România, lider european în creștere economică. Lecțiile unui succes și viitorul pe care îl putem construi

Un grafic recent realizat de Amazing Maps, pe baza datelor Statista, arată limpede ceea ce poate părea, la prima vedere, surprinzător: România a înregistrat cea mai mare creștere economică din Europa între 2000 și 2022, adică un un spectaculos 788%!

Este o realitate statistică, dar nu numai, ce confirmă, dincolo de orice retorică, dincolo de cei care se duc la petreceri la ambasada Rusiei sau fac baie în apă înghețată...., că drumul nostru european a fost și corect și profund transformator și, mai mult decât atât, a fost singurul care ne-a garantat securitate și o prosperitate tot mai reală, tot mai răspândită.

Această ascensiune, care nu s-a produs în izolare sau peste noapte, este rezultatul unui proces complex, de integrare europeană, de reforme economice, deschidere spre piața liberă, atragerea de investiții și absorbția de fonduri europene fără de care, este clar ca lumina zilei, am fi rămas mult în urmă. Fiecare etapă din acest traseu, de la statutul de țară candidată până la beneficiile accesului la piața unică și fondurile de coeziune a contribuit la această transformare structurală.

Investițiile directe străine au adus tehnologie, ne-au adus know-how, locuri de muncă și lanțuri de producție integrate atât la nivel național cât și la nivel european sau, în unele cazuri, global. Da, avem azi companii românești integrate în lanțurile globale, inclusiv în industria auto americană! La rândul lor, fondurile europene au finanțat autostrăzi, spitale, școli, rețele de apă și canalizare, digitalizare, centre de afaceri și startup-uri.

În acest context, exporturile României au crescut exponențial, iar clasa de mijloc, esențială într-o democrație, s-a consolidat.

Dar haideți să vedem ce nu este acest succes, ce nu reprezintă el, în ciuda valului constant de manipulare la care încă suntem supuși, mai ales în mediul online.

România nu a fost ’furată’, așa cum clamează cinic și fals și ticălos unii promotori ai narativelor anti-europene. Dimpotrivă. România a fost invitată, susținută și sprijinită să urce pe o scară economică la care nu avea acces în 1990, la care atunci visam dar nu știu cât de mulți speram cu adevărat.

Nu ni s-a dat nimic pe gratis, să fie clar, și nici nu am căutat pomeni de la nimeni, dar am avut acces la oportunități pe care, în ritmul nostru, e adevărat, le-am valorificat ca țară și ca națiune. Și, desigur, am avut parteneri cu care am împărțit beneficiile, rodul investițiilor și al muncii!

Agenții Moscovei din România și, din păcate, unii politicieni cu agende naționalist-populiste, încearcă să rescrie povestea dezvoltării noastre dar realitatea îi contrazice. Apartenența la Uniunea Europeană, casa noastră naturală, este cea care ne-a adus prosperitate, nu a îndepărtat-o. Desigur, nu vă așteptați de la trădători să recunoască asta.

România, așadar, a crescut enorm, dar această creștere, și trebuie spus, nu a fost uniform distribuită.

Disparitățile regionale, deși nu sunt specifice doar țării noastre, sunt încă profunde, iar zonele rurale și orașele mici rămân vulnerabile. De asemenea, exodul tinerilor din acele locuri, sau chiar din țară, și presiunea pe sistemul public sunt provocări reale. Tocmai de aceea, lecțiile acestei perioade de succes trebuie consolidate.

Eu cred că trebuie să continuăm reformele începute, cu mai multă ambiție și mai puțin oportunism, că trebuie să folosim inteligent noile fonduri europene din PNRR, Politica de Coeziune, Pactul Verde, iar asta nu doar pentru infrastructură, ci și pentru educație, inovație sau sustenabilitate.

Mai cred că trebuie să susținem acerb, cu ambiție, antreprenoriatul local, competitivitatea și digitalizarea, să investim într-o administrație performantă care să existe nu pentru sine ci pentru contribuabili, ca să putem duce dezvoltarea în toate colțurile țării.

Dar înainte de toate, România trebuie să continue în această direcție.

UE nu este perfectă, dar este cadrul în care țări precum a noastră au șansa de a se dezvolta în pace, cooperare și competitivitate. Suntem parte din cea mai mare economie democratică a lumii. Suntem parte, aș spune, dintr-un proiect de civilizație care și-a dovedit, și peste secole, dar mai ales în ultimele decenii, viabilitatea. Este un fapt de necontestat pentru orice om de bună-credință.

Privind în urmă, vedem de unde am plecat. Privind în jur, înțelegem unde suntem. Dar privind înainte înțelegem că tot ce am realizat trebuie apărat, aprofundat și dus mai departe. Acestea sunt lucruri pe care nimeni nu le poate face și nu le va face în locul nostru. Sunt lucruri care depind de noi, de voința noastră, de modul în care vom ști să fim uniți, să nu ne lăsăm dezbinați și să avem, înainte de toate, mândrie, ambiție și o sete reală de pune România, și pe noi înșine, acolo unde ne este locul, adică între țările de frunte ale Europei.

O spun mereu: putem realiza acest lucru! Avem nevoie să credem și avem nevoie să ne mobilizăm. 

Vestea bună, dragi cititori, este că nu ar fi prima dată în istorie când facem asta.