Pomul tradiţional, predecesor al bradului de Crăciun. Cum arăta elementul decorativ care împodobea casa tradiţională în prag de sărbătoare
0Simbol al Sărbătorilor de Iarnă, bradul de Crăciun a avut un predecesor în unele comunităţi din mediul rural. Unul confecţional manual, în care se împleteau simbolistica, imaginaţia şi priceperea meşteşugarului.
Pentru gospodarii din satele Sălajului, pomul tradiţional de Crăciun, unul confecţionat manual, era un element nelipsit din case în apropierea sărbătorii Naşterii Mântuitorului. “Obiceiul confecţionării pomilor tradiţionali de Crăciun este mai puţin cunoscut, întâlnit în special în satele codreneşti de pe Valea Someşului, unde a fost minuţios cercetat de profesorul Traian Rus de la Oarţa de Sus. În cercetările noastre privind acest obicei al confecţionării Pomilor de Crăciun, am constatat că acest obicei a fost practicat în aproape toate satele sălăjene şi diferă ca formă”, explică etnograful Olimpia Mureşan, de la Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă Zalău.
Potrivit spuselor sale, aceşti pomi se confecţionau în preajma Crăciunului, “când vechiul şi noul, sacrul şi profanul trebuiau să fie cumva împăcate”. Pomul de Crăciun era apanajul persoanelor de sex feminin, ei fiind manufacturaţi în casa unde existau fete de măritat. “Nu erau confecţionaţi la întâmplare, ci după un canon bine prestabilit, în care magia cifrelor îşi revendică forţa. Astfel, pe pomii de Crăciun întâlnim nouă sau 12 nuci, şapte flori din hârtie creponată sau trei lanţuri de prime”, explică Olimpia Mureşan.
Cercetările etnografilor de la Muzeul Judeţean Zalău au evidenţiat şase tipuri de astfel de pomi. Cel mai cunoscut şi mai des făcut era pomul de lampă, întâlnit peste tot în Sălaj. Lampa era împodobită cu flori din hârtie creponată şi lanţul de “prime”, un simbol al legăturii celor vii cu spiritele strămoşilor.
Numit şi Scaiu` Crăciunului, pomul de scai era un simbol al statorniciei şi amintea de patimile Mântuitorului, fiind împodobit de regulă cu nuci şi prime. "În zona Codrului, scaiul este o plantă de leac care alungă maleficul, coaja nucii simbolizeaz lemnul crucii, iar interiorul, miezul dulce al revelaţiei divine, care hrăneşte lumina şi o răspândeşte cu ajutorul uleiului din el", susţine etnograful.
Pomul de fasole simboliza curăţirea sufletului. Se confecţiona, de regulă, din trei cercuri din ramuri de salcie, suprapuse (unul la bază, altul la mijloc şi unul în partea de sus) ornamentat cu şiraguri de fasole înmuiată în apă şi floricele de porumb şi flori din hârtie creponată. Despre simbolistica acestor elemente, Olimpia Mureşan spune: "Cercul este un simbol al cerului şi tot ce ţine de latura spirituală. Salcia este planta care odată pusă în pământ regenerează, prinde viaţă, iar boabele albe de fasole simbolizează curăţirea sufletului. Ghirlandele de fasole intercalate cu şireaguri din floricele de porumb sugerează unitatea, comuniunea, în timp ce porumbul este un simbol al prosperităţii, al abundenţei".
Pomul de vâsc era asociat cu veşnicia. Vâscul fiind veşnic verde a devenit un simbol al nemuririi, având, totodată, şi funcţie terapeutică, o funcţie curativă. Pomul era realizat din crenguţe de vâsc luate din plopi sau meri, împodobite cu nuci şi prime din hârtie creponată.
Pomul din paie de secară avea o formă romboidală (romburile fiind un simbol solar care inserează un cumul de funcţii cu efect progresiv. fecunditate, fertilitate, belşug) şi era confecţionat din paie de secară, de aceeaşi mărime, înşirate pe aţă şi legate în aşa fel încât să formeze romburi. Era ornamentat cu flori multicolore din hârtie creponată.
Decorat cu prime din pânză sau haine rupte, pomul de pânză sau finet dezvlăluia îndemânarea femeilor, capacitatea acestora de a confecţiona pomi din ceea ce aveau la îndemână.
Pomii de Crăciun se agăţau de grinda casei sau se poziţionau deasupra mesei ori aproape de uşă. “Toţi aceşti pomi care înfrumuseţau în trecut casele, prin valenţele magico-ritualice, prin funcţiile de bază şi adiacente, prin sincretismul de limbaje evidenţiază universul magic al omului tradiţional sălăjean. Formele lor conice, romboidale, culorile multicolore, plantele verzi însufleţesc pomii de Crăciun”, punctează etnograful sălăjean. Ulterior, locul acestor elemente de sărbătoare a fost luat de crenguţa de brad sau de leandru, legată cu vârful în jos şi agăţată la pod, într-un colţ al casei. Abia apoi, a fost împodobit bradul.
Potrivit cercetătorului ştiinţific de la Muzeul din Zalău, oamenii au dedicat chiar şi o colindă pomului tradiţional de Crăciun:“Corinda Pomului”, care s-apăstrat în unele sate sălăjene.
“Colo sus, colo mai susu,
Susu-n dalbe o răsăritu,
Refren: Corinde-mi, Doamne!
Mândru pom o şi-nfloritu
Pă la pole-i poleitu,
La truptină-i zugrăvitu,
La stâlpari îi deapărtat,
La vârvoi îi lumina,
Lumină din trei făclii
Nu mi-s de de-ale trei făclii
Ce mi-s de trei zâle mai mari,
Una-i zâua de joi mare,
Una-i zâua Paştilor,
D-asta-i zâua de Crăciun!
Noi umblăm a corindând,
După fiul sfânt cercând,
Cercându-l şi nu-l d-aflând.
Că Isus nu se arată
Numa inimii curată”.
Vă mai recomandăm:
Din adâncul pământului, în expoziţie. Cum ajunge un obiect de patrimoniu, piesă de muzeu
Cum îşi exercita puterile Marţolea, personajul demonic al satelor sălăjene