FOTO Motivul pentru care o pictoriţă din Vaslui a ales să plece din ţară: „În România arta nu este apreciată deloc“
0Este cunoscut faptul că mulţi tineri aleg să plece din ţară pentru a-şi căuta un trai mai bun peste hotare, dar când şi oamenii de valoare părăsesc locurile natale, este cu atât mai dureros. Un astfel de exemplu este Iuliana Jegan, o tânără de 27 de ani din Vaslui, cu un real talent în pictură care a decis să îşi expună lucrările în Italia.
Ca orice om de valoare, Iuliana a descoperit pasiunea pentru pictură încă de mic copil. Tânăra povesteşte că, într-o zi aniversară a primit de la mama ei un caiet cu file albe drept cadou. Atunci a desenat o casă cu un câine. Unde prindea câte un loc „numai bun de pictat“ nu se lăsa până nu îl umplea cu desenele ei. Chiar şi pe registrele tatălui ei, care lucra ca şofer la o fermă, colora de câte ori acesta venea din delegaţie.
„Nebunia desenului“ a continuat şi la şcoală, acolo unde nicio copertă de caiet sau de manual nu scăpa necolorată. „Atunci m-a observat domnul învăţător Mircea Mititelu, el fiind cel care m-a îndrumat să urmez cursurile cercului de pictură din cadrul Palatului Copiilor. Aşa am ajuns să o cunosc pe doamna Elena Fociak, cea care m-a cizelat şi cu care am participat la primele concursuri“, povesteşte Iuliana. Printre trofeele de marcă obţinute la acea vârstă se numără „Safe the Earth“ din Japonia (2000) şi „Shankar's International Childrens Competition“ din India (2001).
Apreciată de Ştefan Popa Popa's
Cu toate că matematica nu se împăca deloc cu pasiunea ei, Iuliana a decis să urmeze cursurile Liceului „Anghel Rugină“, la o clasă de profil real. În ciuda acestui aspect, vasluianca nu s-a gândit nicio clipă să renunţe la pasiunea ei şi a continuat să picteze. A reuşit, după câţiva ani, să îşi organizeze propria expoziţie, în 2002 reuşind, chiar, să îşi facă cunoscute lucrările într-o expoziţie organizată la sediul Ministerului de Interne. Cum era de aşteptat, talentul şi lucrările sale nu au trecut neobservate, presa locală din acea vreme relatând pe larg despre Iuliana Jegan. „În anul 2003, tot cu ajutorul profesorilor de la liceu, am reuşit să-l întâlnesc pe marele caricaturist Ştefan Popa Popa's la Festivalul de Umor <<Constantin Tănase>> care mi-a vazut lucrările si mi-a apreciat talentul. A fost unul dintre cele mai emoţionante momente din viaţa mea“, îşi aminteşte artista.
Şi-a încercat norocul în Italia
„La noi arta nu este apreciată absolut deloc“, acesta a fost motivul pentru care tânăra vasluiancă a decis să plece în Italia şi să îşi încerce acolo norocul. A fost foarte greu să se facă apreciată, însă nu s-a descurajat deloc. Nu a durat mult timp, iar lucrările sale au ajuns să fie cunoscute repede în expoziţiile individuale sau colective organizate de italieni. „Aici pot să zic că e lumea mea, arta e apreciată, iar caii sunt respectaţi şi lumea echitaţiei e dezvoltată foarte mult. În Italia am participat la concursuri la care nu am primit nimic câţiva ani. Îin 2011, însă, am reuşit să fiu recunoscută, participând la un concurs în onoarea celor 150 de ani de la Unirea Italiei şi, datorită unei idei originale, juriul a apreciat lucrarea mea în unanimitate. Am redat trecutul cu relieful specific zonei în non-culorile alb-negru, iar prezentul modern în culori, trecutul şi prezentul fiind despărţite de un cal în galop care reprezintă timpul“, mai spune Iuliana.
Un alt motiv pentru care tânăra nu mai vrea să audă de România, cel puţin pentru o perioadă, este acela că „la noi persoanele talentate sunt apreciate doar de familie şi prieteni, însă cu laude nu se poate continua, deoarece partea financiară este un aspect deloc de neglijat“.
Calul, animalul de inspiraţie
În majoritatea lucrărilor Iulianei se observă un singur subiect principal: CALUL. Datorită acestei pasiuni pentru cai, micuţă fiind, vasluianca îşi petrecea majoritatea timpului la bunica la ţară, unde, zilnic, vedea caii care trăgeau căruţele de dimineaţă până seara, la camp sau diverse treburi. „Eu stăteam la poartă cu caieţelul în mână şi desenam, uneori, caii în galop, alteori căruţele încărcate cu fân, observam mişcările lor, memoram sunetele, ropotul copitelor. Asta a fost baza de la care am pornit studiul direct în natură“, mai spune artista.
Citeşte şi:
FOTO Pasiune inedită a unui vasluian. Confecţionează tablouri din cuie