Fotograful român care străbatea lumea în căutarea instantaneelor perfecte: Nepalul e marea lui dragoste
0Pasionat de fotografie şi fascinat de frumuseţea naturii, Paul Pasztor, 44 de ani, a reuşit să le îmbine pe amândouă, rezultatul materializându-se în instantanee superbe.
De dragul fotografiei, şimleuanul Paul Pasztor este dispus să călătorească până la capătul lumii. Până acum, a ajuns în SUA, Peru, Vietnam, Turcia şi Nepal, ţară ce care s-a îndrăgostit imediat. Aşa se face că în ultimii şapte ani, a vizitat-o de trei ori, descoperind-o şi redescoperind-o de fiecare dată, prin obiectivul aparatului de fotografiat, în toată spendoarea ei. În 2011, a mers pe Valea Lang-Tang, în 2014, a urcat pe Vârful Kalapathar, la 5.550 de metri altitudine, la Everest Base Camp, de unde se poate vedea Everestul, în toată măreţia lui.
Anul trecut, a revenit în Nepal, în circuitul Anapurnei. "Pentru mine Nepalul este dragoste la prima vedere, locul unde m-aş întoarce oricând. Nu ştiu de ce îmi plac atât de mult acele locuri. Poate pentru că oamenii de acolo nu ştiu să mintă; poate că au o inocenţă aproape copilarească. Deşi extrem de săraci, deşi nu au nimic - par mai fericiţi, mai conştienţi de ce înseamnă să trăieşti. Iar peisajele sunt grandioase, natura e măreaţă. Pentru toate astea la un loc şi încă ceva în plus", mărturiseşte Paul Pasztor, care a etalat o parte dintre fotografiile realizare cu prilejul acestor călătorii de tip trekking, în cadrul expoziţiei "Ardeleni în Himalaya”, un proiect Art-Image Cluj.
Printre ele, şi fotografia lui preferată "Contraste", surprinsă într-o piaţă de Bhaktapur, Nepal, ce reprezintă bătrână şi un copil ce sare coarda. "Sunt mai multe contraste acolo: bătrâneţe/tinereţe, nemişcare/dinamism, seninătate/agitaţie, lumină/întuneric", explică Paul Pasztor, care este, în prezent, partener într-o companie cu activitate principală fotografia.
Primul lui contact cu fotografia datează din copilărie, tatăl său, profesor de fizică-chimie, fiind pasionat de această îndeletnicire. În timp, a început să îl ajute cu developatul filmelor, uscatul şi tăiatul fotografiilor, făcând, astfel, un ban de buzunar. A primit primul aparat şi un film în clasa a VIII-a, însă în ciuda "experienţei" acumulate ca ajutor pentru părintele lui, nu i-a ieşit decât o singură fotografie, toate celelalte fiind subexpuse. Abia peste câţiva ani, activitatea s-a transformat într-o pasiune, în 2007, şimleuanul urmând un curs de fotografie la Cluj-Napoca.
Cu "microbul" în sânge, Paul a început să frecventeze diverse ateliere de profil din ţară şi străinătate, pentru a face schimb de experienţă şi din dorinţa de a se perfecţiona. Iar satisfacţiile pe care acest "job" i le-a adus sunt multiple: "Am cunoscut foarte mulţi oameni interesanţi. Am învăţat să-mi pese, să încerc să înteleg ce fotografiez. Am văzut locuri extraordinare".
Hobby-ul său l-a purtat prin diverse colţuri ale lumii, în căutare de locuri, oameni, întâmplări, stări, forme sau culori numai bune de surprins cu aparatul de fotografiat. Următoarea destinaţie de pe listă este Patagonia, un loc unde visează să ajungă încă de când era copil. Pentru că nu îşi doreşte să dobândească un stil anume, sălăjeanul este deschis provocărilor şi spune că încearcă să înveţe mereu, să se reinventeze. Totuşi, nu neagă că are o preferinţă pentru portret şi asta pentru că îi place să interacţioneze cu oamenii. În acest sens, anul trecut a demarat un proiect pe care l-a denumit "Un proiect pe zi", ce presupune realizarea unei fotografii portret în fiecare zi şi publicarea ei pe blog-ul propriu, alături de câteva detalii despre persoana din imagine. "Nu e o idee originală - acum 10 ani am citit un articol care lansa provocarea să fotografiezi 50 de străini şi, pe lângă acordul lor, să afli şi câteva detalii despre ei. Eu l-am adaptat un pic şi - chiar dacă am ajuns, până la urmă, să includ şi străini în proiect - am început cu persoane din jurul meu: familie, prieteni... Este proiectul meu de suflet", povesteşte fotograful.
Acesta susţine că secretul unui instantaneu reuşit nu stă neapărat în cât de performant este aparatul: "Instantanee frumoase poate să facă oricine şi cu orice aparat sau telefon cât de cât. În acest caz se aplica principiul «cel mai bun aparat este cel pe care-l ai la tine». Un aparat mai puţin performant sau cu mai putine opţiuni te face să fii mai creativ, să te apropii şi să interacţionezi cu subiectul, să încerci diferite unghiuri. Cineva spunea că într-o fotografie există subiectul, privitorul şi fotograful. Iar fotograful «contribuie» cu fiecare carte citită, film văzut, fotografie privită, experienţă de viaţă trăită".
Vă mai recomandăm:
Pelerin pe două roţi. Un jurnalist din Sălaj descoperă pe bicicletă frumuseţile ascunse ale lumii