Articole scrise de Cătălin Sava

31 de zile astăzi până la Festivalul Enescu 2019. Cum stăm? Ca de obicei, cu bune şi rele. Un preview în 19 puncte, cu plusuri & minusuri şi ceva aşteptări, dorinţe şi speranţe.

S-a vorbit puţin în România despre triplul compact-disc realizat în octombrie la Hänssler Classic, cu integrala creaţiei enesciene pentru pian solo, o înregistrare de excepţie ce va fi lansată astăzi, 3 decembrie, la Bucureşti, în Aula Palatului Cant...

Orice spectacol de muzică contemporană e uşor inhibitor pentru publicul de concert tradiţional românesc. Motivele sunt lesne de găsit în cultura muzicală a celor care încă mai merg astăzi la Operă sau Ateneu sau în orice sală de concerte şi modul în ...

Feeling meh – e una dintre găselniţele marelui ecran şi forum virtual care e Facebook, invenţia cronofagă ce ne-a subjugat astăzi aproape pe toţi cu o dependenţă pasiv-agresivă, mai puternică decît alcoolul sau tutunul după cum spun specialiştii....

O iubesc de mult pe Janine. E o relaţie veche şi aşezată, mărturisită public cu voce tare. O iubire fără năbădăi şi fără nici un fel de condiţionări. Trebuie spus că şi soţia mea ştie de amorul ăsta unilateral, şi-l tolerează înţelegătoare....

Muzica lui Enescu, cântată magnific. În care incredibila energie a tînărului dirijor rus şi minuţiozitatea ştiinţei sale muzicale au transformat spaţiul sonor al monumentalei partituri care e Simfonia a III a de George Enescu într-o muzică extraordin...

Câteva, puţine momente pînă la cadenţa finală a ediţiei 2015 a Festivalului Enescu. Una minunată, ca întotdeauna cu plusuri şi minusuri, cu fericiri şi dezamăgiri intime pentru fiecare, cu ore de muzică încântătoare şi interpreţi de legendă pe care n...

44.00 Finale partea I: Cascade de aplauze la sfârşitul bisului lui Xavier Phillips. Mă ridic să plec, nu pot sta la Brahms. Uneori, înţelegi mai bine întregul când derulezi pe bucăţi, înapoi. Solistul primeşte ceremonios un trandafir de la o doamnă c...

„Elektra” lui Strauss îşi are originea în epoca excepţională în care creativitate artistică se emancipează brusc din cămaşa de forţă a conceptualismului ce a dictat mult timp o anumită idee de ”frumos”. Atmosfera de libertate degajată de muzica lui S...

Multe nume de rezonanţă s-au perindat în Capitală în acest sfârşit de săptămână la Festival. Iar puţinele noastre săli bucureştene au fost adevărat cîmp de bătălie pentru greu încercaţii melomani care-şi respectă cu sfinţenie încărcata agendă zilnică...

Rapsodia în La Major, Vox Maris, Intermezzi op.12 pentru orchestră de coarde în Re Major, Simfonia a IV a (orchestraţie Bentoiu), Simfonia de cameră op.33, Patru lieduri (orchestrate de Erich Bergel), melodie pe versuri de Fernand Gregh op.19 no.4,  ...

Buluceală mare la Ateneu. E puţin trecut de ora 17.00 şi organizatorii roagă de vreo trei ori publicul să se aşeze. Şi bineînţeles, să nu fotografieze sau să înregistreze. La cererea ei expresă. E o nebunie cu telefoanele astea care fac de toate....

Catone in Utica. Incredibile jerbe vocale, cu o orchestră magnifică şi cu o imensă pasiune  în cântat, o muzică galantă da capo al fine, prin însăşi substanţa sa şi, mai ales, prin modul în care prinde viaţă prin vocile acestui veritabil clan celebri...

Există un soi de fatalitate de Mioriţă în seninătatea cu care noi, românii acceptăm nereuşitele. Ghinion, asta e situaţia. Mergem mai departe, cu acel neaoş „se poate şi mai rău“. Noroc cu muzica. La scară istorică, neizbânzile au, nu-i aşa, grade de...

Şi iată că Sfânta Cecilia, venerată patroană a muzicienilor, ne-a răzbunat pe noi toţi adoratorii ei, într-o sâmbătă noapte, în plin festival Enescu. Protectoarea cântăreţilor, compozitorilor şi poeţilor, patroana muzicienilor şi apărătoarea melomani...

Muzica de cameră. Nu poţi face apologia unei dependenţe ineluctabile. Poţi doar învăţa să trăieşti cu ea. Chiar dacă e o cenuşăreasă. Sau, tocmai de aceea....

E de înţeles starea de frenezie după memorabila întâlnirea cu un ansamblu ca Berliner Philarmoniker. O orchestră perfectă, înspăimântător de exactă în interpretare, de la întreg până la ultimul amănunt din partitură. Dar muzica, această muzică, nu-i ...

Corina Belcea putea face cu uşurinţă o remarcabilă carieră solo. La fel ca Janine Jansen, Julia Fischer sau Niccola Benedetti, doar trei mari nume din generaţia ei.  De ce, cu toate datele posibile pentru a ajunge acolo, să nu aspiri la toată lumina ...

Primele două zile din seria Mari Orchestre au aparţinut Israel Philarmonic Orchestra, cu Zubin Mehta la pupitru. Dirijorul indian  a condus două programe de forţă pe scena Sălii Palatului, în două seri consecutive. De fapt, nu a condus. Suveranii nu ...

Cea mai frumoasă formă de prietenie e muzica de cameră. O prietenie care, cu siguranţă, începe dinainte de concert. Prietenia în muzică, în forma ei cea mai elevată, e o relaţie metamuzicală în sensul platonician al grecescului dialectiktike . Cea ma...

A început Festivalul Enescu. Cu două lucrări şlagăr, cu aplauze frenetice, cu  sala plină pînă la refuz, cu mulţi politicieni şi câteva huiduieli la intrare, cu multe flori şi doi bodyguarzi la scenă. Debutul, sub bagheta lui Kristian Jarvi, un dirij...

Enescu vine! Să ne amintim dincolo de rectificări, spaime, promisiuni şi vorbe mari sau buzunare goale, şi ce speciali suntem în lume că l-am avut pe Enescu! Cel mai mare fenomen muzical după Mozart, cum l-a numit Pablo Casals. Şi că o să-l mai avem!

A fost incredibil de greu. Dar am reuşit. După o luptă acerbă, l-am întâlnit pe Maestru 14 minute memorabile, cu doar câteva ore înaintea primului concert din seria unică a celor 7 (şapte!) pe care acesta a avut marea gratitudine de a le oferi în pre...

Al doilea recital din seria integralei beethoveniene pentru pian şi vioară, unul dintre proiectele admirabile ale Centrului Cultural Media Radio România, a prezentat publicului bucureştean alte trei sonate din ciclul de zece scrise cu mai multe inter...

„Mozart in the jungle” poate fi o poveste despre glorie, sex de conjuctură şi drog dealing, dar poate fi şi povestea despre împlinirea viselor  în spatele cortinelor care separă publicul de lumea misterioasă şi dură a muzicii clasice.. .Nu pot decât ...

Je suis Fazil. Cu toată abundenţa asta brusc franţuzită din presa românească şi internaţională a conjugării lui je suis or, după caz, je ne suis pas, am ales şi eu astăzi să "je suis." Şi sunt Fazil. Je suis Fazil. Nu aşa, la întâmplare: Fazil ar put...

„Joe” pentru prieteni şi întotdeuna „Mister Joe” pentru elevi, Josef Gingold a fost un vechi şi minunat violonist, profesorul iubit al lui Joshua Bell şi a altor cîţiva zeci de violonişti de talie mondială, muzician de la a cărui trecere la cele veşn...

Soprana Rachel Willis-Sørensen, 30 de ani, SUA şi tenorul Mario Chang, 24 de ani Guatemala sunt câştigătorii celor două premii întâi, în valoare de 30 de mii de dolari, la prestigiosul concurs internaţional vocal Operalia, desfăşurat în această dimin...

The Playlist - Ioachimescu & Maxim, un recital arc peste timp construit clasic pe cîteva bijuterii ale repertoriului dedicat flautului, de la Bach la Benjamin Godard, trecând prin obligatoriile partituri latine şi franceze....

„E un soi de hipnoză care vine din efluviile magnetice ale artei sale dirijorale. Urmărindu-l îl simţi în permanentă căutare a sensului muzical prin tempo-ul just, un tempo unic aproape pentru fiecare măsură nu pentru întreaga mişcare. Iar orchestra ...

..e important să ne amintim că rigoler în franceză, familiar rigolo, ne îndeamnă la ironie, la multă ironie. Tucidide:  singura constantă a istoriei e comportamentul uman....

Mesajele de Anul Nou ale milioanelor de telespectatori ai Concertului de la Viena vor fi postate în direct, în acordurile celebrului vals An der schönen blauen Donau , pe ecranul uriaş a ceea ce numim Social Media.

A fost o bucurie să urmăresc Requiemul lui AD pe scena Ateneului Român, o partitură nedrept de rar cântată în concert, peste tot în lume, nu doar în România în dauna altor opusuri din creaţia vocal simfonică requiem, care şi-au câştigat statutul de h...