Turnu Severin: MIHAI CONSTANTINESCU se antrenează pentru o carieră în judo

A început să practice judo în urmă cu patru ani, fiind atras de kimonouri. Crede că este sportul în care ar putea să facă performanţă. 

A început să practice înotul pe când avea doar cinci ani. Părinții au fost cei care l-au dus la bazin, în speranţa că băiatul se va dezvolta armonios. Atras fiind însă de kimonourile sportivilor care se antrenau la judo, după un an şi-a rugat părinţii să-l „mute” în sala de alături. „Tot vedeam copiii care făceau judo şi m-am gândit să ma duc şi eu acolo. Mi-a plăcut şi m-am apucat de acest sport”, ne spune Mihai Constantinescu.

Că i-a plăcut acest sport, nu încape îndoială, pentru că au trecut deja patru ani, iar ambiţiile au crescut. „Sunt la judo din 2006. Îmi place atât de mult, încât vreau să mă fac profesor de judo. Ştiu că pentru asta, trebuie să şi muncesc, de aceea încerc, pe cât pot, să nu pierd nimic”, ne spune băiatul.

Recunoaşte că la început i-a fost greu, dar s-a imediat noilor cerinţe, iar în câteva luni a şi început să câştige câteva campionate naţionale. A fost nevoie doar de pasiune şi multă muncă. „Mi-a plăcut, pentru că este un sport foarte frumos. Mă antrenez în fiecare zi, în afară de sâmbătă şi duminică”, ne spune, mândru, Mihai. Până acum, a obţinut şase premii întâi şi patru medalii de bronz în campionate interne şi internaţionale. Cele mai grele concursuri îi par a fi cele din Serbia, considerându-şi acolo  adversarii de temut.  

„Sunt liniştit, dar dacă sunt provocat, mă mai bat şi eu”
Este un copil sensibil, liniştit şi inteligent. Recunoaşte însă că uneori mai sare şi calul. „Sunt liniştit, dar uneori, când sunt pe-afară, dacă sunt provocat, mă mai bat şi eu”, spune zâmbind Mihai. Calităţile îi sunt apreciate chiar şi de antrenorul său de judo. „Este un copil deştept, cuminte, spontan, pasionat de ceea ce face şi acceptat în orice grup. Chiar şi mie îmi place compania lui. Are ceva ce se lipeşte de sufletul meu”, ne mărturiseşte Lena Sterea. 

În urmă cu câţiva ani, Mihai îşi dorea să ajungă cam ceea ce-şi doreau majoritatea băieţilor de vârsta lui: poliţist. Acum, că a mai crescut, şi-a schimbat şi opţiunile. Visează să ajungă antrenor de judo. Are toate şansele, după cum ne spune antrenorul său, Lena Sterea. „E făcut pentru judo. Numai că lunea şi joia, nu vine la antrenament, pentru că face pregătire. Dar, asta e, trebuie şi şcoală. Pot să vă spun că de câte ori vine la sală, face cu pasiune tot ceea ce trebuie. Chiar dacă nu e medaliat, are un viitor sigur. La vârsta asta, nu trebuie să fii medaliat. Contează să creştem mari, sănătoşi, să ne dezvoltăm mintea, sufletul, spiritul şi să căpătăm încredere în competiţii”, ne spune antrenorul.

Ai vreun idol în sport?
Îmi plac Alina Dumitru şi Jigoro Kano. Îmi plac pentru că au făcut ceva măreţ în sport. Alina Dumitru, pentru că a ajuns cineva, partcipând la campionatele mondiale şi la Olimpiadă, iar Jigoro Kano, pentru că a adus judo-ul pe pământ. 

Ce calităţi crezi că trebuie să ai ca să faci performanţă în judo?
Ca să câştigi multe concursuri, trebuie să te şi antrenezi pe măsură, să te ţii de el (n.r., de sport). Nu să vii azi şi pe urmă să nu mai vii două săptămâni. Trebuie să-ţi placă şi să depui şi multă muncă.

Ce-i place?
M.C.: Oamenii să fie corecţi, sinceri, să nu se bată pe stradă şi să nu mintă. În timpul liber, prefer să mă joc ca orice copil, afară cu prietenii, dar şi pe calculator. Îmi place tot ce e pozitiv.

Ce nu-i place?
M.C.: Minciuna, ura şi nici nu-mi prea place bătaia. Chiar dacă, atunci când văd o bătaie, nu mă retrag tot timpul. Uneori, mă mai bat şi eu, când sunt provocat.