Cele mai gustoase ciuperci care cresc în România. Topul întocmit de un specialist
0Catalogate de către nutriţionişti între cele mai sănătoase alimente din lume, ciupercile conţin multe minerale - calciu, cupru, potasiu, fosfor, magneziu, acizi organici, substanţe organice, oligoelemente şi vitamine.
În România cresc peste 250 de specii de ciuperci comestibile, cu diferite forme şi culori. Considerate a fi nişte super-alimente, graţie numeroaselor beneficii nutritive, ciupecile sunt pe cât de săţioase, pe atât de sănătoase.
Silvicultorul Nicolae Racolţa a întocmit un clasament al celor mai importante şi gustoase ciuperci care se se recoltează din flora spontană, în care a inclus hribii, gălbiorii, ghebele, crăiţele, vineţelele, iuţarii, pălăria şarpelui, creasta cocoşului, râşcovii, păstrăvul de fag, buretele de mesteacăn, ciuciuleţii, zbârciogii etc.
Considera'i ciuperci de calitate superioară, hribii sunt foate gustoşi, cu un miros dulceag, extrem de plăcut. Cresc cu precădere în pădurile de stejar, fag, mesteacăn, carpen, pin, tei, spune silvicultorul. Piciorul ciupercii este alb, gros, iar pălăria este de culoare brună-gălbuie. Hribii nu conţin zahăr şi lipide, dar au în componenţa lor minerale şi vitamine.
Gălbiorii pot fi întâlniţi atât în zonele de câmpie, cât şi la munte, în păduri de foioase ori de răşinoase. Se remarcă prin textura lor densă, tare, fibroasă şi parfumată, prin mirosul şi gustul plăcut şi atrăgător, fiind bogaţi în săruri minerale şi vitamine. "Chiar dacă sunt foarte gustoşi când sunt consumaţi proaspeţi, gălbiorii pot fi muraţi, uscaţi, conservaţi sau congelaţi", spune Nicolae Racolţa.
Ghebele cresc pe cioturi de fag, stejar, tei, frasin, salcâm, mesteacăn; au piciorul lung, mai gros la bază, şi un inel sub pălărie, culorile variind de la galben, la maroniu, în funcţie de specia din arboret la care apar, de la maro, la galben-verzui sau galben. Potrivit silvicultorului, cele mai gustoase şi mai cărnoase sunt cele care cresc pe salcâm, jugastru, frasin, paltin. Se pot consuma crude sau în saramură.
O ciupercă extrem de gustoasă este şi crăiţa, ce poate fi culeasă din pădurile de foioase. În primul stadiu al dezvoltării sale, are formă ovoidală şi pălăria asemănătoare gălbenuşului de ou, având o textură moale şi fragedă şi o aromă aparte. "Este bogată în vitamine din complexul B, dar şi vitaminele C, D, E, conţine fier, potasiu, fosfor, magneziu, zinc, seleniu. Este printre puţinele ciuperci care prin uscare nu îşi pierde calităţile gustative şi terapeutice, ci din contră acestea se accentuează. Poate fi consumată şi crudă", susţine Racolţa.
Delicată şi foarte aromată, oiţa poate fi găsită în păduri de foioase, dar şi în iarba lizierelor de păduri; are piciorul cilindric, alb, cu pete mici, maronii, ce devine spongios la maturitatece se maturizează acesta devine spongios. Pălăria, cu diametrul cuprins între 5-15 cm, este, într-o primă fază, galben-albăstruie, apoi se colorează în verde, verde smarald sau verde măsliniu. Această ciupercă are miros şi gust plăcut de alune şi nuci.
Creasta cocoşului este o ciupercă delicioasă, despre care silvicultorul spune că trebuie consumată doar când este tânără, la maturitate devenind amăruie şi putând provoca indigestii sau chiar dureri uşoare de cap. Creşte atât în regiunile de deal, cât şi în cele de munte; în pădurile de foioase poate fi găsită sub arborii de fag, carpen, mesteacăn, paltin ori stejari, iar în cele de răşinoase, sub brazi, molizi, pini.
Vă mai recomandăm:
Diamantele din farfurie: cât costă delicatesele cu trufe în restaurantele de lux ale lumii
Pseudocerealele, micile bombe de nutrienţi şi vitamine. Care sunt beneficiile acestor superalimente