Priorităţi pentru viitorul ministru al Educaţiei

Preşedintele Iohannis şi-a cerut iertare pe 1 decembrie pentru eşecul proiectului său de suflet, România Educată: „Ştiu că am făcut greşeli, unele alegeri în care am investit speranţă şi încredere nu au trecut testul timpului, iar pe unii dintre dvs v-am dezamăgit. Vă cer iertare pentru că de-a lungul timpului am luat decizii care v-au nemulţumit şi pe care, cel mai probabil, nu le-am explicat suficient”.

FOTO Arhivă

Viitorul ministru al Educaţiei, posibil Ştefan Pălărie de la USR, are o sarcină extrem de dificilă: să treacă de la România Educată la o şcoală de care România are într-adevăr nevoie.

Singur nu poate face această trecere, iar personalul din minister ne-a arătat timp de 35 de ani ce poate face. Soluţia este să apeleze la echipe de specialişti externi, care au demonstrat de a lungul anilor că ştiu de ce are nevoie şcoala românească.

Recentul episod legat de alegerile prezidenţiale, în care Călin Georgescu şi George Simion au obţinut 3,5 milioane de voturi, ne arată cât de vulnerabilă este şcoala românească, şi prin consecinţă poporul român, la provocările timpului.

O şcoală nu este bună sau rea în sine. Este bună atunci când răspunde nevoilor societăţii într-o anume etapă a evoluţiei sale.

Societatea românească se confruntă astăzi cu provocări mari şi dificile: globalizarea, mobilitatea persoanelor- marfurilor-ideilor, comunicarea,  explozia tehnologiilor, digitalizarea, situaţia geostrategică a României, apartenenţa la UE şi NATO.

În loc să se adapteze la aceste noi provocări, şcoala românească a rămas încremenită în tiparele anilor 70-80, de aici dificultatea imensă de a sări etape şi de a o aduce la zi.

Sistemele sociale, în particular cel educaţional, sunt inerţiale şi conservative. Este şi bine şi rău. Bine pentru că nu plonjează în aventuri cu final necunoscut, rău pentru că opune rezistenţă atunci când se impun modificări şi transformări majore. Depinde de viitorul ministru să explice populaţiei şi personalului din învăţământ de ce este nevoie de transformări profunde în şcolă românească de azi.

Este suficient să ne uităm la ce şi cum învaţă elevii în şcolile din ţări avansate la acest capitol, pentru a afla ce lipseşte şcolii româneşti. Şi la clasamentele internaţionale, în care România se clasează pe ultimul sau ultimele locuri, dacă ne referim la PISA. În România a predominat frica de sindicate şi grevele profesorilor, astfel încât nimeni nu a îndrăznit să schimbe ceva, ce n-ar fi fost pe placul sindicatelor şi profesorilor.

Şcoala trebuie să se plieze pe nevoile, talentele şi înclinaţiile elevilor, nu invers. Şcoala noastră este acum  Patul lui Procust, un malaxor în care intră toţi elevii şi scapă cine poate și cine are bani de meditații. 

Curriculumul şcolar

Este şi acum în tiparele de acum 50 de ani, cu excepţia introducerii informaticii. În rest, aceleaşi materii, aceleaşi programe, ca şi cum lumea n-ar fi evoluat. Curriculum actual nu ţine cont de capacitatea elevilor de a înţelege lucruri diferite la vârste diferite, de utilitatea abilităţilor căpătate în şcoală pentru lumea reală actuală, nu cea din urmă cu 50 de ani.

La şcoală trebuie să înveţi să ştii, să faci, să fii, să trăim împreună, cum spunea Jacques Delors. Curriculumul trebuie să aibă patru dimensiuni: conceptual-teoretică, aplicativ-practică, trans disciplinară, generatoare de învăţare continuă.

Toate observaţiile şi opiniile specialiştilor şi oamenilor care înțeleg menirea şcolii au rămas fără ecou.

Cu mulţi ani în urmă (în 2017) am semnalat că noţiunile învăţate de elevii de clasa a V-a la disciplină biologie sunt noţiuni de facultate, nici măcar de liceu.

Exemple: Biotop, factori abiotici, biocenoză, ecosistem, biom, apă salmastră, eclozare, poichiloterme, homeoterme, fotosinteză, lanţuri trofice, reţele trofice, categorii trofice, descompunatorii, simbioză, camuflajul, mimetismul, crustacee, polenizare, substanţe organice, germinare,  nutrienţi, graminee, moluşte, protozoare, humus, artropode, endemic, angiosperme, acicular, gimnosperme, plancton, canibalism, debit, planarie, relict, submers, troglobionte, troglofile, calcar, fosile, plaur, grind, fitoplancton, zooplancton, detritus, epifite, prehensil, heterotrofă, autotrof, saprofite, agent patogen, protiste, euglenă, pigment clorofilian, hife, miceliu, ruginile, tăciunii, mâlurile, rizoizi, rizom, cormofite, spongieri, celenterate, cefalopode, artropode, chitină, monotreme, pinipede, placentare, marsupiale, heterotrofe, saprofite.

Nimeni nu a mişcat un deget. Aceleaşi noţiuni se învaţă şi acum, deşi ar îngrozi orice profesor şi specialist din alte ţări. Acesta este motivul pentru care îl sfătuiesc pe viitorul ministru să apeleze la echipe de profesori cu experienţă la catedră, care ştiu ce pot şi ce nu pot învăţa elevii.

Planurile cadru ar trebui să conţină maximul 6-7 discipline în Trunchiul Comun, 6-7 la CDȘ  (alegerea şcolilor şi elevilor), ore de aprofundare şi remediere, plătite şi efectuate cu un număr redus de elevi. Fiecare elev împreună cu părinţii aleg ce discipline din CDȘ li se potrivesc mai bine. Elevii trebuie să obţină la finalul şcolii competenţe, care înseamnă cunoştinţe, abilitati-aptitudini şi atitudini, o scară de valori. Nu doar cunoştinţe, cum greşit se înţelege acum.

Cel mai simplu mod de a avea un curriculum la nivelul cerinţelor epocii actuale este să ne uităm la cum au procedat alte ţări în modernizarea curriculumului.

Evaluarea

Este esenţială pentru a şti cum stăm. Altfel nu putem lega salarizarea de performanţă și de realitatea din fiecare scoală.

Am propus de multe ori ca mijloc de evaluare măsurarea progresului şcolar al elevilor, cu ajutorul aplicaţiilor informatice. Explicaţii detaliate aici.

Fără să ştim unde suntem şi cum stăm nu se pot lua decizii de remediere şi răsplată a profesorilor, şcolilor şi directorilor care au un progres şcolar al elevilor mare sau foarte mare.

Administrarea sistemului de învăţământ

Directorii de şcoli nu au acum pârghiile necesare pentru a asigura o şcoală de succes pentru comunitatea pe care o deserveşte. Ar fi necesară desfiinţarea Inspectoratelor Şcolare, şi atribuţiile acestora să revină directorilor de şcoli. Şcoala să angajeze şi concedieze profesorii care nu răspund cerinţelor comunităţii.

Evaluarea să fie realizată de către agenţia naţională ARACIP, folosind o platformă digitală specială. Baza materială să rămână în continuare la primării, pentru că presupune cheltuieli mari care cad în sarcina comunităţilor.

În Consiliile de Administraţie ale şcolilor majoritatea trebuie asigurată de părinţi, cei mai interesaţi ca elevii să primească o educaţie la nivelul provocărilor cu care ne confruntăm.

Sunt multe de spus, le-am spus de a lungul anilor, oricine doreşte să afle le poate căuta sau solicita la autor.