Cum arătau petrecerile cu trei secole în urmă: doar pălinca şi vinul erau „la liber“. „La botezuri şi înmormântări se interzicea tratarea cu mâncare“
0Locuitorii din Zalău erau, în secolul al XVIII-lea, atât de mari amatori de petreceri, încât vestea li s-a dus până la Curtea de la Viena.
Datorită unor privilegii acordate ”târgului” Zalău de către Curtea de la Viena, locuitorii de aici duceau în secolul al XVIII-a o viaţă bună, foarte bună prbabil în raport cu alte oraşe. Cel puţin asta susţin istoricul Nicolae Gudea şi preotul Valer Părău, în lucrarea monografică ”Zalău - un oraş la frontiera de nord-vest a Transilvaniei”. Potrivit acestora, bunăstarea zălăuanilor se manifesta mai cu seamă prin banchete şi petreceri fastuoase, care implicau cheltuieli enorme şi despre care s-a auzit până la Viena. ”Se pare că aceste distracţii deveniseră atât de bine cunoscute, ca să nu zicem vestită, că însăşi Curtea de la Viena (probabil din cauza unor reclamaţii) a fost nevoită să intervină”, spun autorii. Oficialii imperiali au decis să limiteze distracţia, iar din documentele emise în acest scop aflăm şi noi ce reguli trebuiau păstrate, dar şi ce amenzi se aplicau la încălcarea lor.
Astfel, durata petrecerilor a fost limitată în timp - spre exemplu, nunta nu mai putea dura mai mult de o zi. Numărul invitaţilor a fost limitat şi el, de acelaşi ”tratament” având parte numărul felurilor de mâncare. De supravegherea respectării acestor limitări erau responsabili magistraţii oraşului.
Prăjiturile - permise numai la petrecerile oamenilor de vază
Curtea a reglementat şi calitatea şi diversitatea felurilor de mâncare, însă în funcţie de rangul petrecăreţilor. Astfel, pentru oaspeţii de categoria I erau permise 10 feluri de mâncare, pentru cei de categoria a II-a - opt feluri, pentru oaspeţii de categoria a III-a erau prevăzute şase feluri, iar pentru cei de categoria a IV-a, mai săraci, doar patru feluri. În plus, pentru cei din ultimele două categorii nu era permisă pregătirea prăjiturilor scumpe; ei aveau acces doar la cozonaci şi gogoşi, iar cafeaua era interzisă.
Muzica, adaptată rangului
Şi muzica trebuia să ţină cont de statutul social al invitaţilor la petrecere: corul şi orchestra cântau numai pentru prima categorie de oaspeţi. Pentru a doua categorie se admiteau şase artişti, pentru a III-a, patru, iar pentru a IV-a categorie de oaspeţi erau permişi doar trei cântăreţi.
”La botezuri şi înmormântări se interzicea tratarea cu mâncare, dulciuri, băuturi de ciocolată. La logodne se interzicea orice ospăţ, se interziceau ospeţele dinaintea nunţilor şi înmormântărilor, ca şi ospeţele post-nuntă ale bucătăreselor”, spun autorii monografiei.
Încălcarea regulilor de petrecere, sancţionată cu amendă
Nerespectarea acestor reguli atrăgea după sine amenzi. Astfel, pentru fiecare invitat în plus faţă de numărul maxim stabilit se plătea câte doi florini amendă, taxată fiind şi fiecare categorie de mâncare în plus. Pentru ospăţ de logodnă sau pentru nunţile care depăşeau durata de o zi, amenda era de 12 florini, iar pentru nunţi duminica şi vinerea, amenda se dubla.
”Interesant ni se pare faptul că nu s-a reglementat sau menţionat nimic în legătură cu vinul şi pălinca locală”, adaugă autorii. Potrivit acestora, în ciuda interdicţiilor impuse, orăşenii zălăuani ar cam fi continuat să petreacă conform propriei tradiţii, dovadă fiind faptul la începutul secolului al XIX-lea Curtea de la Viena a mai elaborat un şir de reglementări sociale pentru oraş. Printre noile interdicţii, se număra şi cea potrivit căreia în zilele de sărbătoare muzica nu se cântă în cârciumi decât după ora 16.00.
Vă mai recomandăm: