Cum să-ţi pregăteşti emoţional copilul pentru noul an şcolar: cele mai eficiente tehnici pe care le are la îndemână un părinte
0Prima zi de grădiniţă ori de şcoală este una extrem de importantă, cu o mare încărcătură emoţională atât pentru copii, cât şi pentru părinţi. Este o etapă ce aduce o schimbare importantă în viaţa micuţului, pe care îl rupe de rutina familială şi care îi creează un sentiment de incertitudine. Iar incertitudinea, adică lipsa controlului, sperie.
Psihologii recomandă părinţilor ca, mai întâi de toate, să-şi ajute copiii să încheie vacanţa de vară şi în plan emoţional. Acest lucru poate fi făcut printr-o discuţie pe marginea lucrurilor plăcute sau mai puţin plăcute din vacanţă, a ceea ce vor să ia cu ei ca emoţii şi amintiri şi ce vor să lase în urmă. În plus, copiii pot fi încurajaţi să-şi scrie gândurile şi emoţiile sau, împreună cu părinţii, să rememoreze experienţele din această perioadă, răsfoind fotografii.
"Este important să ne debarasăm de ameninţările şi pedepsele de genul: <<Lasă că începi tu şcoala! Lasă că o să ai teme grămadă de făcut şi n-o să-ţi mai stea capul toată ziua la calculator!>> Cine vrea să meargă într-un loc în care vor fi sistate lucrurile şi activităţile plăcute?", subliniază Smaranda Stan, psiholog clinician şi psihoterapeut pozitivist.
Iubirea şi notele nu se condiţionează reciproc
În cazul copiilor pentru care şcoala nu este tocmai locul preferat, psihologul spune că părintele ar trebui să se implice intens pentru suport emoţional. O abordare eficientă în acest sens o reprezintă oglindirea emoţională. "Dacă şcoala nu se înscrie in lista pasiunilor copilului, nu e cazul să îl mai facem să se simtă şi vinovat că ne-a mărturisit asta. Cel mai adesea, când ne confruntam cu astfel de situaţii, le putem povesti copiilor despre experienţe similare din viaţa noastră, spre exemplu cum m-am simţit când am fost nevoit să fac lucruri care nu mi-au plăcut foarte tare. De obicei, astfel de confesiuni determină copilul să se deschidă, pentru că se simte înţeles. Si adecvat. Vom avea astfel şansa sa aflăm ce anume nu le place la şcoală", explică Smaranda Stan.
În opinia sa, şcoala reprezintă un punct de reper în viaţa emoţională a copilului, întrucât, de cele mai multe ori trezeşte conflictul interior iubire-performanţă, conflict ce a "hibernat" pe durata vacanţei. În mintea şcolarului se naşte întrebarea: oare părinţii mei mă iubesc la fel de mult şi dacă iau 10 şi dacă iau 5? Tocmai de aceea, consideră sursa citată, copilul va fi lămurit că iubirea pe care părinţii i-o poartă şi performanţa şcolară nu se condiţionează reciproc. "Lămurirea verbală nu este, însă, suficientă. Degeaba îi vom spune copilului ca nu ne interesează nota lui, daca ne vede prinşi în capcana performantei privind curăţenia în casă, a targeturilor la firmă sau îl angrenăm în mai multe competiţii şcolare şi extraşcolare decât poate să ducă. Copiii înţeleg mai mult din ce facem decât din discursurile noastre impecabile", adaugă psihologul.
Copilul asociază intrarea în colectivitate cu abandonul
Referindu-se la începutul grădiniţei, Smaranda Stan aseamnă mintea micuţului cu un puzzle: "De noi depinde câte piese vor fi bine aşezate în el şi câte piese vor fi lipsă în imaginea din mintea copiilor noştri. Cert este că fiecare piesă lipsă poate să sporească teama copilului şi să-i îngreuneze adaptarea".
Pregătirea emoţională a copilului pentru intrarea în colectivitate se poate face prin vizitarea instituţiei, a sălii de grupă, cunoaşterea educatoarelor; totul, în prezenţa părinţilor. Reîntorşi acasă, părintele poate crea jocuri de rol "de-a grădiniţa" în care cu ajutorul unor personaje să ajute copilul să cunoască rolul adulţilor din instituţia de învăţământ, astfel încât necunoscutul să devină cunoscut. "Foarte valoroase sunt si poveştile pe care părintele le poate crea în acelaşi scop şi reperele temporale adecvate limbajului lor. Spre exemplu, nu vom spune copilului <<te iau la ora 16>>, pentru că îi lipseşte orientarea în timp, ci îi vom spune: <<te iau după ce te trezeşti>>. Si bineînţeles, să ne ţinem de cuvânt şi să ajungem cât mai repede", punctează psihologul clinician.
Preşcolarilor care nu se află în primul an de grădiniţă le va fi mai uşor să se angreneze in jocuri despre acest mediu şi să îşi asume roluri clare. Pentru a înţelege că se pregătesc de începutul unui nou an şcolar, specialistul sugerează implicarea lor în alegerea lucruşoarelor de care vor avea nevoie.
Specialistul mai spune că intrarea în colectivitate activează o frică ancestrală a copilului, teama de abandon: "De aceea, este crucial să asigurăm copilul de iubirea noastră şi de faptul că nu îl lăsăm acolo pentru totdeauna, dar mai ales că suntem la fel de nerăbdători ca ei să îi luăm acasă. Aliaţi în acest sens ne pot fi obiectele de ataşament (o jucărie dragă, o eşarfă a mamei, un desen făcut împreuna cu tata) care duc ceva familiar într-un mediu necunoscut şi constituie o garanţie pentru copil că nu este singur şi că nu totul în jurul său este complet nou".
Vă mai recomandăm:
De ce apare, de fapt, bâlbâiala la copii şi cum poate fi tratată - sfaturile medicilor