Când merele devin operă de artă

Gioconda imprimată pe un măr FOTO fr.radiomelodie.com

V-aţi întrebat vreodată ce gust are Marlyn Monroe sau cum este să muşti din părul lui Bob Marley? Ei bine, francezii au găsit soluţia acestor dileme (pofte?!) şi au inventat, de mai bine de un secol, merele imprimate.

Cu ocazia unei mari sărbători dedicate grădinilor şi savorilor, fructul interzis se expune astăzi precum o bijuterie într-o inedită expoziţie inaugurată în cadrul grădinilor fructifere de la Laquenexy, în regiunea Moselle din nord-estul Franţei. Timp de două zile, vizitatorii au putut admira peste o sută de mere care, sub forma unui medalion aplicat pe suprafaţa fructului, reproduc chipul a numeroase personalităţi şi vedete din lumea întreagă. De la Bob Marley, Elvis Presley, Zinedine Zidane, Gioconda şi până la celebra fată cu cercel de perlă, aceste mere excepţionale sunt rezultatul unei colaborări franco-japoneze unice în lume.

O tehnică ancestrală

O invenţie inedită, o tehnică simplă şi naturală, un efect artistic surprinzător, cred că a venit momentul să aflăm cum se transformă merele în opere de artă... Tradiţie de origine franceză, merele imprimate au fost expuse pentru prima oară în cadrul Expoziţiei Universale din 1900, în pavilionul dedicat agriculturii. Exclusiv naturală, bazată pe controlul procesului de colorare al fructului, această tehnică a atins apogeul în secolul al XIX-lea în livezile din Montreuil-sous-Bois, oraş situat în regiunea pariziană şi renumit deja pentru producţiile sale fructifiere.

Alegând cu atenţie culoarea mărului tânăr, încă din luna iunie, fructele sunt îmbrăcate în saci de hârtie care împiedică procesul de colorare al fructului. Cu alte cuvinte, acesta va creşte păstrându-şi culoarea albă ceea ce, ulterior, va permite aplicarea eficientă a matriţei dorite. După trei luni, merele sunt gata să primească şablonul, aplicat asemeni unui abţibild şi care sub puterea soarelui, prin efectul bronzării, rămâne pe coaja mărului, liniile negre ale desenului devenind albe. Expuse direct sub lumina soarelui, în mai puţin de două săptămâni, merele îşi regăsesc astfel culoarea roşie şi se transformă, în mod natural, în opere de artă suspendate pe crengi înverzite.

Lăsată uitării timp de mai multe decenii, această tehnică a fost reinventată în anul 1970 în Japonia, în prezent fiind practicată în lumea întreagă doar în trei situri: „le Potager du Roi” de la Versailles, „Apple Park” din oraşul Hirosaki, în nordul Japoniei şi „Les Jardins Fruitiers” de la Laquenexy, Franţa, unde, de exemplu, se produc anual peste 2000 de mere imprimate. De altfel, autorităţile din această regiune şi-au propus să facă din nou cunoscută tradiţia merelor imprimate, expoziţia din luna octombrie 2012 fiind un prim pas în acest sens.

Merele, ca obiecte de lux

Aşa cum spuneam anterior, japonezii sunt cei care au relansat moda merelor imprimate în anii '70, pentru a transmite celor dragi mesaje de bunăstare. În prezent, această tehnică face din nou furori în Ţara soarelui răsare, unde un măr imprimat a ajuns să valoreze între 300 şi 500 euro, fiind vândut la licitaţii chiar şi pentru mii de euro. Interesant este şi faptul că, tot în Japonia, merele sunt considerate un produs de lux: de o culoare şi formă perfecte, se spune că merele se degustă precum caviarul.

La ora actuală, cel mai mare producător japonez de mere imprimate este Yoshihiro Sato, a cărui afacere prosperă în regiunea Tohoku, din nordul Japoniei. Prezent la recenta expoziţie, maestrul japonez, renumit pentru desenele sale minuţioase, de inspiraţie asiatică, a recunoscut că mărul său preferat este cel dedicat actorului Harrison Ford, în varianta „Indiana Jones”. Deşi pare surprinzătoare alegerea sa, gusturile nu se discută, dar a gusta un măr care valorează sute de euro este un subiect discutabil, mai ales în contextul crizei actuale.

Pentru o plimbare vizuală mai detaliată vă invit să daţi o fugă fie pe site-ul http://www.wat.tv/video/pommes-marquees-oeuvres-art-5aii1_2eyxv_.htmlm, fie la adresa http://www.republicain-lorrain.fr/moselle/2012/10/03/les-pommes-marquees-d-hirosaki-a-laquenexy.