Mândru că ai „memorie de elefant”? Nu este cazul, înseamnă că eşti ranchiunos. „Te dai în stambă?” - total greşit. Topul expresiilor româneşti folosite incorect
0Bogăţia semantică a cuvintelor şi expresiilor din limba română duce, de multe ori, la folosirea acestora în situaţii nepotrivite sau greşite. Aşa se ajunge la expresii pleonastice ori chiar la unele care transmit opusul mesajului pe care dorim să îl transmitem.
Una dintre expresiile folosite foarte des, dar greşit, este cea referitoare la o persoană care are ”memorie de elefant”, cu scopul - dorit - de a spune despre acea persoană că are o memorie foarte bună, că este capabilă se înregistreze cât mai multe informaţii. Lingvistul Florin Marcu explică, însă, în Marele Dictionar de Neologisme, că ”a avea o memorie de elefant” e sinonim cu a fi ranchiunos sau a nu uita răul făcut de cineva, fiind, prin urmare, o expresie cu conotaţie negativă, nicidecum o laudă la adresa persoanei respective.
O altă greşeală făcută din necunoaşterea sensului derivă din folosirea conjuncţiei ”ori” în locul conjuncţiei ”or” sau invers. Potrivit linvistului Gligor Gruiţă, vom spune, de exemplu ”Am fost acuzat de extremism; or, mie îmi repugnă orice exces”, nu ”Am fost acuzat de extremism; ori, mie îmi repugnă orice exces”. Lingvistul spune că, pentru a înţelege când trebuie folosită conjuncţia ”ori” şi când ”or”, e bine de ştiut că ”ori” exprimă un raport alternativ şi poate fi înlocuită cu ”sau”, în timp ce ”or” realizează un raport adversativ şi poate fi înlocuit cu ”însă”.
Greşită este şi formularea curentă ”am luat la cunoştinţă”. Potrivit avocatnet.ro, ”forma corectă este “a lua cunoştinţă de ceva”, nicidecum “a lua la cunoştinţă ceva”. Prin urmare, vom spune ”am luat cunoştinţă rezultatul concursului”, nu ”am luat la cunoştinţă rezultatul concursului”. Eroare apare, probabil, din confuzia cu expresia ”a aduce la cunoştinţă”, care este corectă în această formă.
O altă expresie greşită pe care am auzit-o, probabil, cu toţii, mai cu seamă în anii de şcoală, este ”Să nu se audă nici musca!”. Corect este ”Să se audă musca!”, în sensul că trebuie făcut linişte, astfel încât să se audă chiar şi musca.
Ce înseamnă a fi tăntălău?
”A fi tăntălău” este un alt exemplu de expresie greşită, din simplul motiv că în limba română cuvântul ”tăntălău” nu există. Cuvântul corect este ”tont” (din franceză, însemnând prost), care derivat duce la ”tontălău”.
O categorie aparte de expresii greşite sunt cele pleonastice. Pe lângă celebrele ”cobori în jos” sau ”urcă sus”, destul de promovate ca şi pleonastice, mai sunt şi alte alăturări de cuvinte cu acelaşi sens care sunt folosite fără nici o ezitare de foarte multă lume. Este cazul, spre exemplu, al expresiei ”a-şi aduce aportul”, în condiţiile în care cuvânt ”aport” provine din ”apporter”, care înseamnă a aduce. Prin urmare, dacă insistaţi să folosiţi cuvântul ”aport”, nu îl alăturaţi cu verbul a ”aduce”.
Tot în categoria construcţiilor pleonastice intră şi expresia "drept pentru care", întrucât sensul cuvântului ”drept” se apropie de cel al prepoziţiilor "ca" şi "pentru", alăturarea cu oricare dintre cele două prepoziţii ducând la pleonasm. Forma corectă a expresiei este ”drept care”. Spre exemplu, vom spune ”Ploaia s-a oprit, drept care vom continua excursia”, nu ”Ploaia s-a oprit, drept pentru care vom continua excursia”.
Regretatul om de litere George Pruteanu a identificat şi alte expresii pe care le folosim fie în sens greşit, fie înlocuind sau modificând unul dintre cuvintele componente. Este cazul celebrei expresii ”a da sfoară în ţară” (a da de veste, a anunţa cu mare tam-tam) care este, de fapt, ”a da sfară în ţară”, "sfară" însemnînd "fum înecăcios, negru, rezultat din arderea grăsimilor"; Lingvistul spune că, în urmă cu sute de ani, sfara (fum înecăcios, negru, rezultat din arderea grăsimilor) era folosită ca mijloc de comunicare la distantă a unor pericole (năvăliri, spre exemplu).
Tot George Pruteanu precizează că ”datul în stambă” n-are nimic a face cu stamba, care este o pânză. Expresia originală are la bază ”stampa”, adică gazeta, ziarul.
De asemenea, filologul spune că, în expresia "a trece cămila prin urechile acului", ”cămila” este, de fapt, ”cămil” sau ”camil”, termen care înseamnă "funie groasă”.
Vă mai recomandăm: