Turnu Severin: Tiberiu Andreca, un judoka pentru care accidentările înseamnă un pas înainte

În cei patru ani de judo, a învăţat că dacă se întâmplă să cazi, te ridici şi continui să te antrenezi ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Este o lecţie de viaţă pe care ne-o dezvăluie Tiberiu Andreca din Severin.

Avea 11 ani când a intrat pentru prima dată în sala de judo. Nu prea ştia cu ce se mănâncă această disciplină, deşi făcuse până atunci înot şi fotbal. La început a fost mai mult curiozitate, însă încet, încet, antrenamentele au devenit mai serioase, iar Tiberiu şi-a dorit din ce în ce mai mult.

Este pasionat de acest sport şi încearcă, pe cât posibil, să dea tot ce poate pentru a câştiga, mai ales că talentul îl moşteneşte de la tatăl său.

„Înainte fusesem un an la înot. Am încercat şi cu fotbalul, dar nu foarte mult şi cum tatăl meu a făcut şi el judo, m-a adus la domnul  Vasilan (n.r., antrenorul Gicu Vasilan), mi-a plăcut şi am rămas aici”, ne spune Tiberiu Andreca.

I-a fost cam greu la început, dar a avut curajul de a continua, chiar dacă a trecut prin multe căzături. „Primul meu concurs a fost după trei luni de judo, la Nis- Serbia.

Eu încă nu ştiam foarte multe lucruri despre judo, dar m-am dus totuşi la concurs, mai ales că mă rugase sensei. N-am reuşit să iau nicio medalie.

M-am clasat pe locul 7, fiind foarte supărat pe ceilalţi care luaseră toţi medalie. Asta m-a determinat să continui şi să muncesc mai mult la antrenamente”, povesteşte Tiberiu.

„De apreciat este că nu se demoralizează”
Pe parcurs, după un an de judo, au început să apară şi rezultatele. Până acum, tânărul are 13 medalii, dintre care 4 de aur, una de argint şi 8 de bronz.

„Cel mai greu concurs mi s-a părut a fi, în acest an, Cupa Europeană a cadeţilor de judo de la Ploieşti, unde au participat sportivi bine pregătiţi, din 17 ţări. M-am clasat pe locul 9, fiind şi accidentat la genunchi”, ne spune Tiberiu Andreca.

Obişnuit de încă de la început cu accidentările, tânărul nu s-a dat niciodată în lături de la antrenamentele şi obiectivele pe care le avea de îndeplinit. „E un copil făcut de Dumnezeu pentru sport.

Munceşte mult şi e deştept. De apreciat la el este şi faptul că nu se demoralizează. După câteva de judo, la o cădere simplă, i s-a dizlocat, pur şi simplu, umărul. Asta poate să te facă să nu mai calci pe saltea.

El nu se văita că-l doare umărul, ci că nu mai poate participa la competiţia ce avea să urmeze. A doua chestie care i s-a întâmplat a fost la un concurs în Vidin.

Era iarnă şi, din cauza frigului din sală, dar şi a saltelelor care nu erau încălzite, a lovit cu braţul şi i s-a dislocat, iar acum are probleme cu genunchiul. Ştie să treacă peste toate astea”, povesteşte antrenorul CSM Drobeta, Lena Sterea.   

Acum, Tiberiu Andreca se pregăteşte pentru naţionalele de la cadeţi, fiind calificat în finală, iar în viitor îşi doreşte o carieră în medicină umană sau veterinară. „Voi încerca să mă ţin şi de şcoală şi de judo şi sper să am succes la amândouă”, conchide tânărul.

Ce-ţi trebuie ca să faci performanţă în sport?
T.A.: "În primul rând, e necesar să fii serios la antrenamente, să te ţii la ele şi să te gândeşti că tot ceea ce faci în sală şi tot ceea ce dai pe tatami, faci pentru tine, că vei avea rezultate mai departe. Nu e suficient să fii talentat su înclinaţii spre o anumită disciplină. Trebuie să lupţi şi să munceşti pe măsură".

Cele transmiţi celor care ar putea să-şi dea copiii să facă un sport?
T.A.: "Nu ai niciodată de pierdut într-un sport. La început, poate să ți se pară greu, atât ție ca părinte, cât și copilului, dar pe parcurs cel mic se acomodează. Atunci se va vedea că vin și rezultatele și tot ce trebuie. În plus, nu strică nimănui să se deyvolte sănătos".

Ce-i place?
T.A.: "În timpul liber, prefer să mă joc pe calculator sau să merg cu prietenii la fotbal. La oameni, admir sinceritatea, corectitudinea şi respectul. Îmi place să putem comunica şi să ne demonstrăm unul altuia dacă putem fi prieteni sau nu".

Ce nu-i place?
T.A.: "Detest oamenii egoişti şi mincinoşi. Nu-mi place să ies în oraş într-un anumit anturaj, cu anumiţi băieţi sau fete care nu-mi demonstreză că îmi pot fi prieteni şi viceversa şi cu care nu pot comunica foarte mult".