi duduie priveşte cu un zâmbet superior creşterea veniturilor SRI şi Armatei (ramuri intens productive), cu 20, respectiv 48%. Ca mai toată lumea din partea prăpăstioasă a dreptei, dna ministru crede că e bine când macroeconomia duduie, iar salariaţii se târâie.

O fi acea frică religios-compulsivă faţă de bau-baul modern: să nu plece modern şi să ne ia ghetuţele. În urmă cu câteva zile, dna ministru voia să aplice acelaşi principiu şi Bisericii. Harşt, tăiem fondurile! Iaca poznă: ne s-a putut. Numai ce şi-a ridicat sprânceana Daniel şi rapiţa, moft! Prin urmare, singurii rămaşi în pom, cu venituri care, raportate la puterea de cumpărare, ating cam jumătate din valoarea anului 2008, sunt ăi de muncesc non-stop. Un milion de furnicuţe cuminţi la patron. Frumoasă ţară. Veniţi aici, băieţi, în România veselă, că stat mai galanton cu patronii mari, mai rar. Iar dacă vă deranjează micii proprietari ori micii întreprinzători fiţi pe pace! Doar să ceară patria niscaiva sânge proaspăt, şi iute le dăm buzunar!

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite