FOTO Secretele fântânii cu îngeraşi din Zalău. Cum a ajuns să-şi piardă farmecul un monument istoric unic odinioară
0Dintr-o construcţie cu valenţe istorice şi sociale, Fântâna cu îngeraşi riscă să devină, sub presiunea timpului şi a indiferenţei autorităţilor, doar o cişmea dărăpănată.
Construită după 1854 de către un autor necunoscut, Fântâna cu îngeraşi, una dintre emblemele Zalăului, a suferit de-a lungul anilor, o serie de transformări deloc inspirate care i-au ştirbit farmecul de odinioară. Trecerea timpului şi nepăsarea autorităţilor şi-au spus, şi ele, cuvântul.
Pentru construcţia acesteia, care să aducă la suprafaţă apă rece de la mare adâncime, administraţia oraşului a alocat în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, 12.646 de coroane. Din puţinele documente ale vremii ce s-au păstrat până în zilele noastre, nu reiese cu exactitate anul în care a fost realizat acest amplasament şi nici numele artistului care i-a dat viaţă.
Mutată pentru a face loc statuii lui Wesseleny
Cert este că fântâna a fost amenajată, iniţial, într-o cu totul altă zonă a Pieţei Iuliu Maniu şi mutată, după circa patru decenii, pentru a face lor grupului statuar Wesselenyi. Relocarea s-a produs la cererea arhitectului Fadrusz Janosne Dereky, pentru a oferi grupului statuar pe care l-a creat o mai bună amplasare în planul pieţei.
“Fadrusz a revenit de mai multe ori la Zalău şi a văzut planurile de organizare a pieţei. Urgenta ridicarea statuii, dar în acelaşi timp medita şi el la modul cum ar trebui reorganizată piaţa”, se precizează în proiectul “Zalău - locuri de poveste” implementat de Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă Zalău şi finanţat de Primăria Zalău.
Acest aspect este relatat şi într-o scrisoare pe care Fadrusz a publicat-o într-un supliment al ziarului “Szilagy”, din anul 1897, apărut în preajma Crăciunului: “Acea piaţă este prea mare, ceea ce este neobişnuit pentru un orăşel aşa mic. Este pustie, goală ca şi un deşert. Această statuie am vrut să fie o insulă în acest pustiu. Cu acest scop am proiectat postamentul în acest mod. Ar fi fost absurd să aşezi acolo un postament obişnuit – tiparul, banalul ar fi distrus acest loc. Nu puteam să fac asta, ca statuia să se ivească doar aşa din ţărână. Trebuia creeată o legătură, un efect. A trebuit să ridic locul pe care urma să fie amplasată statuia pentru a o evidenţia în spaţiul respectiv, în piaţă; o piaţă - spaţiu care ar fi amprentat (afectat) imaginea (valoarea) operei. Trebuia să o protejez de înghesuiala pieţei, de apropierea mulţimii, de gălăgia precupeţelor, de guiţatul, zbieratul purceilor. Dar acest lucru nu era de ajuns. Trebuia neaparat să îi asigur şi un mediu potrivit. După cum am afirmat va fi o insulă în pusiu, în deşert, un loc liniştit în zarva pieţei. Un mic părculeţ, cu arbuşti, cu tuie, cu flori şi banci”.
Loc de socializare pentru servitorii vremii
În trecut, fântâna cu îngeraşi a avut un important rol de socializare. Aici se întâlneau tinerii, în special servitorii, care nu aveau alt loc de socializare, fiindcă nu participau la petrecerile dansante, la fel ca protipendada zălăuană. “Înspre amurg, servitori şi servitoare se adună aici să ducă apă. Întâlnindu-se aici iei petrec, râd, fac glume etc. E aceasta o specialitate a Zălaului”, preciza Leontin Ghergariu, într-o lucrare din 1926.
Fântâna are formă circulară, bazinul fiind străjuit de patru îngeraşi care, odinioară, aveau aripioare. Nu se ştie în ce context au dispărut ele, dar se bănuieşte că amoraşii au fost mutilaţi în perioada comunistă. Fiecare îngeraş poartă o stropitoare, îndreptată spre exterior, prin care, cândva, curgea apa. “La baza fiecărui postament pe care se află poziţionat câte un îngeraş, chiar în zona situată sub stropitoare, exista un bazin de mici dimensiuni, care prelua toată apa ce curgea şi o ducea în bazinul mare colector. Aceste bazine de mici dimensiuni situate la baza fiecărui îngeraş serveau şi ca spaţiu în care se aşeza găleata sau alt recipient cu care se venea după apă”, se mai arată în proiectul Muzeului Judeţean.
Sub povara indiferenţei
Construcţia nu doar că a fost mutată, ci a şi suferit unele modificări arhitectonice, care i-au ştirbit frumuseţea. Fântâna a fost ciuntită pentru a permite accesul în interiorul ei, sub nivelul străzii, unde a fost amplasat un robinet.
În lipsa unor lucrări de reabilitare, se degradează văzând cu ochii. Aşa se face că edificiul prezintă mai multe fisuri, din loc în loc s-au desprins bucăţi de tencuială, îngeraşii sunt ciungi, din stropitoarele pe care le ţin în mâini lipsesc componente, iar pardoseala este deteriorată. Singurele intervenţii făcute în ultimii ani au vizat spoiala amoraşilor cu o vopsea argintie. Şi nimic mai mult.
Chiar şi aşa, continuă să fie una dintre sursele de aprovizionare cu apă pentru zălăuani, dar şi un loc de suflet pentru nostalgici.
Vă mai recomandăm:
Nepăsarea autorităţilor ar putea distruge unul dintre puţine coruri de cameră din ţară