Cum să fii un părinte mai bun. Povestea femeii care a renunţat la cariera în IT pentru a deveni formator în educaţie parentală
0Deşi se bucura de o carieră de succes în domeniul IT, Meda Morariu a hotărât să meargă pe un alt drum, mânată de dragostea pe care o poartă copiilor.
Zălăuanca Meda Morariu, 43 de ani, a lucrat timp ce 15 ani în domeniul IT. A renunţat la tot în 2007, înainte cu puţin timp să devină mamă, când a lăsat Clujul pentru a reveni acasă, în Zalău.
„Viaţa mea era extraordinară, palpitantă şi plină de provocări. Îmi plăcea foarte mult ceea ce făceam. Să renunţ a fost cel mai greu lucru pe care l-am făcut, cu atât mai mult cu cât prima senzaţie pe care mi-a dat-o acest oraş este că aici sunt doar două viteze: încet şi pe loc”, îşi aminteşte ea. În schimb, acum este convinsă că lucrurile s-au întâmplat aşa cum trebuia să se întâmple.
Nu s-a putut rupe complet de vechiul ei job, astfel că la scurt timp după ce a născut primul copil, s-a întors la serviciu şi a făcut naveta, între Zalău şi Cluj-Napoca, timp de aproape un an. I-a fost prea greu să facă faţă şi vieţii de familie, şi celei de corporatist mai mereu pe drumuri, aşa că a ales să se dedice celei dintâi. În 2009, a deschis prima grădiniţă privată din Zalău împreună cu sora ei, pentru ca un an mai târziu să aducă pe lume cel de-al doilea copil. „Când ai copii vrei să faci totul perfect pentru ei, aşa că am început să citesc tot felul de cărţi de specialitate. Chiar şi aşa, simţeam că lipseşte ceva în relaţia cu cei mici, fără să pot identifica despre ce este vorba”, spune Meda Morariu. Considerănd că la viteza la care evoluează lucrurile, educaţia academică de azi nu se va potrivi peste 15-20 de ani, când copiii vor lua viaţa pe cont propriu, sălăjeanca a simţit că trebuie să le ofere ceva care să le asigure o bază bună de pornire în viaţă. Dar ce? Rezolvarea a venit în 2014, când a aflat, total întâmplător, printr-un mail, despre existenţa Programului Cercul Siguranţei.
Moştenirea lăsată copiilor
A ştiut că trebuie să urmeze respectivul curs, pentru a putea găsi răspunsuri în relaţia cu propriii copii, pentru a înţelege mai bine relaţia părinte-copil şi, la nevoie, să poată da o mână de ajutor părinţilor de la grădiniţă. A pornit pe acest drum fără să aibă aşteptări concrete, bine definite, dar convinsă că trebuie să îl parcurgă: „S-a dovedit a fi schimbarea majoră a vieţii mele, care s-a întâmplat la 40 de ani. Atunci nu ştiam cum îmi va afecta viaţa, dar era evident pentru mine că în sfârşit găsisem ceea ce căutam şi că aceasta este moştenirea pe care o voi lăsa copiilor mei”.
Vorbind despre schimbările importante pe care acest program l-a adus în viaţa ei de mamă, zălăuanca spune că a dobândit o nouă perspectivă vizavi de cum îşi vede copiii şi lucrurile mai puţin vizibile: „Relaţia mea cu ei s-a schimbat fundamental. Sunt recunoscătoare să remarc libertatea şi uşurinţa cu care îşi exprimă opiniile sau emoţiile, chiar dacă nu sunt întotdeauna confortabile pentru mine. Ei ştiu că toate emoţiile sunt bune, indiferent dacă sunt pozitive ori negative, iar când au nevoie de confort şi alinare, cer acest lucru ca pe ceva evident, fără a fi nevoiţi să recurgă la subterfugii. Îşi exprimă în mod firesc vulnerabilitatea şi găsesc în prezenţa părinţilor spaţiu pentru a fi acceptată. Eu nu am trăit experienţa aceasta ca şi copil, în consecinţă mi-a fost greu ca şi părinte să o ofer copiilor”.
Din secretele "meseriei" de părinte
Entuziasmată de valoarea şi simplitatea acestui program, proaspătul formator în educaţie parentală s-a gândit că ar fi păcat să nu transmită preţioasele informaţii şi altor părinţi. Aşa se face că o poveste începută din căutarea unei direcţii în relaţia cu copiii săi s-a transformat rapid în încântarea de a împărtăşi cu alţi părinţi această perspectivă în creşterea şi educarea celor mici. „Toţi ne luptăm zi de zi în rolul, asumat sau nu, de părinte. Toţi avem nevoie de ajutor, fie că ne-am dat seama sau nu de acest lucru. Şi când simţi că ceva lipseşte în relaţia cu copilul, programul acesta îţi dă explicaţiile şi umple toate golurile”, precizează Meda.
Au trecut mai bine de doi ani de când organizează cursuri pentru părinţi atât în Zalău, cât şi în alte oraşe. Programul Cercul Siguranţei presupune opt întâlniri, câte una pe săptămână, la care iau parte cel mult zece părinţi. Până acum, peste 100 de părinţi l-au absolvit, principalul lor câştig fiind schimbarea perspectivei lor asupra relaţiei cu copilul, a copilului însuşi şi a propriei persoane. „Toţi părinţii care au parcurs programul au fost uimiţi de turnura pe care a luat-o relaţia cu copilul şi viteza cu care copiii au răspuns schimbării în relaţia cu părinţii. În general, părinţii nu mai simt aşa mare presiune în a face totul <<ca la carte>>, nu mai simt la fel de mult şi de intens vinovăţie şi le vine mult mai uşor să abordeze sau chiar să refuze dorinţele copiilor. Unii spun că acum <<văd mai clar>> nevoile copilului, că reuşesc să găsească armonia în relaţia cu copilul sau să depăşească blocajele inerente. Alţii, uimiţi de claritatea şi simplitatea explicării comportamentului copiilor găsesc programul ca cea mai bună metodă de decodificare a acestuia”, mărturiseşte Meda Morariu.
Sursa problemelor: lipsa conectării dintre părinte şi copil
În ceea ce priveşte principalele probleme pe care le ridică participanţii la cursuri, formatorul de parenting susţine că toate au la bază lipsa conectării dintre părinte şi copil, din cauza căreia, cel mic se trezeşte singur, descurajat şi fără direcţie. „Absenţa în prezenţă a părintelui este forma cea mai des întâlnită, urmată apoi de dorinţa de a oferi copiilor noştri ceea ce considerăm noi că e mai bun şi impunerea viziunii noastre asupra lumii. Proiectăm astfel asupra lor inclusiv modul de recţie, iar când acesta nu corespunde, ceea ce este firesc, apare ruptura în relaţie. Conectarea cu copilul este o stare de spirit, nu o tehnică. Nu putem să o facem, e nevoie s-o simţim. Şi când o simţim, o simt şi ei şi armonia şi iubirea plutesc în aer. Disponibilitatea noastră limitată de conectare poate să-şi aibă originea în propria copilărie, dar copilul nu e vinovat pentru asta”, adaugă specialistul.
Vă mai recomandăm:
Ce ascund fricile unui părinte şi de ce nu trebuie să preluăm controlul vieţii copiilor
Cum impunem limite copiilor şi de ce este important ca părintele să preia controlul