Articole scrise de Constantin Iiftime
Pagina 2
fără imagine Să vedeţi ce vor păţi Antonescu, Ponta, MRU sau chiar preşedintele! În ultimii ani, Zoe Trahanache, bunicuţa din politica românească modernă, a zămislit-o, cum fac zeii, pe Honey. Honey Frankenstein, care are un gen de feminitate dotată cu o intelige...
fără imagine De câteva zile, Dan Diaconescu vorbeşte la toate televiziunile. A slăbit mult, chiar mă tem să nu cadă în direct din picioare. S-a întunecat la faţă şi mai mult, ca urmare a unei concentrări negative....
fără imagine Ca semne ale oboselii generale, nevroticele atitudini de NU sau DA continuu s-au instalat peste România politică. Am compus o rugăciune, ca măcar atitudinea NU să se amâne....
fără imagine Îl ştiţi pe Niculăeş, „omul năcăjit”, din satul românesc de altădată? Nu-l ştiţi? Citiţi Sadoveanu. Eu l-am revăzut şi, la urmă, mi-a spus ce i s-a întâmplat ciudat în satul lui....
fără imagine Uimirile care ni le produce Basarabia pot fi o buna introducere la conceptul de inimă pustie a românului.
fără imagine Se dedică domnului preşedinte Traian Băsescu, totuşi, cel mai longeviv ministru postcomunist al Transporturilor.
fără imagine A fost un principiu sănătos și puternic în anii '50. El i-a înfricoșat pe români, dar a clădit și o țară plină de fabrici. Industrie în trei schimburi, stațiuni de fortificare a sănătății și închisori. Fără biserici....
fără imagine Evoluăm, cred, prea repede pe o cale nouă şi la voia întâmplării. Ne mână ceva înapoi, înainte, în lături. Am mers iute de la stânga la dreapta, apoi, de la dreapta la stânga, după cum ne sunt furnizaţi conducătorii. Ei ne cer totul. Nu suntem exaspe...
fără imagine De fiecare dată când vine un guvern nou, Statul, slăbit, apare ca o fantomă din văgăunile patriei. Curios cum se ascunde statul naţional - ce cuvinte puternice! -, iar birocraţia lui huzureşte mai departe în văzul lumii....
fără imagine Căldura verii, sper, a făcut ca-n trupul politicii noastre să se producă o mulţime de legături ciudate, încât o intuiţie sănătoasă nu le poate percepe. Nu vorbesc de raţiune....
fără imagine Tare aş vrea ca acest referendum să nu fie anulat! Să coboare pacea şi omenia, ca o boare, în această vară. Să nu ni se mai ofere cuvenitele picături de venin. Ne-am obişnuit deja cu otrăvurile şi canicula....
fără imagine Acum că tata fusese îngropat, iar mama şi-a retras dintre noi, tăcută, cum era, haosul ultimei bătrâneţi, m-am apucat să scriu poezie....
fără imagine Am fost zilele acestea într-un bloc de fiţe. Portar tânăr, cu o figură relaxată, pus pe glume. Nu-i mirosea gura şi nici hainele. Apoi geamuri fumurii şi bucăţi grase de marmură....
fără imagine Vai, în al nostru ţinut, duioşia şi ucigaşul resentiment au ajuns să se înfrunte la sânge. Amândouă stările naţionale s-au infiltrat în politică şi ies pe rând, din câte un loc necurat, lucrând ziua şi noaptea împotriva oamenilor....
fără imagine Noul revizor urma să vină şi la Botoşani în primele după alegerile primarilor.. Suntem încă la începutul verii, iar vremea se menţine prea blândă şi luminoasă. Undeva, şi această lumină blândă, aparent fără nici o ameninţare, era bine monitorizată în...
fără imagine „În anii '50, spaima a decăzut de la înălţimea ei de fiară căzută printre noi, din afara lumii noastre, una metafizică sau religioasă....
fără imagine Serile de poezie la care fusese invitat se chemau prima „Sex", iar a doua, „Alcool". Cele două teme nu-i mai creau probleme. După 20 de ani, cele două cuvinte îi spuneau ceva despre o suferinţă generală. O suferinţă a sincerităţii în van a oamenilor ...
fără imagine Realitatea străzii, uneori, e plină de bătrâni şi de adolescenţi, alteori de oameni fără mulţumire, care vibrează de nevroze. Oamenii au multe libertăţi, dar nu-s fericiţi. Uneori, şi un lucru neînsemnat poate să-i dezechilibreze....
fără imagine În urmă cu trei ani, un prieten englez m-a rugat, în stilul lui foarte sobru, să găsesc o fetiţă de 5 ani pierdută în România. Nu avea nici măcar certificat de naştere. Mama ei, aflată la Londra, o căuta cu disperare. Nu ştiam ce istorii ciudate avea...
fără imagine Poezia, cu modele ei, pe care le respectă strict, arată, privită de aproape, ca o fremătătoare casă cu mai multe surori. Felul cum se împacă între ele aceste mode, sau cum se nasc în istorie, scoate în evidenţă drame sau complexe de structură intelec...
fără imagine De fiecare dată, când se schimba guvernul, lumea intra în panică. Lumea puţină a celor cu bani şi cu putere. În acelaşi timp, peste tot, erau aşteptaţi să sosească noii guvernanţi. Cei noi, bine odihniţi, voiau să-şi mănânce tihniţi friptura şi să ai...
fără imagine Acum, că toţi ştiau ce avea să se întâmple, se prefăceau că în tabăra lor va fi bine, că vor fi iar fericiţi. Guvernul fusese întărit cu oameni tineri din zona celor puternici şi tăcuţi. Cei slabi urmau să fie sacrificaţi fără cruţare....
fără imagine Prin 1992, toamna, la Bulina Roşie, veneau timizi, la peţit, mari politicieni. Şi cum veneau, cu secretari sau secretare, cu genţi burduşite de hârtii, erau cazaţi mai întâi în Hală. Imediat, puneau mâna la ochi sau la nas. Printre degete aruncau pri...
fără imagine Din ce în ce mai des mi se așază un intelectual pe umăr. Pesemne a scris repede cărți despre îngeri. A ținut post negru pentru niște păcate numai de el știute, după aceea s-a rugat mult-mult. Așa a ajuns să fie când vrea nevăzut....
fără imagine Prin anul 2004, pe tatăl meu, ţăran din Botoşani, îl atinseseră mari disperări. Eram în Gară, pe picior de plecare. În Gara de Nord, pentru noi, provincialii, a existat mereu o tensiune prea mare în aer. Băusem cafele. Tata mâncase, hăpăind vulgar, m...
fără imagine Din ce în ce mai mult, România mea seamănă cu o babă năucă. Se plimbă toată ziua, ca să aibă linişte în psihic, şi flutură în urma ei o pungă de cârpă....
fără imagine Serghei Vladimirovici Putin trăia, în anii '50, într-un sat foarte sărac din ţinutul Sucevei. Era un loc plin de ruşi, armeni, ţigani şi puţini români. Comunismul era în mâinile KGB-iştilor. Pe nimeni nu-l mai interesa această amestecătură cu cei de ...
fără imagine La cinci dimineaţa, ca de obicei, sună deşteptarea. Denis Denisovici sări din bârlog şi se îmbrăcă cât putu de simplu. Apoi, urmând labirintul scărilor celor două etaje, ajunse în beci. De cum intră, se opri brusc - Ah!, ce bine-mi destind aici nervi...