Preasfinţitul Corneliu, Episcopul Huşilor: „Taina întrupării lui Dumnezeu, înnoirea omului“

Aceasta este scrisoarea pastorală a Episcopiei Huşilor la Naşterea Mântuirtorului Isus Hristor din anul mântuirii 2012.

Fericita zi a Naşterii Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, ne-a adunat pe cei iubitori de Dumnezeu şi conştienţi de sensul vieţii noastre, să-L întâmpinăm prin credinţă, invitându-L să intre în sufletele şi viaţa noastră.

Astăzi, cele de Dumnezeu promise, de veacuri aşteptate şi cu mult dor de prooroci, drepţi şi sfinţi dorite, se împlinesc. Cel nevăzut şi veşnic ia chip omenesc prin naşterea din Fecioară în timp şi din dragoste nesfârşită pentru noi, oamenii, acceptă starea de umilinţă pentru a înnoi şi schimba firea noastră. „Cerul şi pământul astăzi după prooroci să se veselească; îngerii cu oamenii duhovniceşti să prăznuiască; Dumnezeu în trup S-a arătat celor ce stăteau în întuneric şi umbră, născându-se din Fecioara Maica; peştera şi ieslea L-au primit, păstorii Betleemului vestesc minunea; magii de la Răsărit aduc daruri, iar noi să-i aducem împreună cu îngerii; slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, că a venit şi ne-a mântuit pe noi din robia vrăjmaşului“. (Stihiră la Litie din Mineiul lunii decembrie).

Această strofă plină de teologie şi adâncă învăţătură ne explică taina sfintei şi marii sărbători a Naşterii Mântuitorului nostru, evocând treptat participarea întregii creaţii la acest moment unic al istoriei omenirii, întruparea lui Dumnezeu şi venirea Lui pe acest pământ.

Această venire a Lui printre noi a fost pregătită secole întregi prin cercetarea neamului omenesc treptat, etapizat şi cu îndelungă răbdare, aşa cum a rezumat marele Apostol al neamurilor, Sfântul Pavel: „După ce Dumnezeu odinioară, în multe chipuri şi feluri a vorbit părinţilor noştri prin prooroci, în zilele acestea mai de pe urmă ne-a grăit nouă prin Fiul, prin Care a făcut veacurile, Care fiind strălucirea ipostasului Său ţine toate cu Cuvântul puterii Sale“ (Evrei 1,1-2).

Secolele omenirii în aşteptarea venirii Mântuitorului au fost secole marcate de lupte pentru subzistenţă, de năvăliri şi războaie, de asupriri şi nedreptate, de aceea văzând Bunul şi iubitorul de oameni Dumnezeu cum se chinuia omenirea, L-a trimis pe Iisus Hristos Mântuitorul în lume, taina venirii Lui începând în oraşul Nazaret, iar astăzi desăvârşindu-se în vechiul oraş Betleem, care primeşte într-o peşteră pe Cel ce a zidit şi poartă de grijă întregii creaţii.

Astăzi să mărturisim împreună cu Sfântul prooroc Isaia: „Prunc S-a născut nouă, un Fiu S-a dat nouă, a Cărui stăpânire e pe umărul Lui şi se cheamă numele Lui Înger de mare sfat, Dumnezeu tare, biruitor, Domn al păcii, Părinte al veacului ce va să fie“(Isaia 9,5).

Născându-se Cel veşnic, Mântuitorul lumii, neamul omenesc la ceruri se înalţă, steaua străluceşte în noaptea rătăcirii şi întunericului, păstorii primesc taina credinţei, magii îi aduc daruri, iar îngerii cu oamenii vestesc bucuria cea mare că„poporul care locuia în întuneric a văzut lumină mare, iar celor ce erau în latura şi în umbra morţii, lumină le-a strălucit“ (Isaia 9,1).

Îngerul Domnului descoperă taina de puţini ştiută, dar de Dumnezeu pregătită şi omenirii astăzi în Betleem arătată: „Nu vă temeţi, căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul, că vi S-a născut astăzi Mântuitor, Care este Hristos Domnul“ (Luca 2, 9-11).

Deci cele întâmplate atunci, le trăim în fiecare an, pentru că ele, cele împlinite pentru noi, sunt momente de schimbare şi înnoire a propriei vieţi.

În secolul al IV-lea după Naşterea Domnului, Sfântul Ioan Gură de Aur tâlcuieşte apropierea lui Dumnezeu către noi arătând prin cuvinte dumnezeieşti sensul celor ce astăzi în Betleem s-au împlinit astfel: „Dumnezeu a venit la noi, Când S-a arătat pe pământ pogorându-se din ceruri, Şi-a asumat toată îndreptarea neamului omenesc, îndreptând şi înnoind firea noastră, unindu-o cu Sine. Căci atunci când Dumnezeu este împreună cu oamenii, ei nu trebuie să se mai teamă pentru că cele vechi s-au risipit, raiul cel dorit se deschide, îngerii coboară pe pământ, noi la ceruri ne înălţăm, cetele sfinţilor se înmulţesc, iar bucuria ia locul jalnicei întristări“ (Cuvânt la ziua Naşterii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, tradus din limba greacă de pr. prof. D. Fecioru, Bucureşti, 2002).

Mântuitorul Iisus Hristos vine la noi pentru a ridica neamul nostru omenesc din tragedia înstrăinării de Dumnezeu, pe cel ce era în stricăciune, pe cel lipsit de viaţa dumnezeiască îl înnoieşte, pentru a deveni făptură nouă prin taina naşterii celei de a doua şi prin primirea Duhului Celui Sfânt.

Iubiţii mei fraţi şi surori în Mântuitorul Hristos,

Aşa cum rezumă un alt mare Părinte al Bisericii lui Hristos, contemporanul Sfântului Ioan Gură de Aur, Fericitul Augustin: „Naşterea lui Hristos se împlineşte în ziua în care Adevărul a răsărit fiind purtat în braţe de Fecioara Maria. Spre binele cui a venit El în lume într-o atât de mare smerenie? El S-a arătat pentru tine pe pământ, S-a înfăşat în scutece, a fost aşezat în iesle, El, Care conduce lumea, nu a găsit un loc între oameni pentru a se naşte. S-a născut din Tatăl mai-nainte de veci, fără mamă şi din mamă astăzi, fără tată. De ce te minunezi? Nu poţi să înţelegi? Ridică-ţi gândirea la Dumnezeu şi piere cauza minunării. Crede ceea ce S-a făcut! Nu te ruşina că Dumnezeu S-a smerit, ci de acum El va sta deasupra noastră, conducând căile noastre, nu vom mai rătăci; mergând prin El, către El, să ne bucurăm înnoind firea şi ridicându-o astfel să ne înălţăm“ (Fericitul Augustin, La ziua Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos, J.P. Migne Patrologiae cursus completus, series Latina, tomus XXXVIII, col. 995-1021).

Sensul marii sărbători pentru noi este să înnoim firea noastră marcată de multe slăbiciuni şi triste stări nefireşti. Trăim la peste 2000 de ani de la cele petrecute atunci şi fiecare zi devine pentru mulţi dintre noi, zi de tristeţe şi grea încercare. Credinţa şi roadele ei sunt doar forme uşoare şi ieftine de părelnică religiozitate. Nerecunoştinţa, răutatea, ipocrizia, minciuna, calomnia sunt promovate şi propagate cu neruşinare şi iresponsabilitate. Mulţime mare de oameni bătrâni şi neputincioşi, din nefericire, acum culeg roadele unei totale indiferenţe şi neimplicări în educarea creştină a propriilor copii, în trecut, care se manifestă acum lipsiţi de orice sentiment uman, trădând şi fireasca lege a recunoştinţei faţă de cei ce i-au născut şi crescut, părăsindu-i şi uitându-i definitiv. Durerile acestui popor se vor amplifica atâta timp cât el, se va depărta de Dumnezeu, de sărbătorile noastre sfinte, de colindul sfânt, de recunoştinţă şi de viaţă izvorâtă din credinţă, care disciplinează şi responsabilizează omul.

Anul care peste câteva zile se încheie a fost un an greu cu încercări mari, de la criza economică la cea materială şi morală, care este cauza tuturor crizelor. Un an cu secetă prelungită, cu roade puţine, cu scăderea numărului naşterilor de prunci, cu plecarea multor semeni ai noştri din această lume, un an care cere să ne revenim din starea de indiferenţă, necredinţă, păgânătate şi nepăsare.

Atâta timp cât nu alegem calea vieţii, calea Bisericii, care este binecuvântare, mângâiere, încurajare, totul va fi fără sens. Atâta timp cât satele noastre vor fi biciuite de patima beţiei, din cauza căreia sărăcia, lipsa de educaţie, lenea, nepăsarea, uşurătatea sunt mereu prezente, să nu ne aşteptăm la timpuri mai bune. Iisus Mântuitorul ne vorbeşte mereu în Biserica Lui, în privirea sfinţilor, a copiilor nevinovaţi, a lacrimilor celor bătrâni şi lipsiţi de ajutor, chemându-ne la împlinirea faptei celei bune care ne mântuieşte şi ne aşează în veşnica lui împărăţie.

Acum, este timpul întoarcerii la Dumnezeu. Înţelepţiţi-vă, curăţaţi-vă, apropiaţi-vă de Dumnezeu prin schimbarea propriei vieţi, bateţi la uşa Bisericii Lui şi vi se va deschide! Naşteţi şi creşteţi copii în frica lui Dumnezeu. Bucuraţi-vă de glasul primului vestitor al Naşterii Celui veşnic!

După perioada de aşteptare prin postul şi disciplinarea propriei vieţi timp de 40 de zile, astăzi să ne bucurăm de sărbătoare! Să nu uităm pe cel singur şi trist, bolnav şi părăsit, străin şi flămând, ci sărbătoarea de astăzi să o prefacem în zi pentru sufletul nostru care trebuie mântuit! Anul 2013 îl aşezăm sub purtatea de grijă a lui Dumnezeu, iar noi să arătăm că suntem creştini dreptmăritori prin faptă şi cuvânt!

Vă doresc tuturor sărbători binecuvântate, pacea Mântuitorului să vă însoţească, bucuria Naşterii Lui să vă umple viaţa, lumina stelei să vă strălucească adâncul fiinţei, darurile magilor aduse Lui, să vă fie dar de viaţă nouă spre binecuvântare şi milă, de la izvorul milei, întru înnoirea vieţii!