Cum a înscenat Securitatea dosarul părintelui Gheorghe Sofianu: duhovnicul, trimis în celulă în baza unei „anonime“

Preotul Gheorghe Sofianu, care a slujit la o parohie din comuna vasluiană Tăcuta, a făcut puşcărie politică timp de un an şi jumătate, fiindu-i înscenat un dosar de delapidare

Un preot erudit, care a slujit la o parohie din comuna Tanacu, localitate cunoscută mai mult pentru faptele exorcistului Corogeanu, călugărul condamnat după moartea măicuţei Irinei Cornic (23 ani), a cunoscut răzbunarea vechiului regim comunist fără a avea altă vină decât aceea de a spune lucrurilor pe nume. A fost întemniţat pentru fapte penale de drept comun, deşi acesta a fost convins că a fost, de fapt, puşcărie politică. A reuşit să-şi dovedească nevinovăţia cu trei ani înainte de moarte, în 2003, când a obţinut de la CNSAS dovada că ani în şir a fost urmărit de Securitate şi a făcut închisoare în baza unei reclamaţii anonime care a fost gândită în amănunt de vechea Securitate.

Gheorghe I. Sofianu (24 februarie 1940 – 5 iulie 2006) s-a făcut cunoscut prin scrierile sale umoristice (epigrame şi fabule) publicate sub pseudonimul Gh. Văleanu în publicaţiile „Vremea Nouă” şi „Urzica”. Profesorul de istorie Paul Zahariuc, din Vaslui, şi-l aminteşte, în special, pentru o întâmplare: „Mi-a rămas întipărit în minte acel grup faimos de copii care l-a condus pe străzile Vasluiului în ziua de 23 august 1989 cu lozinca rimată: <Ceauşescu şi Lenuţa, ne-au furat mămăliguţa!>”.

Preotul Sofianu a fost deţinut politic, dar potrivit condamnării din anii 70 el a ispăşit un an şi şase luni de închisoare pentru delapidare. Dosarul a fost fabricat minuţios, titulatura de puşcărie politică fiind, practic, inexistentă. Tatăl preotului fusese legionar convins, iar fratele mai mare fusese condamnat în aprilile 1961 la opt ani de închisoare pentru ceea ce comuniştii numeau „uneltire împotriva ordinei de stat”. Chiar în dosarul Securităţii se menţiona: „Tatăl celui în cauză, în prezent decedat, a făcut parte din organizaţia legionară şi are un frate în comuna Văleni condamnat pentru activitate duşmănoasă împotriva regimului”.

Vinovat: era jucător de "pokăr"

Urmărirea a început pe 13 septembrie 1971 când comandantul Securităţii judeţene de atunci a semnat un document etichetat „Strict secret. Exemplar unic” şi conţinea un „Plan privind măsurile ce se vor întreprinde în dosarul de urmărire informativă privind pe Sofianu Gheorghe”.

FOTO Fişa penală a lui Dumitru Sofianu, tatăl preotului

„Numitul Sofianu Gheorghe s-a născut pe 24 februarie 1940, în comuna Văleni, judeţul Vaslui, fiul lui Ioan şi Elena, ca studii are seminarul teologic şi facultatea de filologie. Cel în cauză a funcţionat în anul 1967-1968 ca profesor de limbă română şi franceză la liceul din Codăeşti, Vaslui, apoi din 1969 în satele Emil Racoviţă şi Văleni, iar în anul 1970 la liceul din oraşul Huşi. La sfârşitul anului 1970 s-a încadrat ca preot în satul Burgheleşti, comuna Tanacu, unde este şi în prezent, făcânt naveta în oraşul Vaslui”, se precizează în fişa deschisă pe numele preotului în 1971.

„Odată cu desfiinţarea culpelor politice, securiştilor le venea tot mai greu să-şi bage urmăriţii în fundul pământului, la exploatat sarea patriei socialiste, sau prin şerpăriile Deltei Dunării la recoltat stuf, aşa că s-au orientat către alte metode. Perfizii ofiţeri i-au înscenat o falsă delapidare precum şi o rizibilă dare de mită unui ofiţer de Miliţie. A avut spioni pe urmele lui şi în celulă, chiar şi la baia săptămânală”, a explicat Paul Zahariuc, profesor care a studiat din scoarţă în scoarţă dosarul părintelui Sofianu.

„Fire libertină, neserios, palavragiu”

În fapt, pentru a-l putea trimite la închisoare, dincolo de spionii care raportau orice gest al preotului, au montat microfoane atât la domiciliul preotului, cât şi la locul de muncă. În dosarul Securităţii sunt prinse note cu informaţii banale, unde se specifica ora la care ieşea preotul de acasă, ora când ajunge la serviciu etc. Într-una din note se făcea menţiunea că acesta joacă „pokăr”.

Ca argument folosit în favoarea urmăririi părintelui Sofianu a fost întâlnirea cu legionarii cunoscuţi. „Continuă să facă parte din anturajul unor preoţi foşti legionari şi condamnaţi la rândul lor prin dosare de informare operativă (n.r. urmează trei nume şterse cu marker) şi alţii prinşi în cadrul acţiunii Siretul. Cu aceştia, când se întâlneşte la protoerie, discută fără rezerve probleme politice de pe poziţii ostile, comentează nefavorabil dezvoltarea economică a ţării, calomniază organele de partid şi de stat”, se precizează în documentul „strict secret”.

Ofiţerul Securităţii l-a descris pe preotul urmărit drept „o fire libertină, neserios, palavragiu”.

Cum a fost acuzat

Fapta care l-a ţinut în celulă timp de un an şi jumătate la penitenciarul iaşi este descrisă tot în notele din dosarul eliberat de CNSAS în 2003.

„Faţă de acestea se impune necesitatea destrămării legăturilor dintre preotul Sofianu Gheorghe şi ceilalţi legionari şi crearea unor suspiciuni şi disensiuni între aceştia, precum şi documantarea acţiunilor lui antisociale, în vederea luării măsurilor corespunzătoare”. În planul de măsuri al securiştilor s-a făcut menţiunea: „Se va întocmi o anonimă către Inspectoratul General al Inspectoratului Judeţean de Învăţământ. Anonima va veni din partea unui cetăţean cu care preotul Gheorghe Sofianu a mers odată cu el la local şi servind multă băutură, Sofianu Gheorghe şi-a pierdut controlul”.

„Anonima” urma să meţioneze că prietenul de pahar şi de „pokăr” este considerat de preot ca fiind un „adevărat român” pe care „vremurile nu l-au schimbat” şi nici nu şi-a pierdut speranţa în „vremuri mai bune”. În aceeaşi reclamaţie anonimă urma să se facă precizarea că Sofianu Ghoerghe le-ar fi spus prietenilor de pahar despre faptul că „a cumpărat de la cooperativa din Soleşti nişte tablă pentur biserică dar bonul pentru decontare l-ar fi făcut pentru o sumă mai mare ca să-I <<pice şi lui ceva>>”.

„Anonima” gândită şi inventată de securiştii locali nu-i dădea nicio şansă de scăpare reclamatului: „În încheierea scrisorii cu autor anonim se va arăta că a auzit intenţia lui Sofianu Gheorghe de a abandona preoţia şi a intra în învăţământ şi, dată fiind comportarea, profilul moral şi atitudinea ostilă a acestuia, va sugera inspectorului general că s-ar face o greşeală dacă un asemenea individ ar intra în învăţământ, mai cu seamă că în acest domeniu şi-a făcut prieteni, tot oameni cu trecut colorat. De asemenea, anonimul avertizează că dacă la Inspectoratul de învăţământ nu se ia act de sesizare sa va reclama la partid şi la securitate”.

Tot acolo s-a făcut precizarea că preotul nu a fost prins în flagrant. Aşa a ajuns să fie condamnat la un an şi şase luni închisoare pentru delapidare, pedeapsă ispăşită integral la Penitenciarul Iaşi. A fost pus în libertate pe 10 noiembrie 1973.

Securitatea l-a urmărit şi după ispăşirea pedepsei, notele informative din dosarul CNSAS stând dovadă. Părintele Sofianu s-a stins din viaţă pe 5 iulie 2006, la trei ani după ce a primit dosarul de la CNSAS.