Iulia Cliţan - Frumoasă şi... periculoasă

În spatele chipului delicat al Iuliei se ascunde o adolescentă care chiar ştie să se bată. O demonstrează  centura neagră cu un Dan la karate şi cele zece medalii naţionale şi internaţionale obţinute de ea, din care şase sunt de aur.

A păşit pentru prima oară pe tatami când avea şase ani, la rugăminţile unei prietene, care era deja înscrisă la karate şi care îşi dorea compania ei la antrenamente. I-a plăcut atât de mult încât a renunţat la cursurile de dans la care luase parte până atunci şi s-a dedicat exclusiv sportului care avea să-i aducă, doar câţiva ani mai târziu, primele medalii.

Dublă campioană europeană

Prima confirmare a faptului că, pe lângă că-i plăcea acest sport, a ajuns să se şi priceapă, a venit în 2004, când Iulia a devenit campioană naţională la karate. În acelaşi an a venit şi recunoaşterea internaţională, devenind, la nici opt ani, într-o competiţie găzduită de capitala Cehiei, Praga, dublă campioană europeană – medalie de aur la kata (luptă imaginară cu mai mulţi adversari) pe echipe şi medalie de aur şi la kata individual.

Destinul ei s-a schimbat în unul şi mai bun în 2006. Clubul unde practicase până atunci karate s-a desfiinţat, iar din acest motiv tatăl ei, Remus, a decis să înfiinţeze propriul club. Aşa a luat fiinţă „Terra Kid“, club la care au venit, aproape imediat, toţi copiii de la cel desfiinţat şi care funcţionează şi astăzi exclusiv prin strădania tatălui Iuliei şi a celorlalţi părinţi implicaţi. Singura motivaţie a părinţilor, care susţin financiar atât antrenamentele, cât şi deplasările micilor sportivi la competiţii în ţară şi străinătate, este performanţa copiilor, concretizată în titluri şi medalii. Numai Iulia a adunat, până acum, zece medalii naţionale şi internaţionale, din care şase sunt de aur, una de argint şi trei de bronz.

Are centura neagră

Experienţa acumulată de-a lungul anilor de antrenamente i-au adus Iuliei şi centura neagră la karate, cu un Dan, ceea ce, explică ea, echivalează cu gradul „sempai” (învăţător). Astfel, ea poate să înveţe şi pe alţii tainele acestui sport, continuarea carierei de sportiv cu una de antrenor întrând, de altfel, în calculele Iuliei.

Chiar dacă antrenamentele îi iau cea mai mare parte a timpului ei liber (se antrenează şase zile pe săptămână, cel puţin câte două ore), Iulia spune că reuşeşte să-şi facă timp şi pentru şcoală, şi pentru prieteni. „Îmi organizez foarte bine timpul. Am învăţat asta la karate, unde organizarea este esenţială”, explică ea.

Astăzi, Iulia se află la Belgrad, la Campionatul European, de unde vrea să se întoarcă acasă cu încă o medalie. „Am muncit mult pentru asta şi ştiu că o să reuşesc“, a declarat sportiva, chiar înainte de a porni spre Serbia.

Întrebări şi răspunsuri

Te-a ajutat în vreun fel practicarea acestui sport?
I.C.:
Foarte mult. Înainte eram un copil închis. Acum sunt o persoană mult mai sociabilă. Sportul acesta m-a învăţat ce înseamnă spiritul de echipă şi m-a făcut să am mult mai multă încredere în mine.

Cât de mult contează talia în dominarea adversarului?
I.C.:
Absolut deloc. Contează doar să fii concentrat şi să anticipezi fiecare mişcare a adversarului, care trebuie să fie ca o carte în faţa ta. Eu îmi privesc tot timpul adversarul în ochi şi îi văd, astfel, tot corpul.

Ce-i place

Iulia spune că, atunci când are un pic de timp, adică seara şi duminica, adoră se se uite la filme ştiinţifico-fantastice. Îi place şi să iasă în oraş cu prietenii şi, la fel ca orice domnişoară care se respectă, este un fan declarat al shopping-ului.

Ce nu-i place

Contrar tendinţei generale, Iulia afirmă că nu-i place să stea pe chat sau pe Messenger. „Îmi place foarte mult să folosesc Internetul, dar pentru a căuta ceva pe Google, nu pentru a povesti cu cineva”, povesteşte tânăra.

Profil

Născută. 18 decembrie 1994, la Zalău
Studii. Este elevă în clasa a IX-a la Colegiul Naţional „Silvania”
Familie. Nu are fraţi sau surori