Electronistul care face din arme o artă. Obiecte militare unice din cele două Războaie Mondiale au ajuns din tranşee în mari expoziţii

Cristian Dumitru (52 ani), inginer electronist din Bucureşti, demonstrează că Arta din tranşee, fenomen cunoscut la nivel internaţional sub numele Trench Art, a avut o reprezentare consistentă şi în România. Colecţionarul a salvat de la fier vechi obiecte confecţionate din material militar, în perioada celor două războaie mondiale.

Posesorul unei colecţii numeroase la nivel naţional, reuşeşte să readucă în atenţie un fragment aflat într-o zonă obscură a istoriei şi să dovedească faptul că România a fost teritoriul unde s-a manifestat un curent artistic extrem de apreciat în ţări europene, precum Austria ori Germania. Este vorba despre Trench Art sau Arta din tranşee.

Electronistul Cristian Dumitru (52 ani), din Bucureşti, deţine în colecţia particulară 200 de obiecte specifice curentului amintit, toate fiind realizate de soldaţi români, nemţi, unguri sau austrieci în tranşee, în timpul celor două războaie mondiale sau în atelierele militare din perioada interbelică. Obiectele decorative sau de uz casnic au fost confecţionate artizanal din obuze de tun, cartuşe de pistol sau mitralieră, grenade dezafectate. Unele sunt realizate stângaci, altele sunt adevărate piese de artă. 

“Prin colecţia mea aştept să salvez o parte din istoria românilor. Se credea că pe teritoriul României nu a circulat curentul Trench Art, nimic mai neadevărat. Dovada e că o parte din obiectele colecţionate sunt semnate de autori români, fiind inscripţionat anul confecţionării (1912 sau 1918). O parte din ele le-am salvat de la fier vechi, la preţ dublu faţă de cel al metalului. Alama costă 10 lei kg la punctele de colectare. Chiar şi acum mai reuşesc să găsesc prin târgurile de vechituri câte un exponat, odată la o lună sau mai rar”, a explicat, pentru “Adevărul”, Cristian Dumitru.

Primele obiecte ale colecţiei au fost cumpărate la începutul anilor ’90 când au fost scoase, în consignaţii şi târgurile de vechituri, obiecte ascunse de români, deţinerea de obiecte militare fiind interzisă sau obiecte care erau făcute din resturi de armament. Este vorba despre o scrumieră realizată din felie de ţeavă de tun, confecţionată în timpul Primului Război Mondial, ce avea în interior o brichetă făcută dintr-un cartuş. Pe măsură ce descoperea noi piese, colecţionarul a studiat şi curentul artistic în care se încadrează. Cel mai spectaculos obiect al colecţiei, o piesă de mari dimensiuni inscripţionată 1940-1945, este o măsuţă pentru fumat realizată din tub de proiectil de tun, calibrul 203 mm, cu mânere din tuburi de cartuşe de mitralieră grea, calibrul 14.5 mm.

În perioada interbelică era la ordinea zilei să fie confecţionate suveniruri din resturi militare, acestea fiind oferite locotenenţilor şi generalilor.

Arme transformate în artă

În colecţie predomină vazele pentru flori realizate din proiectile (obuze), cele mai întrebuinţate fiind cele de 75 mm americane şi franceze, de 77 mm germane, ori  cele de 105 mm, 155 mm şi 200 mm – britanice. Foarte multe dintre ele sunt decorate cu motive florale şi zoomorfe, imagini care reprezintă tancuri, piese de artilerie, aeroplane ori inscripţii ale unităţilor militare. Ca o ironie a sorţii, metalul folosit iniţial în scop distructiv pentru realizarea armamentului, a fost utilizat ulterior pentru obiecte de ornament sau de uz casnic (râşniţe de piper sau cafea, suporturi de veioze ori de lămpi pentru iluminat, cutii pentru bomboane).

Ce este Trench Art

Fenomenul Trench Art este asociat lucrărilor de artă realizate în timp de război indiferent de timpul şi locul desfăşurării acestuia. Primul Război Mondial a fost reprezentativ acestui current, deoarece a fost un război dus în tranşee, când soldaţii au petrecut ani în şir în canalele săpate. O definiţie a acestui curent este dată de Nicolas J. Saunders, expert în Trench art, care precizează că  Trench art este  “orice obiect obţinut de soldaţi – civili şi prizonieri de război – din material de război, atât timp cât obiectul şi artistul/artizanul este asociat în timp şi spaţiu cu un conflict armat şi consecinţele lui”.

“Pentru soldaţi era o terapie, un mod de relaxare dar şi o sursă de venit. Au luptat în condiţii dificile, era sărăcie dusă la extrem şi schimbau piesele confecţionate de ei pe alimente şi alte lucruri necesare supravieţuirii în tranşee”, a explicat Cristian Dumitru.

Încă din perioada războaielor purtate de Napoleon I, prizonierii francezi luaţi în captivitate de către inamici, confecţionau obiecte decorative din oasele fierte în supa dată ca raţie zilnică. În timpul războiului din Crimeea (1853-1856) soldaţii au produs călimări din ghiulele. În timpul războiului civil din America, recipientele pentru praful de puşcă, cutiile pentru tutun sau ploştile începuseră să fie inscripţionate cu numele purtătorului ori cu mesaje patriotice. Fenomenul Trench art s-a declanşat cu adevărat în timpul Primulului Război Mondial, când soldaţii-artişti au avut din belşug resturi ale materialului de război. Curentul continuă şi în prezent în zonele de război.

Premieră naţională la Bârlad

Expoziţia în premieră naţională, intitulată “Arta în tranşee. Fenomenul Trench art”, vernisată pe data de 25 octombrie, la Muzeul  “Vasile Pârvan”, din Bârlad, va putea fi vizionată de public până la finele lunii ianuarie 2016, după care va fi itinerată la câteva muzee din ţară (Vaslui, Iaşi, Galaţi, Alba Iulia şi Bucureşti).

Alina Butnaru, muzeograful care a făcut posibilă realizarea expoziţiei, a precizat: “Este prima expoziţie realizată în România în jurul acestui concept. Integrarea acestei colecţii într-o atmosferă a epocii a determinat introducerea în expoziţie a unei selecţii de fotografii, scrisori, uniforme şi hărţi militare, brevete, medalii, articole de presă din patrimoniul Muzeului Vasile Pârvan şi din două colecţii particulare, aparţinând domnilor col. (r) Gheorghe Vasiliu şi prof. dr. Cristian Onel”.

Cristian Dumitru este proprietarul mai multor colecţii. În 2014 a oferit spre expunere peste 400 de obiecte selectate din colecţia uriaşă de jucării, cele mai multe  fabricate în anii ’30-’60, iar altele vechi de un secol. De asemenea, deţine şi colecţii din alte domenii, pe care le va expune când “vor ajunge la maturitate”: “Probabil o să le donez unui muzeu la un moment dat”, ne mărturiseşte colecţionarul.